poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 111 .



PERSONAJUL NEGATIV
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [iovio78 ]

2019-01-15  |     | 



PERSONAJUL NEGATIV


Cu parul zburlit si privirea rautacioasa, domnisoara Margareta ,priveste peste marginea
biroului, cautand un motiv de barfa, un amanunt cat de mic, ceva care s-o scoata din monotonie. Totul pare in regula: Ileana aranjeaza documente, Valeria si Simina factureaza , celalalte fete trebaluiesc s, sefa plimba un creion intre buze preocupata probabil de-o problema pe care nu stia s-o resolve………….
Suparata, Margareta privii spre prietenele ei, acestea-si petreceau timpul cu un skipe, lasand impresia unor gandiri ample.Suspina amplu zburund cateva acte de pe biroul prafuit.Avea o zi trista, una in care nu putea face rau nimanui,o zi in care traia degeaba.
Ii tremura mana pe tastatura ,avea multe de facut: jocul de pe Facebook pe care-l flosea la birou, muzica pe care-o asculta si pe care-o canta afon cu voce tare deranjand pe toata lumea, rasul singuratic cu tenta spre nebunie...............toate astea le facea constant, fara sa oboseasca si cand intervenea o sarcina de serviciu izbugnea in nervi si comenta acid persoana care a indraznit s-o deranjeze.
Avea rar si zile bune, cand forma cu prietenele ei discutii indelungate pe Skipe, vorbind despre celalalte figuri din birou, fete care le deranjeau prin simpla lor prezenta, oameni care nu le facea nimic, oameni care munceau si isi vedeau de treaba.
Margareta era o fata batrana, mica de statura ,slaba cu par cret si mereu vilvoi, adunat in varful
capului,cu ochii mici si intrati in orbita.Avea o uratenie care nu venea doar din exterior, parca se simtea prin toate venele ei, din simpla ei prezenta. Coridoarele firmei o cautau cu disperare, pasii ei le vizita des si fiecare colt ii cunostea povestile. Parea mereu trista si nimic nu o putea indepatra de acea stare depresiva.
Uneori Ileana o preivea de la distanta, au fost odata prietene, a fost o vreme cand o credea o
altfel de persoana, un om care suferea din cauza singuratatii, un om care nu putea fi inteles, un om supus rautatilor colegilor de munca. Tocmai acum a inteles si ea ca aparentele inseala si ca gresise cand a compatimit-o, acum cand devenise colege de birou. Atentia Margaretei era mereu pe ea, mereu o invaluia in rautatile ei. Ii placea sa se strimbe in urma ei, sa-I rastalmaceasca fiecare cuvant, sa le distreze pe celalalte aratandu-le poze mai vechi.
Ileana era o fata plinuta, cu fata rotunda, mereu pusa pe sotii, ii placea sa rada si sa
vorbeasca cu oamenii. Se certa uneori singura pentru ca avea o gura sloboda si fara sa vrea
deranjea uneori colegii,incerca de multe ori sa-si pastreze coltul ei si sa nu mai vorbeasca cu
nimeni, dar firea energica ii creea mereu probleme si mereu se amesteca fara sa vrea intr-o
discutie. Intentiile ei erau mereu bune, dar de cele mai multe ori, gesturile ei erau intrepretate
gresit.
Se auzi sunetul pentru pauza de masa, Margareta sarii de pe scaunul tocit si iesi pe coridor asteptandu-l pe casier, un baiat tanar dornic de afirmare, care intelegea puterea ei in
firma si care-i folosea slabiciunile pentru a afla noutatile si barfele.Era mereu la usa sefului,cu cafeluta in mana, cu un zambet fals si cu o fata nevinovata. Lasa impresia
unui om umil, simplu si sincer, vroia binele tuturor dar in discutiile cu seful facea in asa fel incat
sa-i scape ceea ce vroia sa transmita. Era complicele Margaretei, ea stia ca asa putea sa faca rau
fara sa fie implicata. Ii placea sa joace tacit, juca rolul omului sincer, se prezenta mereu ca o
femeie sincera, intr-o lume parsiva si rea. Era ,in conceptia ei, victima acelor vremuri...
Bucataria era luminoasa si vesela, scaunele rosii, mesele alburii, ferestrele mari si
luminoase......toate astea o deprimau, o faceau sa fie geloasa si ursuza. Se grabea sa manance
repede si apoi statea sa priveasca fetele fericite si vesele ale colegilor de munca. Isi chinuia
sufletul urandu-i pe acesti oameni. Cel mai mult o supara veselia Ilenei, o ura , nu putea s-o
priveasca fara sa spuna in mintea ei cateva cuvine rautacioase. Daca avea noroc si -l gasea pe


casier langa ea, avea prilejul sa spuna ce gandeste si sa primeasca si confirmari. Acele momente
erau singurele care-i aduceau zambetul pe buze, facand rau ea se simtea fericita.
De multe ori Ileana simtea rautatea ei, privirile lor se intersectau si se intampla inevitabilul, cutitele din privirea Margaretei isi atingeau tintele, distrugeau pentru cateva minute bunatatea din inima ei. Pentru cateva momente Ileana devenea ca ea, nu-i putea intelege rautatea dar raspundea cu rautate.
Era vineri, dupa pauza de masa , putini mai erau cei care gaseau resurse pentru asi
continua munca. Era liniste si uneori se mai auzea rasul galagios al Ilenie, ceilalti radeau de veselia ei.
Margareta isi incepea spectacolul, vorbea singura, repeta cu voce tare pasaje din diferite inscrisuri, parea preocupata de diverse probleme , statea cu mana la frunte cu unghiile infipte adanc in parul cret,trecand-o in semn de ingrijorare peste ochii bulbucati. Era in conceptia ei singura care muncea in acel moment si nemultumirea trecea dinou in sufletul ei, mai ales ca nu era deloc multumita de beneficiile contractului de munca. Avea in conceptia ei cele mai putine drepturi, nu era niciodata apreciata, isi dorea sa fie si ea prezenta in sedintele importante din firma, sa fie strigata “D-na Director”, sa primeasca si ea un scaun din piele alba….................
Ziua s-a terminat, coridoarele albe cu mocheta albastruie se anima, pasii angajatilor
stapung pustietatea din timpul zilei, unii sunt repezi ,altii lenesi …....ultima este Margareta, priveste cu tristete usa liftului care avea s-o duca intr-o lume mai mare, lumea reala ,cu mai multi oameni, prea multi si nu-i putea ura pe toti. Era prea multa fericire si asta o deprima. Nu-i cunostea pe toti acei oameni si desi nu-i era greu sa urasca fara motiv nu putea sa indure triumful binelui. Se ascundea in camaruta ei, facea planuri pentru saptamana urmatoare, radea singura fara sa-si miste buzele, era un ras salbatic, interior.Era tulburata, singuratatea o punea sa traiasca sentimente de teama, ii placea sa creada ca este neinfricata si ca nimeni nu-i putea face rau. Fericirea ei venea din raul celorlalti, spunea mereu ca necazul vine la omul cu sufletul greu, colegele ei erau rele in conceptia ei si meritau sa li se intample diverse necazuri. Simteai ceva in ochii ei cand asculta ca s-a intamplat ceva rau, am auzit-o de cateva ori spunand ca boala tatalui unei colege venea din cauza ca aceasta era rea. Altadata o ridiculariza pe-o colega care vorbea de tatal ei ,de curand decedat. Se hranea din nefericirea celorlalti si barfea cu prietenele ei greutatile acestora. Se bucurau impreuna mai ales cand I se intampla ceva rau Ilenei. Nu o puteau suferii , radeau de fiecare gest al ei, o priveau pe ascuns si faceau gesturi urate in spatele ei, o vorbeau de rau in biroul sefului. Ajunsese pana in punctul in care cautau poze cu ea si radeau de pozitiile in care aceasta a pozat. Caracterul lor spunea totul despre modul in care se construisera, Ileana le deranjea doar pentru ca exista. Gaseau mereu ceva de spus la adresa ei si jovilau cand mai erau si altii in firma care sa le aprobe . Adepta le era si una dintre sefe, avea si ea preferatele ei in birou, colegele de barfa ale Margaretei. Ileana , Valeria si Giana nu erau pe placul ei, nu intelegea de ce si cum castigase increderea si aprecierea patronilor.
Valeria era o fata vesela , cu mult bun simt ,nu intra in discutii si nu incomoda pe nimeni. Se angajase de mult in firma si le-a invatat pe toate tainele contabilitatii. Nu a asteptat recunostinta nimanui, o facea din placere, din dragoste pentru oameni. Iubea oamenii, ii placea sa traiasca in preajma lor, sa vorbeasca cu ei, sa se bucure alaturi de ei. Isi doarea sa fie de folos, ajuta pe toata lumea chiar daca asta insemna sa stea pente program.
La fel era si Giana, o fata buna, putin superficiala ,poate din cauza varstei. Nu lua lucrurile in serios, le trata cu o usoara indiferenta. Nu se omora cu munca dar isi indeplinea sarcinile si era alaturi de colegele ei. Se vedea ca aspira spre o functie mai buna, vroia sa petreaca mai mult timp in preajma sefilor , sa se simta un om de baza.



