poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de același autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 433 .



Vrăjit
proză [ Științifico-Fantastică ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [lautatar ]

2018-06-21  |     | 




E ceasul amiezii, cu un soare ce te atinge cu mângâierea unei bâte de baseball. Tocmai m-am întors de la școală și simt lehamitea pe care o aduce gândul la apropiata vacanță. Ce școală? Cui îi mai trebuie așa ceva după ce mediile s-au încheiat?
Ghiozdanul s-a scurs de pe umerii mei în mijlocul holului, de parcă ar fi fost o bucată de gheață topită de căldura de afară. Am mai găsit puterea să-mi scutur tenișii din picioare, înainte să mă trântesc pe patul din camera mare.
Îmi plăcea să lâncezesc aici, lângă canarii din voliera tatălui, să le ascult concertele, să-mi las privirea să se piardă pe fereastra balconului. Dar niciodată nu am crezut că ar putea fi posibil ceea ce avea să mi se întâmple.
De la zăpușeala de afară, mintea mea refuza să mai funcționeze. Mă simțeam cuprins de oboseala sfârșitului de trimestru, iar pleoapele se apropiau tot mai mult una de cealaltă, fără ca eu să mă pot împotrivi.
Deodată, perdeaua s-a umflat ca și cum ar fi fost împinsă de o pală de vânt intrată prin ușa balconului. Canarii s-au oprit din cântat, privind intens către geam. M-am uitat și eu, dar nu am văzut nimic. Probabil că în nemișcarea de afară își făcuse loc un curent de aer.
Pleoapele și-au continuat apropierea de parcă erau niște magneți organici. Prin minte începeau să îmi treacă planurile de vacanță. Făceam inventarul locurilor de pescuit pe care urma să le vizitez. Mă și vedeam în apa răcoroasă a Târnavei, după o zi cu recoltă bogată de pește, zbenguindu-mă cu prietenii.
Am simțit iarăși o boare ce m-a mângâiat. Cu ochii larg deschiși, am văzut perdeaua mișcându-se. Am căutat repede, din privire, copacii de afară, dar frunzele lor erau nemișcate. Brusc, neliniștea a pus stăpânire pe mine. Eram singur în apartament. Cine voia oare să se joace cu mintea mea?
Mi-am luat inima în dinți și m-am ridicat din pat, să verific dacă nu e vreun intrus în balconul nostru. La etajul doi nu era foarte ușor de ajuns, dar nu era nici imposibil.
Cu pași ușori, încercând să nu produc vreun zgomot, mi-am scos capul pe ușa balconului. Nu era nimeni, ceea ce m-a făcut să mă simt rușinat de temerile mele. Nu se auzea nimeni nici în curtea blocului. Cine să și iasă pe o asemenea toropeală afară?
M-am apropiat de marginea balconului și atunci am înlemnit. Efectiv, nu mai puteam să mă mișc, iar bătăile inimii îmi sunau în timpane precum tobele. Nu puteam să scot nici un cuvânt, nu puteam să țip, parcă aveam buzele cusute. Simțeam că tot corpul meu nu mă mai ascultă.
„- Ce copil drăgălaș! Sper că nu te-am speriat.”
Nu știu dacă are rost să vă descriu acum ce vedeam în fața ochilor. Cu siguranță că nu ați putea să mă credeți! Da, era împotriva logicii, a legilor naturii, desprinsă din cărțile pe care mi le citea mama cu mulți ani înainte.
„- Băiețaș, credeam că ești destul de mare să nu te mai sperii când întâlnești o femeie, mai ales o femeie în vârstă!”
Ei bine, în fața mea era o femeie în vârstă, o babă cu o pălărie țuguiată și cu buze subțiri. Inima mea bătea să iasă din piept. Stătea în fața mea, dar eu eram pe balcon, iar ea plutea in aer!!! Și nu oricum, ci pe o mătură pentru care chiar și Harry Potter ar fi fost invidios!
