poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 946 .



Din viaţa detectivului Hogeac
proză [ ]
Moştenire,,, porcească

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Colombo ]

2018-12-21  |     | 



Într-un an am primit o invitaţie de nerefuzat: să-mi petrec sărbătorile de iarnă în Deltă. Cum să ratez eu, un detectiv de „renume”, o asemenea ocazie? Mai ales că doream să mă răzbun din tot sufletul pe ţânţarii ăia nesuferiţi, făcându-le în ciudă. Accept invitaţia şi, pe 20 decembrie, ajung în mijlocul unui sat uitat de lume. Acolo, ce să vezi? Gazda se pregătea să taie porcul. Mi se propune să particip la obicieiurile locului şi nu stau pe gânduri, aşa că, în câteva minute, împreună cu alţi cinci lipoveni, scoteam din coteţ o ditamai scroafa, cu un cap imens şi o gură, în care eu, cel puţin, mai firav din fire(pe atunci), aş fi încăput fără probleme.
Tragem de animal, îl punem jos cu uşurinţă, de m-am mirat, nu alta, dar scroafa pesemne că a uitat ceva în coteţ, că odată se scutură, azvârlindu-ne în toate direcţiile, apoi se ridică şi o apucă agale spre casa ei. Noi, zgândăriţi în orgoliul omenesc, sărim din nou pe ea, o punem iarăşi jos şi, cum-necum, măcelarul îi înfige un cuţitoi în gât.
După vreo câteva secunde, scroafa realizează că se întâmplă ceva deosebit şi, opintindu-se, sare cu noi cu tot în spinare, face ochii roşii de turbare, zbiară de nervi şi ne aruncă prin aer ca pe nişte ciorapi, după care dispare în fugă prin stufărişul din apropiere. Măi, măi, necaz mare, nenorocire! Imensa purcea a luat cu ea şi cuţitoiul, făcând ca măcelarul să se tăvălească de ciudă şi să verse lacrimi amare, susţinând că îl avea de cinci generaţii.
Gazda, sărmana, a început să se vaite că nu mai are cu ce să ne omenească, aşa că fac cale-ntoarsă la Constanţa, urmând să-mi satisfac pofta de Crăciun cu produse din comerţ.
Peste vreo cinci luni, surpriză: amicul meu lipovean mă aştepta la uşă cu o desagă în care mişca ceva. Îl invit în casă, iar el îmi spune, rânjind:
-Vreau să mă revanşez pentru beleaua din iarnă. Mai ştii scroafa aia care a fugit cu cuţitul în gât?
-Desigur, răspund eu, cum aş putea uita?
-Ei, să ştii că a apărut în urmă cu două săptămâni cu vreo zece purcei după ea. Şi m-am gândit să-ţi aduc şi ţie unul.
-Un purcel? E viu?!
-Bineînţeles, spune lipoveanul, desfăcând desaga.
-Ia te uităă! exclam eu, uluit. Dar... în gât ce are?
-Ce să aibă? Un briceguţ! Toţi s-au născut cu câte unul. Au moştenit-o pe mă-sa!!!
După ce îmi pleacă amicul, mă scarpin în barbă şi spun:
-O să-l duc la ţară, la ai mei. Măcar e bine că la Crăciun nu o să mai fim nevoiţi să ne chinuim cu el!!!

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!