Margareta se trezi pe divanul din fata usii, se auzea glasul cainelui din vecini, era
bulversata. Singuratatea camerei o deprima, nu putea sa respire sub stramtoarea ei, vroia sa planga dar ambitia nu o lasa, nu vroia sa piarda teren nici in fata ei. Avea sufletul impietrit, nu era durere, era ura. Sambata si duminica erau zilele care o impiedicau sa viseze, nu vedea si nu cunostea pe nimeni, se ascundea in casa parintilor si zacea asemeni unui muribund. Cauta mila acestora, hranindu-se cu disperarea lor si victimizandu-se. Uneori se pierdea in fum de tigara si aburi de alcool. Doar in acele clipe isi permitea sa lase garda jos, sa planga ,sa urle,sa -si tarasca trupul in durere asemeni unui peste pe uscat. Era singurele clipe de sinceritate din viata ei, erau momentele in care nu-si imputa sa fie sau sa para intr-un anume fel. Erau momentele in care Margareta se intalnea cu celalate persoane care locuiau in ea. Margareta cea rea si razbunatoare era cea mai prezenta, pe ea o intalneai la serviciu, pe strada si uneori acasa. Margareta cea frustrata era prezenta mai mult intre cei patru pereti ai garsonierei. Margareta mereu nemultumita era omniprezenta. Margareta cea buna , o gaseai foarte rar, poate atunci cand isi privea parintii, cand se privea pe ea in oglinda.
Statea cu ochii atitntiti pe o sticla goala ce zacea pe parchet, vantul sufla generand un freamat indelung facand sa para ca-i canta durerea. Disperarea-i cuprindea trupul si sufletul parea ca vrea sa fuga din intunericul camerei. Nu putea sa se miste, muschii inlemnise pe ea, era inerta si lipsita de viata. Nu gasea nici o sursa de la care sa-si ia energia de care avea nevoie. Trebuia sa astepte, pandea asemeni unui leu prada care avea sa apara, stia ca cineva o sa-i faca pe plac.
Nu astepta mult, din baia vecina se auzea plansul unei femei, mama a patru copii care atunci cand isi culca prunci flamanzi bocea de suparare. Asta era energia ei, disperarea celorlalti.
Canta cu voce tare, afon si neplacut, apoi radea in hohote lasand impresia ca ar fi insotita. Erau clipele ei de glorie.
…………………………………………………………………………………………………

Ileana era in concediu la munte impreuna cu familia. Camera de hotel era mare si primitoare, ferestrele si mobilierul din lemn masiv. Mirosea a iasomie si a musetel. Prin fereastra mare se zareau culmile muntilor si se auzea cantecul pasarelelor. Copilul statea intins pe divan si privea minunatiile naturii, sotul tragea puternic aierul de munte in piept iar Ileana se lasa purtata de linistea si armonia peisajului. Zambea din toata inima cu placere si multumire, isi simtea trupul usor si mintea eliberata. Noaptea iti tinea pe toti uniti in linistea camerei , obositi de drumetiile facute in timpul zilei, odihna le era prielnica. Se citea in ochii lor bucuria de-a trai si iubirea ce si-o purtau reciproc. Se asezara cu totii in patul mare, copilul isi prinse parinti de gat , spotindu-le cuvinte de iubire. Scena se terminase cu multi pupici pentru ghemotocul de copil.
Giana traia aceliasi clipe de tandrete alaturi de cele doua fetite ale ei si sotul iubit. Erau
ingramaditi in patul din camera copiilor si citeau pe roluri dintr-o carte de povesti. Erau foarte obositi dupa plimbarea pe care-o facuse pe munte pe timpul zilei. Au urcat prin padure si au cules flori si plate medicinale, s-au ascuns sub ramurile copacilor si au alergat vietatile blanzi .
Au privit cum patrund razele soarelui printre ramuri si au vazut cum can frunzele uscate din copaci. Au inteles cum trec clipele, cum se desfasoara lucrurile si cum viata este efemera. Deviza lor era: TRAIESTE CLIPA SI BUCURA-TE DE VIATA!
Prietenele Margaretei, Dada si Ana, petreceau seara impreuna, stateau la barfa pe
telefon. Se pregateau pentru ziua de luni de care le mai despartea cateva ore. Isi aminteau cu placere niste rautati pe care le facuse impreuna cu una din sefe si o fosta colega ,anul trecut, Ilenei. Era pe atunci perioada concediilor de vara si pentru ca lucrau in acelasi departament, daca lipsea una toate celalalte aveau de suferit. Ileana avea o munca cu termene si in plus avea bilet cumparat timpuriu pentru un sejur la mare, urma sa plece in concediu spre sfarsitul lunii. Avea nevoie de doua colege de birou pentru asi putea indeplinii sarcinile dar
in dimineata primei zile ale lunii, afla cu stupoare ca cele doua fete care trebuia s-o ajute plecase in secret in concediu pentru mai bine de 10 zile. Primul impuls al Ilenei a fost de
indignare si dezaprobare, apoi si-a linistit sufletul si mintea stiind ca ajutorul divin venea mereu asupra ei. Ceea ce nu intelegea era faptul ca oameni care cereua celor din jur respect ,prin natura functie pe care o aveau ,faceau cualitii, nerestectand drepturile tuturor angajatilor. Sentimentele care o incercau era doar de dispret si resemnare. Stia ca gresea vorbind uneori fara sa-si dea seama diverse lucruri ce deranjeau pe altii, dar la fel de bine stia ca nu ar putea trai cu o astfel de inima . Era o inima de caine ce-si facuse loc in trupurile acestor fiinte supuse invidiei , arogantei si ranchiunii.
Dada si Margareta o urmareau cu privirea si radeau pe sub birouri satisfacute, crezand ca aceasta zacea in disperare si nervi. Ileana insa isi gasise din primele secunde linistea, avea acum confirmarea ca nu se putea baza niciodata pe ele si intelesese ca sufletele lor traiau intr-o lume limitata unde trufasia si desconsiderarea primau.
In intunericul noptii, fiecare om isi duce gandurile in directia pe care o gaseste corecta.
Unii cauta linistea, iubirea, altii alearga dupa bani, ura si dezmat. Cu totii adorm visand ca toate astea sa-si gaseasca implinirea.

