poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 46 .



Ca un măr, ca un păr, ca un fir de trandafir...
proză [ ]
Fragmente naturalist-fantastice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2019-09-04  |     | 



Așa o pomenise. Așa și-o amintește, deși n-ar putea băga nimeni mâna în foc că imaginația ori trecerea vreunui timp nu vor fi deformat, fie și parțial, realitatea.



Cineva o îmbrăca dis-de-dimineață. Îi dădea drumul pe uliță. Spectacolul începea! Iar Victorița, nici gând să se teamă!

...aproape-o-femeie. Una împodobită ca o sorcovă. O sorcovă mai mare, prevăzută cu suflet! În orice caz, suficient de colorată și vie, încât să-ți sară în ochi. Constant policromă (într-o lume uni atât de serioasă), cât să-și definească inevitabil stilul. Asta, spre binele ei, care trebuie să fi cochetat tainic și deloc vanitos/primejdios cu gândul de a fi vedetă,... fie și pe plan local. Chiar era una!
De departe ghiceai imaturitatea ei colosală. Scindarea între lumea de aici și o alta, ale cărei granițe cu greu le-ai fi putut delimita obiectiv: Victorița exista ÎNTRE. De aceea poate, senzația de vertij în preajma ei, ezitarea, întrebarea ce-ți sta pe limbă și ratarea acesteia, pentru că, în momentul în care te hotărai în sfârșit s-o articulezi, cealaltă se făcea nevăzută! Să fi fost nălucă?!
Victorița nu se supăra niciodată. O fi avut niscaiva nervi de oțel, o filosofie aparte, una hard, în toată simplitatea ei monumentală?! ...sau nu arăta,... nu știa să arate?! Nu ridica tonul. Doar câteodată privea mai insistent în curtea aproapelui. Așa... mai mult estetic. Pentru că ea avea nevoie – deși nu știuse niciodată s-o exprime în cuvinte exacte și, oricum, starea era perfect inefabilă! – de acest mod de interacțiune. Nu nutrea mari pretenții, dar nu se sfia să-și etaleze vestimentația, mai ales atunci când SE ÎNNOIA. Iar interlocutorul, volens nolens, ceda priorităților momentului, îmbogățindu-și bagajul experiențial-afectiv cu detalii legate de locul, timpul, starea et cetera care înlesniseră achiziționarea pieselor respective. Haine ieftine, multe primite de pomană, dar așa de mult crescute în ochii duhovnicului fără de voie, prin măiestria nevinovată a Coloratei, ea însăși înnobilată și frumos derealizată prin propria imaginație, atât de puțin omenească... Uite, de pildă, bluza asta i-o adusese un Domn de la oraș, un Oraș maaare-maaare, care ajungea până la vârful Copacului-cu-pasăre... Și,... cum..., i-o dăduse... pur și simplu?! De ce o alesese tocmai pe ea?! Modestia o împiedica desigur să dezvolte confesiunea până la capăt. Și Victorița pleca ochii mari și grei cu albastrul lor cu tot. Trecea la punctul următor pe ordinea zilei... Nu făcea minimul efort să-și ascundă mâna dreaptă boantă, ca de mamoș, în care putea ține, cel mult, iluzia unei garofițe roz, dar ea o ținea cu atâta fermitate, în timp ce depăna liturghii și pomelnice, că ar fi convins pe oricine! Așa era viața! Așa fusese mereu! Așa avea să! Iar moartea, practic, nu exista. Sau, mă rog, era ea ceva-ceva..., dar nu cine-știe-ce, încât să... Știa însă că în dimineața aia (de vineri, de...) se cuvenea să fii „la fața locului”, să nu dai bir cu fugiții! Așa la nuntire, așa la îngropăciune!
Nu cunoscuse vreodată bărbat. Nici nu se lamentase. Nu incriminase, feri-te-ar Sfântul, vreun Dumnezeu! Primise cu inima largă destinul înflorat policromatic și se mulțumise. Nu avusese niciodată o zi precisă de naștere. Jelise fără prefăcătorie, fără ranchiună, fără deznădejde. Așa cum neranchiunos-nedeznădăjduit-adevărat chiuise la toate nunțile, deși pe a ei nu o trăise vreodată... În pragul casei minuscule, trupul firav, altoit din sideful viselor neprihănite, primise neobosit ropotele de viață ale crinilor și ale daliilor.

S-a furișat într-o zi într-un fel mai aparte. Erau Sânzienele. Și puhoaiele se dezlănțuiseră vajnic dinspre dealuri. O babă chioară întrezărise în volbură o coroniță de drăgaică. Își făcuse cruce. Un perete întreg purtase negru-spre-alb. La scurtă vreme, cana cu apă, legată la unul din stâlpii prispei, se umpluse cu flori de iasomie. În adâncul vasului rămăsese chipul de copil în veci crescut al Victoriței, care, cu vocație de mamoș, continuase, neputându-se dezice de numele ce-i fusese hărăzit și Pace bună! Sorcova vesela / Să trăiți, să-mbătrâniți / Ca un măr, ca un păr / Ca un fir de trandafiiiiiiiiir.....




.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!