poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2496 .



Pacientul Albastru
proză [ ]
Secundele trec, apar minutele nesfârșite.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Alberto M. Popesco ]

2007-06-21  |     | 



-Trebuie să reziști până la capăt!
Medicul în halat alb îi întinde pacientului în halat albastru o gumă de mestecat.
-Ce să fac cu ea?
-Ia, e cu aromă de căpșuni.
-Doctore, dar mor!
-Șttt! Azi nu moare nimeni!
-Mă doare, mă doare tare!
-Ești mofturos rău! Mai am și cu arome de fructe de pădure. Vrei?
-Nuu, mă doare, mă doare...
-Ok-ok, am înțeles, mi-ai mai spus asta. Vrei să vorbim despre durere?
-Când își face efectul morfina?... Vreau să adorm, vreau să nu mai simt durerea.
-Ce morfină? Aaa, păi nu te operăm acum, facem doar o simulare. O să-ți arăt bisturiele mele, masca de anestezie, forcepsul și pe asistentele din dotare.
- Ce?
-Mâine este ziua cea mare, acum te vei obișnui cu sala de operații, e noul tratament ce ni s-a recomandat de la centru.
-Păi eu ce sunt, cobai?
-Termină, nu fi prost, îți repet: azi nu moare nimeni.
-Probabil, dar de unde știi doctore? Mi se pare o butadă ieftină doar pentru a liniști pacienții suferinzi de cancer în stadiul terminal.
Doctorul tace, pacientul tace, toți tac. E rândul asistentelor să se rotească în cerc în jurul mesei de operații cu zâmbete ironice. Toți repetă, inclusiv pacientul în halat albastru, cu voce tare ca și cum ar implora o zeitate supremă: „Azi nu moare nimeni, azi nu moare nimeni!”... Secundele trec, apar minutele neșfârșite. Pământul își continuă traseul pe ruta prestabilită cu aceeași devoțiune bine-cunoscută. Distanța și durerea se reflectă asimetric în faința albă din camera de operații. Timpul parcurs de protagoniști între secunda 23 și minutul 44 e pledoarie pentru invinicibilitate cotidianului, e ca o reclamă la un parfum scump în care toți actorii, frumoși și tineri, fumeză din același trabuc scump și povestesc, râzând în hohote, despre o vară perfectă.
Știm că, uneori, moartea e doar o poveste despre spartul nucilor între palme și lupta dintre 2 gladiatori orbi.
Ciudat, pacientul acesta în halat albastru e ca un zeu exilat pe o masă de operație. Regatul lui a rămas undeva departe și se sfârșește acolo unde începe durerea.
Mâine o să moară. E de preferat să moară mâine.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!