Ceasul anunta sosirea diminetii, strazile aduna in diverse buzunare sunetul claxoanelor,
turuitul motoarelor, glasurile cristaline ale copiilor, zgomotul pasilor grabiti.
Margareta este prima care ajunge la birou. Controleaza cu privirea fiecare incapere ca si
cum ar fi fost pusa sa faca o inspectie importanta. Juca uneori roluri, vorbind cu angajatii si dandu-le ordine. Ileana era cea care trebuia sa-i faca cafeau si sa-i curete biroul, o amaninta mereu ca va fi data afara. Radea singura si se simtea implinita, proba scaunul sefei,invartindu-se in jurul biroului si imaginandu-si ca lumea o privea ,o aplaud si -i multumea. Era visul ei sa fie sefa, isi doarea cu ardoare sa petreaca mult timp in biroul de la capatul holului, acolo unde se luau deciziile importante.
Galagia umplu holurile firmei, colegii ei soseau unul cate unul la birou. Printre ei zarii
o fata necunoscuta, un coleg care pasea incet si sfios incercand sa-i salute pe toti, era noul coleg de la achizitii. Urma sa fie o zi buna pentru ea, orice angajat nou era in mintea ei un posibil candidat pentru implinirea visului de a deveni mireasa. Incerca sa fie foarte discreta si potrocolara, vorbea incet cu intonatie si gesticula, vroia sa-i lase impresia ca ocupa o functei importanta. Bucuria i-a fost mai mare cand l-a zarit instalandu-se in biroul ei, intra si ea pufaind si aruncand pe birou un stilou, bombaia incet si lasa impresia ca a fost deranjata de ceva. Se ridica si merse spre Ileana incercand sa-i ceara niste explicatii pe un ton mai protocolor. Spunea mereu cuvantele:” ce, de ce”, vrand sa para ca face o verificare. Nu prea avea cunostinte contabile dar vroia mereu sa para ca le stie pe toate. Uneori citea pe internet cateva informatii si punea intrebari verificandu-le pe fete. In mintea ei munca celorlalte nu avea nici o insemnatate, era totul usor de facut si se enerva atunci cand vreuna indraznea sa se planga. Avea o ciuda imensa pe Ileana si incerca impreuna cu Dada si Ada s-o faca sa renunte, sa plece. Isi folosea influentele sa transmita mesaje negative in biroul din capatul holului si spera ca parerea lor o sa conteze si intr-o zi seful o s-o concedieze. Urmareau cu interes activitatea ei in firma si sperau ca va fi prinsa cu vreo greseala care sa-i incheie activitatea. Chiar di Dada si Ada erau pe lista ei neagra dar incheiase in mintea ei o conventie cu ele pentru ca erau preferatele uneia dintre sefe si nici nu-i placea sa nu aiba adepte si sa fie singura impotriva tuturor. A simtit ca cele doua aveau o antipatie declarata pe Ileana si s-a gandit sa faca front comun.
Odata Ada , pe cand s-a intros dintr-un concediu, pentru ca era foarte aglomerata s-a gandit s-o puna pe Ileana sa-i faca munca si i-a predat niste documente gresite in proportie de 70%. Asteptau cu toate reactia acesteia dar spre dezamagirea lor ea a corectat greselile si le-a predat corect fara sa zica nimica.

Desi incercau constant tot felul de rautati niciodata sortile nu le-a suras. Ramaneau dezamagite si dezarmate fiind constranse sa-si piarda diminetile facand planuri pentru noi razboaie. Nu oboseau niciodata si credeau ca este dreptul lor sa-si apere pozitiile, fiind uneori ajutate de persoane cu o pozitie buna in firma, asta dandu-le aripi. Rauteatea lor capata tente grotesti si era greu de crezut ca poate cineva uri cu o asemenea intensitate fara motiv.
Corvin, noul coleg o urmarea cu interes de ceva vreme, o admira pentru ca parea mereu
calma, linistita , preocupata de nevoile celorlalti. Incet ,incet s-a infiripat intre ei o idila si parea ca vechea Margareta avea sa dispara. Privirea ei se schimbase si uneori se intrevedea un zambet la marginea gurii. S-au mutat repede impreuna si au anuntat pe toata lumea de relatia lor. Pentru o perioada gandurile si preocuparile ei s-au indreptat doar in directia asta. Necazurile colegilor, vecinilor, nu mai primau in interesele ei, acum incerca din rasputeri sa -i faca pe plac lui. Nu era fericita, nu era ea cea care se afisa, juca un rol, trebuia sa fie asa cum isi dorea el, asa cum o visa el ca este. Se punea mereu pe locul doi si-i accepta toate mofturile si cerintele. Traia ,dar de multe ori nu stia daca este vie, frustarile se adunau in ea si sufletul se indeparta de trup lasand pe pamant un trup gol. Plangea doar in mintea ei, nimeni nu-i putea afla temerile si suferintele, pentru toti ceilalti relatia lor era una perfecta. Ochii erau singurii care puteau sa vorbeasca despre ceea ce simtea, restul era doar o piesa de teatru pe care a ales s-o joace.Jucase foarte multe roluri pana atunci si invatase sa uite de ea ,dar acum povara era prea mare, piesa de teatru continua si in intimitatea ei. Nu mai putea sa tipe, sa se razbune, sa-si arunce veninul peste fericirea celorlalti.


























PERSONAJUL NEGATIV


Cu parul zburlit si privirea rautacioasa, domnisoara Margareta ,priveste peste marginea
biroului, cautand un motiv de barfa, un amanunt cat de mic, ceva care s-o scoata din monotonie. Totul pare in regula: Ileana aranjeaza documente, Valeria si Simina factureaza , celalalte fete trebaluiesc s, sefa plimba un creion intre buze preocupata probabil de-o problema pe care nu stia s-o resolve………….
Suparata, Margareta privii spre prietenele ei, acestea-si petreceau timpul cu un skipe, lasand impresia unor gandiri ample.Suspina amplu zburund cateva acte de pe biroul prafuit.Avea o zi trista, una in care nu putea face rau nimanui,o zi in care traia degeaba.
Ii tremura mana pe tastatura ,avea multe de facut: jocul de pe Facebook pe care-l flosea la birou, muzica pe care-o asculta si pe care-o canta afon cu voce tare deranjand pe toata lumea, rasul singuratic cu tenta spre nebunie...............toate astea le facea constant, fara sa oboseasca si cand intervenea o sarcina de serviciu izbugnea in nervi si comenta acid persoana care a indraznit s-o deranjeze.
Avea rar si zile bune, cand forma cu prietenele ei discutii indelungate pe Skipe, vorbind despre celalalte figuri din birou, fete care le deranjeau prin simpla lor prezenta, oameni care nu le facea nimic, oameni care munceau si isi vedeau de treaba.
Margareta era o fata batrana, mica de statura ,slaba cu par cret si mereu vilvoi, adunat in varful
capului,cu ochii mici si intrati in orbita.Avea o uratenie care nu venea doar din exterior, parca se simtea prin toate venele ei, din simpla ei prezenta. Coridoarele firmei o cautau cu disperare, pasii ei le vizita des si fiecare colt ii cunostea povestile. Parea mereu trista si nimic nu o putea indepatra de acea stare depresiva.
Uneori Ileana o preivea de la distanta, au fost odata prietene, a fost o vreme cand o credea o
altfel de persoana, un om care suferea din cauza singuratatii, un om care nu putea fi inteles, un om supus rautatilor colegilor de munca. Tocmai acum a inteles si ea ca aparentele inseala si ca gresise cand a compatimit-o, acum cand devenise colege de birou. Atentia Margaretei era mereu pe ea, mereu o invaluia in rautatile ei. Ii placea sa se strimbe in urma ei, sa-I rastalmaceasca fiecare cuvant, sa le distreze pe celalalte aratandu-le poze mai vechi.
Ileana era o fata plinuta, cu fata rotunda, mereu pusa pe sotii, ii placea sa rada si sa
vorbeasca cu oamenii. Se certa uneori singura pentru ca avea o gura sloboda si fara sa vrea
deranjea uneori colegii,incerca de multe ori sa-si pastreze coltul ei si sa nu mai vorbeasca cu
nimeni, dar firea energica ii creea mereu probleme si mereu se amesteca fara sa vrea intr-o
discutie. Intentiile ei erau mereu bune, dar de cele mai multe ori, gesturile ei erau intrepretate
gresit.
Se auzi sunetul pentru pauza de masa, Margareta sarii de pe scaunul tocit si iesi pe coridor asteptandu-l pe casier, un baiat tanar dornic de afirmare, care intelegea puterea ei in
firma si care-i folosea slabiciunile pentru a afla noutatile si barfele.Era mereu la usa sefului,cu cafeluta in mana, cu un zambet fals si cu o fata nevinovata. Lasa impresia
unui om umil, simplu si sincer, vroia binele tuturor dar in discutiile cu seful facea in asa fel incat
sa-i scape ceea ce vroia sa transmita. Era complicele Margaretei, ea stia ca asa putea sa faca rau
fara sa fie implicata. Ii placea sa joace tacit, juca rolul omului sincer, se prezenta mereu ca o
femeie sincera, intr-o lume parsiva si rea. Era ,in conceptia ei, victima acelor vremuri...
Bucataria era luminoasa si vesela, scaunele rosii, mesele alburii, ferestrele mari si
luminoase......toate astea o deprimau, o faceau sa fie geloasa si ursuza. Se grabea sa manance
repede si apoi statea sa priveasca fetele fericite si vesele ale colegilor de munca. Isi chinuia
sufletul urandu-i pe acesti oameni. Cel mai mult o supara veselia Ilenei, o ura , nu putea s-o
priveasca fara sa spuna in mintea ei cateva cuvine rautacioase. Daca avea noroc si -l gasea pe


