(...) Veneam în ziua aceea cu braţul plin de flori... Nu mă aşteptase... Nu dorisem decât să retrăiesc o clipă... ceva din trecut şi mă supuneam acestui demers cum primeşti un singur pahar de vin, ştiind că mai multe nu ai putea suporta...(...)
Mă iubea de cincisprezece sau şaisprezece ani. Ştiam că sunt pasiunea lui rămasă din adolescenţă, cum rămâne puţin ilogică şi copilăroasă mintea bolnavilor după meningită. Acum cincisprezece ani eram, mi se spune şi astăzi, cea mai frumoasă fată din orăşelul nostru. E foarte important acest "cea mai" în orăşelele mici.(...) Cea mai frumoasă recoltează toate visurile, toate ambiţiile adolescenţilor din oraş.(...)
(...) Am aflat atunci, şi mai târziu după asta, că m-a iubit necontenit. Căci i-am zădărnicit viaţa.(...)
(...) Mi-a vorbit mult, neîntrerupt, cu febră. Şi pentru a doua oară descopeream la omul acesta ceva neobişnuit şi eram înspăimântată mai mult decît măgulită, ca de o rană ce ţi se descoperă treptat de sub bandaj.(...)