casier langa ea, avea prilejul sa spuna ce gandeste si sa primeasca si confirmari. Acele momente
erau singurele care-i aduceau zambetul pe buze, facand rau ea se simtea fericita.
De multe ori Ileana simtea rautatea ei, privirile lor se intersectau si se intampla inevitabilul, cutitele din privirea Margaretei isi atingeau tintele, distrugeau pentru cateva minute bunatatea din inima ei. Pentru cateva momente Ileana devenea ca ea, nu-i putea intelege rautatea dar raspundea cu rautate.
Era vineri, dupa pauza de masa , putini mai erau cei care gaseau resurse pentru asi
continua munca. Era liniste si uneori se mai auzea rasul galagios al Ilenie, ceilalti radeau de veselia ei.
Margareta isi incepea spectacolul, vorbea singura, repeta cu voce tare pasaje din diferite inscrisuri, parea preocupata de diverse probleme , statea cu mana la frunte cu unghiile infipte adanc in parul cret,trecand-o in semn de ingrijorare peste ochii bulbucati. Era in conceptia ei singura care muncea in acel moment si nemultumirea trecea dinou in sufletul ei, mai ales ca nu era deloc multumita de beneficiile contractului de munca. Avea in conceptia ei cele mai putine drepturi, nu era niciodata apreciata, isi dorea sa fie si ea prezenta in sedintele importante din firma, sa fie strigata “D-na Director”, sa primeasca si ea un scaun din piele alba….................
Ziua s-a terminat, coridoarele albe cu mocheta albastruie se anima, pasii angajatilor
stapung pustietatea din timpul zilei, unii sunt repezi ,altii lenesi …....ultima este Margareta, priveste cu tristete usa liftului care avea s-o duca intr-o lume mai mare, lumea reala ,cu mai multi oameni, prea multi si nu-i putea ura pe toti. Era prea multa fericire si asta o deprima. Nu-i cunostea pe toti acei oameni si desi nu-i era greu sa urasca fara motiv nu putea sa indure triumful binelui. Se ascundea in camaruta ei, facea planuri pentru saptamana urmatoare, radea singura fara sa-si miste buzele, era un ras salbatic, interior.Era tulburata, singuratatea o punea sa traiasca sentimente de teama, ii placea sa creada ca este neinfricata si ca nimeni nu-i putea face rau. Fericirea ei venea din raul celorlalti, spunea mereu ca necazul vine la omul cu sufletul greu, colegele ei erau rele in conceptia ei si meritau sa li se intample diverse necazuri. Simteai ceva in ochii ei cand asculta ca s-a intamplat ceva rau, am auzit-o de cateva ori spunand ca boala tatalui unei colege venea din cauza ca aceasta era rea. Altadata o ridiculariza pe-o colega care vorbea de tatal ei ,de curand decedat. Se hranea din nefericirea celorlalti si barfea cu prietenele ei greutatile acestora. Se bucurau impreuna mai ales cand I se intampla ceva rau Ilenei. Nu o puteau suferii , radeau de fiecare gest al ei, o priveau pe ascuns si faceau gesturi urate in spatele ei, o vorbeau de rau in biroul sefului. Ajunsese pana in punctul in care cautau poze cu ea si radeau de pozitiile in care aceasta a pozat. Caracterul lor spunea totul despre modul in care se construisera, Ileana le deranjea doar pentru ca exista. Gaseau mereu ceva de spus la adresa ei si jovilau cand mai erau si altii in firma care sa le aprobe . Adepta le era si una dintre sefe, avea si ea preferatele ei in birou, colegele de barfa ale Margaretei. Ileana , Valeria si Giana nu erau pe placul ei, nu intelegea de ce si cum castigase increderea si aprecierea patronilor.
Valeria era o fata vesela , cu mult bun simt ,nu intra in discutii si nu incomoda pe nimeni. Se angajase de mult in firma si le-a invatat pe toate tainele contabilitatii. Nu a asteptat recunostinta nimanui, o facea din placere, din dragoste pentru oameni. Iubea oamenii, ii placea sa traiasca in preajma lor, sa vorbeasca cu ei, sa se bucure alaturi de ei. Isi doarea sa fie de folos, ajuta pe toata lumea chiar daca asta insemna sa stea pente program.
La fel era si Giana, o fata buna, putin superficiala ,poate din cauza varstei. Nu lua lucrurile in serios, le trata cu o usoara indiferenta. Nu se omora cu munca dar isi indeplinea sarcinile si era alaturi de colegele ei. Se vedea ca aspira spre o functie mai buna, vroia sa petreaca mai mult timp in preajma sefilor , sa se simta un om de baza.



Margareta se trezi pe divanul din fata usii, se auzea glasul cainelui din vecini, era
bulversata. Singuratatea camerei o deprima, nu putea sa respire sub stramtoarea ei, vroia sa planga dar ambitia nu o lasa, nu vroia sa piarda teren nici in fata ei. Avea sufletul impietrit, nu era durere, era ura. Sambata si duminica erau zilele care o impiedicau sa viseze, nu vedea si nu cunostea pe nimeni, se ascundea in casa parintilor si zacea asemeni unui muribund. Cauta mila acestora, hranindu-se cu disperarea lor si victimizandu-se. Uneori se pierdea in fum de tigara si aburi de alcool. Doar in acele clipe isi permitea sa lase garda jos, sa planga ,sa urle,sa -si tarasca trupul in durere asemeni unui peste pe uscat. Era singurele clipe de sinceritate din viata ei, erau momentele in care nu-si imputa sa fie sau sa para intr-un anume fel. Erau momentele in care Margareta se intalnea cu celalate persoane care locuiau in ea. Margareta cea rea si razbunatoare era cea mai prezenta, pe ea o intalneai la serviciu, pe strada si uneori acasa. Margareta cea frustrata era prezenta mai mult intre cei patru pereti ai garsonierei. Margareta mereu nemultumita era omniprezenta. Margareta cea buna , o gaseai foarte rar, poate atunci cand isi privea parintii, cand se privea pe ea in oglinda.
Statea cu ochii atitntiti pe o sticla goala ce zacea pe parchet, vantul sufla generand un freamat indelung facand sa para ca-i canta durerea. Disperarea-i cuprindea trupul si sufletul parea ca vrea sa fuga din intunericul camerei. Nu putea sa se miste, muschii inlemnise pe ea, era inerta si lipsita de viata. Nu gasea nici o sursa de la care sa-si ia energia de care avea nevoie. Trebuia sa astepte, pandea asemeni unui leu prada care avea sa apara, stia ca cineva o sa-i faca pe plac.
Nu astepta mult, din baia vecina se auzea plansul unei femei, mama a patru copii care atunci cand isi culca prunci flamanzi bocea de suparare. Asta era energia ei, disperarea celorlalti.
Canta cu voce tare, afon si neplacut, apoi radea in hohote lasand impresia ca ar fi insotita. Erau clipele ei de glorie.
…………………………………………………………………………………………………

Ileana era in concediu la munte impreuna cu familia. Camera de hotel era mare si primitoare, ferestrele si mobilierul din lemn masiv. Mirosea a iasomie si a musetel. Prin fereastra mare se zareau culmile muntilor si se auzea cantecul pasarelelor. Copilul statea intins pe divan si privea minunatiile naturii, sotul tragea puternic aierul de munte in piept iar Ileana se lasa purtata de linistea si armonia peisajului. Zambea din toata inima cu placere si multumire, isi simtea trupul usor si mintea eliberata. Noaptea iti tinea pe toti uniti in linistea camerei , obositi de drumetiile facute in timpul zilei, odihna le era prielnica. Se citea in ochii lor bucuria de-a trai si iubirea ce si-o purtau reciproc. Se asezara cu totii in patul mare, copilul isi prinse parinti de gat , spotindu-le cuvinte de iubire. Scena se terminase cu multi pupici pentru ghemotocul de copil.
Giana traia aceliasi clipe de tandrete alaturi de cele doua fetite ale ei si sotul iubit. Erau
ingramaditi in patul din camera copiilor si citeau pe roluri dintr-o carte de povesti. Erau foarte obositi dupa plimbarea pe care-o facuse pe munte pe timpul zilei. Au urcat prin padure si au cules flori si plate medicinale, s-au ascuns sub ramurile copacilor si au alergat vietatile blanzi .
Au privit cum patrund razele soarelui printre ramuri si au vazut cum can frunzele uscate din copaci. Au inteles cum trec clipele, cum se desfasoara lucrurile si cum viata este efemera. Deviza lor era: TRAIESTE CLIPA SI BUCURA-TE DE VIATA!
Prietenele Margaretei, Dada si Ana, petreceau seara impreuna, stateau la barfa pe
telefon. Se pregateau pentru ziua de luni de care le mai despartea cateva ore. Isi aminteau cu placere niste rautati pe care le facuse impreuna cu una din sefe si o fosta colega ,anul trecut, Ilenei. Era pe atunci perioada concediilor de vara si pentru ca lucrau in acelasi departament, daca lipsea una toate celalalte aveau de suferit. Ileana avea o munca cu termene si in plus avea bilet cumparat timpuriu pentru un sejur la mare, urma sa plece in concediu spre sfarsitul lunii. Avea nevoie de doua colege de birou pentru asi putea indeplinii sarcinile dar
in dimineata primei zile ale lunii, afla cu stupoare ca cele doua fete care trebuia s-o ajute plecase in secret in concediu pentru mai bine de 10 zile. Primul impuls al Ilenei a fost de
indignare si dezaprobare, apoi si-a linistit sufletul si mintea stiind ca ajutorul divin venea mereu asupra ei. Ceea ce nu intelegea era faptul ca oameni care cereua celor din jur respect ,prin natura functie pe care o aveau ,faceau cualitii, nerestectand drepturile tuturor angajatilor. Sentimentele care o incercau era doar de dispret si resemnare. Stia ca gresea vorbind uneori fara sa-si dea seama diverse lucruri ce deranjeau pe altii, dar la fel de bine stia ca nu ar putea trai cu o astfel de inima . Era o inima de caine ce-si facuse loc in trupurile acestor fiinte supuse invidiei , arogantei si ranchiunii.
Dada si Margareta o urmareau cu privirea si radeau pe sub birouri satisfacute, crezand ca aceasta zacea in disperare si nervi. Ileana insa isi gasise din primele secunde linistea, avea acum confirmarea ca nu se putea baza niciodata pe ele si intelesese ca sufletele lor traiau intr-o lume limitata unde trufasia si desconsiderarea primau.
In intunericul noptii, fiecare om isi duce gandurile in directia pe care o gaseste corecta.
Unii cauta linistea, iubirea, altii alearga dupa bani, ura si dezmat. Cu totii adorm visand ca toate astea sa-si gaseasca implinirea.

Ceasul anunta sosirea diminetii, strazile aduna in diverse buzunare sunetul claxoanelor,
turuitul motoarelor, glasurile cristaline ale copiilor, zgomotul pasilor grabiti.
Margareta este prima care ajunge la birou. Controleaza cu privirea fiecare incapere ca si
cum ar fi fost pusa sa faca o inspectie importanta. Juca uneori roluri, vorbind cu angajatii si dandu-le ordine. Ileana era cea care trebuia sa-i faca cafeau si sa-i curete biroul, o amaninta mereu ca va fi data afara. Radea singura si se simtea implinita, proba scaunul sefei,invartindu-se in jurul biroului si imaginandu-si ca lumea o privea ,o aplaud si -i multumea. Era visul ei sa fie sefa, isi doarea cu ardoare sa petreaca mult timp in biroul de la capatul holului, acolo unde se luau deciziile importante.
Galagia umplu holurile firmei, colegii ei soseau unul cate unul la birou. Printre ei zarii
o fata necunoscuta, un coleg care pasea incet si sfios incercand sa-i salute pe toti, era noul coleg de la achizitii. Urma sa fie o zi buna pentru ea, orice angajat nou era in mintea ei un posibil candidat pentru implinirea visului de a deveni mireasa. Incerca sa fie foarte discreta si potrocolara, vorbea incet cu intonatie si gesticula, vroia sa-i lase impresia ca ocupa o functei importanta. Bucuria i-a fost mai mare cand l-a zarit instalandu-se in biroul ei, intra si ea pufaind si aruncand pe birou un stilou, bombaia incet si lasa impresia ca a fost deranjata de ceva. Se ridica si merse spre Ileana incercand sa-i ceara niste explicatii pe un ton mai protocolor. Spunea mereu cuvantele:” ce, de ce”, vrand sa para ca face o verificare. Nu prea avea cunostinte contabile dar vroia mereu sa para ca le stie pe toate. Uneori citea pe internet cateva informatii si punea intrebari verificandu-le pe fete. In mintea ei munca celorlalte nu avea nici o insemnatate, era totul usor de facut si se enerva atunci cand vreuna indraznea sa se planga. Avea o ciuda imensa pe Ileana si incerca impreuna cu Dada si Ada s-o faca sa renunte, sa plece. Isi folosea influentele sa transmita mesaje negative in biroul din capatul holului si spera ca parerea lor o sa conteze si intr-o zi seful o s-o concedieze. Urmareau cu interes activitatea ei in firma si sperau ca va fi prinsa cu vreo greseala care sa-i incheie activitatea. Chiar di Dada si Ada erau pe lista ei neagra dar incheiase in mintea ei o conventie cu ele pentru ca erau preferatele uneia dintre sefe si nici nu-i placea sa nu aiba adepte si sa fie singura impotriva tuturor. A simtit ca cele doua aveau o antipatie declarata pe Ileana si s-a gandit sa faca front comun.
Odata Ada , pe cand s-a intros dintr-un concediu, pentru ca era foarte aglomerata s-a gandit s-o puna pe Ileana sa-i faca munca si i-a predat niste documente gresite in proportie de 70%. Asteptau cu toate reactia acesteia dar spre dezamagirea lor ea a corectat greselile si le-a predat corect fara sa zica nimica.

Desi incercau constant tot felul de rautati niciodata sortile nu le-a suras. Ramaneau dezamagite si dezarmate fiind constranse sa-si piarda diminetile facand planuri pentru noi razboaie. Nu oboseau niciodata si credeau ca este dreptul lor sa-si apere pozitiile, fiind uneori ajutate de persoane cu o pozitie buna in firma, asta dandu-le aripi. Rauteatea lor capata tente grotesti si era greu de crezut ca poate cineva uri cu o asemenea intensitate fara motiv.
Corvin, noul coleg o urmarea cu interes de ceva vreme, o admira pentru ca parea mereu
calma, linistita , preocupata de nevoile celorlalti. Incet ,incet s-a infiripat intre ei o idila si parea ca vechea Margareta avea sa dispara. Privirea ei se schimbase si uneori se intrevedea un zambet la marginea gurii. S-au mutat repede impreuna si au anuntat pe toata lumea de relatia lor. Pentru o perioada gandurile si preocuparile ei s-au indreptat doar in directia asta. Necazurile colegilor, vecinilor, nu mai primau in interesele ei, acum incerca din rasputeri sa -i faca pe plac lui. Nu era fericita, nu era ea cea care se afisa, juca un rol, trebuia sa fie asa cum isi dorea el, asa cum o visa el ca este. Se punea mereu pe locul doi si-i accepta toate mofturile si cerintele. Traia ,dar de multe ori nu stia daca este vie, frustarile se adunau in ea si sufletul se indeparta de trup lasand pe pamant un trup gol. Plangea doar in mintea ei, nimeni nu-i putea afla temerile si suferintele, pentru toti ceilalti relatia lor era una perfecta. Ochii erau singurii care puteau sa vorbeasca despre ceea ce simtea, restul era doar o piesa de teatru pe care a ales s-o joace.Jucase foarte multe roluri pana atunci si invatase sa uite de ea ,dar acum povara era prea mare, piesa de teatru continua si in intimitatea ei. Nu mai putea sa tipe, sa se razbune, sa-si arunce veninul peste fericirea celorlalti.




ONAJUL NEGATIV


Cu parul zburlit si privirea rautacioasa, domnisoara Margareta ,priveste peste marginea
biroului, cautand un motiv de barfa, un amanunt cat de mic, ceva care s-o scoata din monotonie. Totul pare in regula: Ileana aranjeaza documente, Valeria si Simina factureaza , celalalte fete trebaluiesc s, sefa plimba un creion intre buze preocupata probabil de-o problema pe care nu stia s-o resolve………….
Suparata, Margareta privii spre prietenele ei, acestea-si petreceau timpul cu un skipe, lasand impresia unor gandiri ample.Suspina amplu zburund cateva acte de pe biroul prafuit.Avea o zi trista, una in care nu putea face rau nimanui,o zi in care traia degeaba.
Ii tremura mana pe tastatura ,avea multe de facut: jocul de pe Facebook pe care-l flosea la birou, muzica pe care-o asculta si pe care-o canta afon cu voce tare deranjand pe toata lumea, rasul singuratic cu tenta spre nebunie...............toate astea le facea constant, fara sa oboseasca si cand intervenea o sarcina de serviciu izbugnea in nervi si comenta acid persoana care a indraznit s-o deranjeze.
Avea rar si zile bune, cand forma cu prietenele ei discutii indelungate pe Skipe, vorbind despre celalalte figuri din birou, fete care le deranjeau prin simpla lor prezenta, oameni care nu le facea nimic, oameni care munceau si isi vedeau de treaba.
Margareta era o fata batrana, mica de statura ,slaba cu par cret si mereu vilvoi, adunat in varful
capului,cu ochii mici si intrati in orbita.Avea o uratenie care nu venea doar din exterior, parca se simtea prin toate venele ei, din simpla ei prezenta. Coridoarele firmei o cautau cu disperare, pasii ei le vizita des si fiecare colt ii cunostea povestile. Parea mereu trista si nimic nu o putea indepatra de acea stare depresiva.
Uneori Ileana o preivea de la distanta, au fost odata prietene, a fost o vreme cand o credea o
altfel de persoana, un om care suferea din cauza singuratatii, un om care nu putea fi inteles, un om supus rautatilor colegilor de munca. Tocmai acum a inteles si ea ca aparentele inseala si ca gresise cand a compatimit-o, acum cand devenise colege de birou. Atentia Margaretei era mereu pe ea, mereu o invaluia in rautatile ei. Ii placea sa se strimbe in urma ei, sa-I rastalmaceasca fiecare cuvant, sa le distreze pe celalalte aratandu-le poze mai vechi.
Ileana era o fata plinuta, cu fata rotunda, mereu pusa pe sotii, ii placea sa rada si sa
vorbeasca cu oamenii. Se certa uneori singura pentru ca avea o gura sloboda si fara sa vrea
deranjea uneori colegii,incerca de multe ori sa-si pastreze coltul ei si sa nu mai vorbeasca cu
nimeni, dar firea energica ii creea mereu probleme si mereu se amesteca fara sa vrea intr-o
discutie. Intentiile ei erau mereu bune, dar de cele mai multe ori, gesturile ei erau intrepretate
gresit.
Se auzi sunetul pentru pauza de masa, Margareta sarii de pe scaunul tocit si iesi pe coridor asteptandu-l pe casier, un baiat tanar dornic de afirmare, care intelegea puterea ei in
firma si care-i folosea slabiciunile pentru a afla noutatile si barfele.Era mereu la usa sefului,cu cafeluta in mana, cu un zambet fals si cu o fata nevinovata. Lasa impresia
unui om umil, simplu si sincer, vroia binele tuturor dar in discutiile cu seful facea in asa fel incat
sa-i scape ceea ce vroia sa transmita. Era complicele Margaretei, ea stia ca asa putea sa faca rau
fara sa fie implicata. Ii placea sa joace tacit, juca rolul omului sincer, se prezenta mereu ca o
femeie sincera, intr-o lume parsiva si rea. Era ,in conceptia ei, victima acelor vremuri...
Bucataria era luminoasa si vesela, scaunele rosii, mesele alburii, ferestrele mari si
luminoase......toate astea o deprimau, o faceau sa fie geloasa si ursuza. Se grabea sa manance
repede si apoi statea sa priveasca fetele fericite si vesele ale colegilor de munca. Isi chinuia
sufletul urandu-i pe acesti oameni. Cel mai mult o supara veselia Ilenei, o ura , nu putea s-o
priveasca fara sa spuna in mintea ei cateva cuvine rautacioase. Daca avea noroc si -l gasea pe


casier langa ea, avea prilejul sa spuna ce gandeste si sa primeasca si confirmari. Acele momente
erau singurele care-i aduceau zambetul pe buze, facand rau ea se simtea fericita.
De multe ori Ileana simtea rautatea ei, privirile lor se intersectau si se intampla inevitabilul, cutitele din privirea Margaretei isi atingeau tintele, distrugeau pentru cateva minute bunatatea din inima ei. Pentru cateva momente Ileana devenea ca ea, nu-i putea intelege rautatea dar raspundea cu rautate.
Era vineri, dupa pauza de masa , putini mai erau cei care gaseau resurse pentru asi
continua munca. Era liniste si uneori se mai auzea rasul galagios al Ilenie, ceilalti radeau de veselia ei.
Margareta isi incepea spectacolul, vorbea singura, repeta cu voce tare pasaje din diferite inscrisuri, parea preocupata de diverse probleme , statea cu mana la frunte cu unghiile infipte adanc in parul cret,trecand-o in semn de ingrijorare peste ochii bulbucati. Era in conceptia ei singura care muncea in acel moment si nemultumirea trecea dinou in sufletul ei, mai ales ca nu era deloc multumita de beneficiile contractului de munca. Avea in conceptia ei cele mai putine drepturi, nu era niciodata apreciata, isi dorea sa fie si ea prezenta in sedintele importante din firma, sa fie strigata “D-na Director”, sa primeasca si ea un scaun din piele alba….................
Ziua s-a terminat, coridoarele albe cu mocheta albastruie se anima, pasii angajatilor
stapung pustietatea din timpul zilei, unii sunt repezi ,altii lenesi …....ultima este Margareta, priveste cu tristete usa liftului care avea s-o duca intr-o lume mai mare, lumea reala ,cu mai multi oameni, prea multi si nu-i putea ura pe toti. Era prea multa fericire si asta o deprima. Nu-i cunostea pe toti acei oameni si desi nu-i era greu sa urasca fara motiv nu putea sa indure triumful binelui. Se ascundea in camaruta ei, facea planuri pentru saptamana urmatoare, radea singura fara sa-si miste buzele, era un ras salbatic, interior.Era tulburata, singuratatea o punea sa traiasca sentimente de teama, ii placea sa creada ca este neinfricata si ca nimeni nu-i putea face rau. Fericirea ei venea din raul celorlalti, spunea mereu ca necazul vine la omul cu sufletul greu, colegele ei erau rele in conceptia ei si meritau sa li se intample diverse necazuri. Simteai ceva in ochii ei cand asculta ca s-a intamplat ceva rau, am auzit-o de cateva ori spunand ca boala tatalui unei colege venea din cauza ca aceasta era rea. Altadata o ridiculariza pe-o colega care vorbea de tatal ei ,de curand decedat. Se hranea din nefericirea celorlalti si barfea cu prietenele ei greutatile acestora. Se bucurau impreuna mai ales cand I se intampla ceva rau Ilenei. Nu o puteau suferii , radeau de fiecare gest al ei, o priveau pe ascuns si faceau gesturi urate in spatele ei, o vorbeau de rau in biroul sefului. Ajunsese pana in punctul in care cautau poze cu ea si radeau de pozitiile in care aceasta a pozat. Caracterul lor spunea totul despre modul in care se construisera, Ileana le deranjea doar pentru ca exista. Gaseau mereu ceva de spus la adresa ei si jovilau cand mai erau si altii in firma care sa le aprobe . Adepta le era si una dintre sefe, avea si ea preferatele ei in birou, colegele de barfa ale Margaretei. Ileana , Valeria si Giana nu erau pe placul ei, nu intelegea de ce si cum castigase increderea si aprecierea patronilor.
Valeria era o fata vesela , cu mult bun simt ,nu intra in discutii si nu incomoda pe nimeni. Se angajase de mult in firma si le-a invatat pe toate tainele contabilitatii. Nu a asteptat recunostinta nimanui, o facea din placere, din dragoste pentru oameni. Iubea oamenii, ii placea sa traiasca in preajma lor, sa vorbeasca cu ei, sa se bucure alaturi de ei. Isi doarea sa fie de folos, ajuta pe toata lumea chiar daca asta insemna sa stea pente program.
La fel era si Giana, o fata buna, putin superficiala ,poate din cauza varstei. Nu lua lucrurile in serios, le trata cu o usoara indiferenta. Nu se omora cu munca dar isi indeplinea sarcinile si era alaturi de colegele ei. Se vedea ca aspira spre o functie mai buna, vroia sa petreaca mai mult timp in preajma sefilor , sa se simta un om de baza.



Margareta se trezi pe divanul din fata usii, se auzea glasul cainelui din vecini, era
bulversata. Singuratatea camerei o deprima, nu putea sa respire sub stramtoarea ei, vroia sa planga dar ambitia nu o lasa, nu vroia sa piarda teren nici in fata ei. Avea sufletul impietrit, nu era durere, era ura. Sambata si duminica erau zilele care o impiedicau sa viseze, nu vedea si nu cunostea pe nimeni, se ascundea in casa parintilor si zacea asemeni unui muribund. Cauta mila acestora, hranindu-se cu disperarea lor si victimizandu-se. Uneori se pierdea in fum de tigara si aburi de alcool. Doar in acele clipe isi permitea sa lase garda jos, sa planga ,sa urle,sa -si tarasca trupul in durere asemeni unui peste pe uscat. Era singurele clipe de sinceritate din viata ei, erau momentele in care nu-si imputa sa fie sau sa para intr-un anume fel. Erau momentele in care Margareta se intalnea cu celalate persoane care locuiau in ea. Margareta cea rea si razbunatoare era cea mai prezenta, pe ea o intalneai la serviciu, pe strada si uneori acasa. Margareta cea frustrata era prezenta mai mult intre cei patru pereti ai garsonierei. Margareta mereu nemultumita era omniprezenta. Margareta cea buna , o gaseai foarte rar, poate atunci cand isi privea parintii, cand se privea pe ea in oglinda.
Statea cu ochii atitntiti pe o sticla goala ce zacea pe parchet, vantul sufla generand un freamat indelung facand sa para ca-i canta durerea. Disperarea-i cuprindea trupul si sufletul parea ca vrea sa fuga din intunericul camerei. Nu putea sa se miste, muschii inlemnise pe ea, era inerta si lipsita de viata. Nu gasea nici o sursa de la care sa-si ia energia de care avea nevoie. Trebuia sa astepte, pandea asemeni unui leu prada care avea sa apara, stia ca cineva o sa-i faca pe plac.
Nu astepta mult, din baia vecina se auzea plansul unei femei, mama a patru copii care atunci cand isi culca prunci flamanzi bocea de suparare. Asta era energia ei, disperarea celorlalti.
Canta cu voce tare, afon si neplacut, apoi radea in hohote lasand impresia ca ar fi insotita. Erau clipele ei de glorie.
…………………………………………………………………………………………………

Ileana era in concediu la munte impreuna cu familia. Camera de hotel era mare si primitoare, ferestrele si mobilierul din lemn masiv. Mirosea a iasomie si a musetel. Prin fereastra mare se zareau culmile muntilor si se auzea cantecul pasarelelor. Copilul statea intins pe divan si privea minunatiile naturii, sotul tragea puternic aierul de munte in piept iar Ileana se lasa purtata de linistea si armonia peisajului. Zambea din toata inima cu placere si multumire, isi simtea trupul usor si mintea eliberata. Noaptea iti tinea pe toti uniti in linistea camerei , obositi de drumetiile facute in timpul zilei, odihna le era prielnica. Se citea in ochii lor bucuria de-a trai si iubirea ce si-o purtau reciproc. Se asezara cu totii in patul mare, copilul isi prinse parinti de gat , spotindu-le cuvinte de iubire. Scena se terminase cu multi pupici pentru ghemotocul de copil.
Giana traia aceliasi clipe de tandrete alaturi de cele doua fetite ale ei si sotul iubit. Erau
ingramaditi in patul din camera copiilor si citeau pe roluri dintr-o carte de povesti. Erau foarte obositi dupa plimbarea pe care-o facuse pe munte pe timpul zilei. Au urcat prin padure si au cules flori si plate medicinale, s-au ascuns sub ramurile copacilor si au alergat vietatile blanzi .
Au privit cum patrund razele soarelui printre ramuri si au vazut cum can frunzele uscate din copaci. Au inteles cum trec clipele, cum se desfasoara lucrurile si cum viata este efemera. Deviza lor era: TRAIESTE CLIPA SI BUCURA-TE DE VIATA!
Prietenele Margaretei, Dada si Ana, petreceau seara impreuna, stateau la barfa pe
telefon. Se pregateau pentru ziua de luni de care le mai despartea cateva ore. Isi aminteau cu placere niste rautati pe care le facuse impreuna cu una din sefe si o fosta colega ,anul trecut, Ilenei. Era pe atunci perioada concediilor de vara si pentru ca lucrau in acelasi departament, daca lipsea una toate celalalte aveau de suferit. Ileana avea o munca cu termene si in plus avea bilet cumparat timpuriu pentru un sejur la mare, urma sa plece in concediu spre sfarsitul lunii. Avea nevoie de doua colege de birou pentru asi putea indeplinii sarcinile dar
in dimineata primei zile ale lunii, afla cu stupoare ca cele doua fete care trebuia s-o ajute plecase in secret in concediu pentru mai bine de 10 zile. Primul impuls al Ilenei a fost de
indignare si dezaprobare, apoi si-a linistit sufletul si mintea stiind ca ajutorul divin venea mereu asupra ei. Ceea ce nu intelegea era faptul ca oameni care cereua celor din jur respect ,prin natura functie pe care o aveau ,faceau cualitii, nerestectand drepturile tuturor angajatilor. Sentimentele care o incercau era doar de dispret si resemnare. Stia ca gresea vorbind uneori fara sa-si dea seama diverse lucruri ce deranjeau pe altii, dar la fel de bine stia ca nu ar putea trai cu o astfel de inima . Era o inima de caine ce-si facuse loc in trupurile acestor fiinte supuse invidiei , arogantei si ranchiunii.
Dada si Margareta o urmareau cu privirea si radeau pe sub birouri satisfacute, crezand ca aceasta zacea in disperare si nervi. Ileana insa isi gasise din primele secunde linistea, avea acum confirmarea ca nu se putea baza niciodata pe ele si intelesese ca sufletele lor traiau intr-o lume limitata unde trufasia si desconsiderarea primau.
In intunericul noptii, fiecare om isi duce gandurile in directia pe care o gaseste corecta.
Unii cauta linistea, iubirea, altii alearga dupa bani, ura si dezmat. Cu totii adorm visand ca toate astea sa-si gaseasca implinirea.

Ceasul anunta sosirea diminetii, strazile aduna in diverse buzunare sunetul claxoanelor,
turuitul motoarelor, glasurile cristaline ale copiilor, zgomotul pasilor grabiti.
Margareta este prima care ajunge la birou. Controleaza cu privirea fiecare incapere ca si
cum ar fi fost pusa sa faca o inspectie importanta. Juca uneori roluri, vorbind cu angajatii si dandu-le ordine. Ileana era cea care trebuia sa-i faca cafeau si sa-i curete biroul, o amaninta mereu ca va fi data afara. Radea singura si se simtea implinita, proba scaunul sefei,invartindu-se in jurul biroului si imaginandu-si ca lumea o privea ,o aplaud si -i multumea. Era visul ei sa fie sefa, isi doarea cu ardoare sa petreaca mult timp in biroul de la capatul holului, acolo unde se luau deciziile importante.
Galagia umplu holurile firmei, colegii ei soseau unul cate unul la birou. Printre ei zarii
o fata necunoscuta, un coleg care pasea incet si sfios incercand sa-i salute pe toti, era noul coleg de la achizitii. Urma sa fie o zi buna pentru ea, orice angajat nou era in mintea ei un posibil candidat pentru implinirea visului de a deveni mireasa. Incerca sa fie foarte discreta si potrocolara, vorbea incet cu intonatie si gesticula, vroia sa-i lase impresia ca ocupa o functei importanta. Bucuria i-a fost mai mare cand l-a zarit instalandu-se in biroul ei, intra si ea pufaind si aruncand pe birou un stilou, bombaia incet si lasa impresia ca a fost deranjata de ceva. Se ridica si merse spre Ileana incercand sa-i ceara niste explicatii pe un ton mai protocolor. Spunea mereu cuvantele:” ce, de ce”, vrand sa para ca face o verificare. Nu prea avea cunostinte contabile dar vroia mereu sa para ca le stie pe toate. Uneori citea pe internet cateva informatii si punea intrebari verificandu-le pe fete. In mintea ei munca celorlalte nu avea nici o insemnatate, era totul usor de facut si se enerva atunci cand vreuna indraznea sa se planga. Avea o ciuda imensa pe Ileana si incerca impreuna cu Dada si Ada s-o faca sa renunte, sa plece. Isi folosea influentele sa transmita mesaje negative in biroul din capatul holului si spera ca parerea lor o sa conteze si intr-o zi seful o s-o concedieze. Urmareau cu interes activitatea ei in firma si sperau ca va fi prinsa cu vreo greseala care sa-i incheie activitatea. Chiar di Dada si Ada erau pe lista ei neagra dar incheiase in mintea ei o conventie cu ele pentru ca erau preferatele uneia dintre sefe si nici nu-i placea sa nu aiba adepte si sa fie singura impotriva tuturor. A simtit ca cele doua aveau o antipatie declarata pe Ileana si s-a gandit sa faca front comun.
Odata Ada , pe cand s-a intros dintr-un concediu, pentru ca era foarte aglomerata s-a gandit s-o puna pe Ileana sa-i faca munca si i-a predat niste documente gresite in proportie de 70%. Asteptau cu toate reactia acesteia dar spre dezamagirea lor ea a corectat greselile si le-a predat corect fara sa zica nimica.

Desi incercau constant tot felul de rautati niciodata sortile nu le-a suras. Ramaneau dezamagite si dezarmate fiind constranse sa-si piarda diminetile facand planuri pentru noi razboaie. Nu oboseau niciodata si credeau ca este dreptul lor sa-si apere pozitiile, fiind uneori ajutate de persoane cu o pozitie buna in firma, asta dandu-le aripi. Rauteatea lor capata tente grotesti si era greu de crezut ca poate cineva uri cu o asemenea intensitate fara motiv.
Corvin, noul coleg o urmarea cu interes de ceva vreme, o admira pentru ca parea mereu
calma, linistita , preocupata de nevoile celorlalti. Incet ,incet s-a infiripat intre ei o idila si parea ca vechea Margareta avea sa dispara. Privirea ei se schimbase si uneori se intrevedea un zambet la marginea gurii. S-au mutat repede impreuna si au anuntat pe toata lumea de relatia lor. Pentru o perioada gandurile si preocuparile ei s-au indreptat doar in directia asta. Necazurile colegilor, vecinilor, nu mai primau in interesele ei, acum incerca din rasputeri sa -i faca pe plac lui. Nu era fericita, nu era ea cea care se afisa, juca un rol, trebuia sa fie asa cum isi dorea el, asa cum o visa el ca este. Se punea mereu pe locul doi si-i accepta toate mofturile si cerintele. Traia ,dar de multe ori nu stia daca este vie, frustarile se adunau in ea si sufletul se indeparta de trup lasand pe pamant un trup gol. Plangea doar in mintea ei, nimeni nu-i putea afla temerile si suferintele, pentru toti ceilalti relatia lor era una perfecta. Ochii erau singurii care puteau sa vorbeasca despre ceea ce simtea, restul era doar o piesa de teatru pe care a ales s-o joace.Jucase foarte multe roluri pana atunci si invatase sa uite de ea ,dar acum povara era prea mare, piesa de teatru continua si in intimitatea ei. Nu mai putea sa tipe, sa se razbune, sa-si arunce veninul peste fericirea celorlalti.























.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!