Știu că nu vă vine să credeți, pentru că nici eu nu puteam să cred că ceea ce văd este real. Dar eram acolo, față în față, ea binevoitoare, eu speriat peste limită.
„- Nu-ți fie teamă, eu te cunosc de foarte multă vreme! Îți cunosc fiecare ascunziș al minții. Știu ce gândești, știu ce-ți dorești, îți știu și visul pe care îl ai, să-ți poți întinde brațele și să zbori. Așa că, lasă timiditatea pentru alții și urcă alături de mine!”
Cum să o ascult, când eu nu puteam nici măcar să cred că astfel de ființe există?!
S-a uitat la mine lung, cu ochi mijiți, iar în acel moment am simțit că am fost eliberat din paralizia ce mă cuprinsese. Am făcut un pas înapoi, acționat de resortul fricii, păstrând contactul vizual cu ființa din fața mea.
„- Crezi că o să te aștept la nesfârșit aici? Haide odată, urcă, dacă vrei să-ți împlinești visul! Îndrăznește! Nu știu dacă vei mai întâlni o astfel de ocazie.”
Trebuie să recunosc că, deși frica mă ținea încă sub control, tentația zborului era tot mai puternică. Ce putea să mi se întâmple dacă acceptam invitația? Părea o bunicuță de treaba, iar bunicuțele au grijă de copii. O lungime de braț ne despărțea, așa că, dacă mi-ar fi vrut răul, putea să-mi facă ceva până acum…
Făceam pasul înainte, până la marginea balconului, întrebându-mă cum pot să ajung pe mătură, în spatele bunicuței.
„- Ți-am spus că îți cunosc gândurile, dorințele, știu că vrei să zbori! Întinde-ți brațele și zboară până la mine!”
Ce prostii spune și ființa asta! Cum adică să-mi întind brațele și să zbor?! Eu nu sunt pasăre, nu am nici măcar penele unei păsări. Cum să mă pot ridica în aer?
„- Ai încredere în mine și fă ce îți spun!”
Ușor, mi-am depărtat brațele de pe lângă corp și am simțit cum tălpile mi se desprind încet de betonul balconului. Mi-am spus că nu poate fii decât o iluzie, așa că am aterizat instantaneu.
„- Unde îți este încrederea în tine? Cum vrei să zbori dacă tu nu crezi că poți? Mai fă o încercare!”
Mi-am ridicat brațele mult mai hotărât de data asta. Corpul meu plutea, dar eu nu puteam să-i controlez mișcările. Parca eram într-o sferă uriașă care se rostogolea, făcând imposibilă păstrarea echilibrului. Am închis ochii, încă speriat de ceea ce mi se întâmpla.
Atunci am simțit cum sunt prins de la subraț și trecut peste marginea balconului. Am strâns ochii și mai tare. Mi se părea că dacă-i deschid, vraja se va rupe și voi cădea în gol.
„- Gata! Ai văzut că nu a fost greu? Acum deschide ochii și privește înainte. Vom face un tur al cartierului. Nu asta îți dorești de atâta vreme?”
Fără să cred că experiența pe care o trăiam era reală, copleșit de emoții, i-am ascultat îndemnul. Pluteam în aer alături de o bunicuță cu fuste lungi și pălărie țuguiată.
Fiind în aer, prima senzație era că primisem o lovitură dură în stomac. Credeam că o să dau afară și mâncarea pe care o îngurgitasem în urmă cu două zile, dar nu s-a întâmplat așa ceva. Fascinația zborului îmi alunga frica, teama de înălțime. Acoperișurile blocurilor, pline de antene, se derulau pe sub noi. Eram asemenea unui șoim, care se înalță pentru ca apoi să-și dea drumul în picaj, asupra prăzii. Mă simțeam atât de mândru de realizarea mea și nu înțelegeam de ce nu apare nimeni în curte, să mă vadă zburând. Cât m-ar mai fi invidiat prietenii!
Citindu-mi gândurile, bunicuța s-a uitat la mine dezamăgită.
„- Ți-ai dorit să zbori doar ca să te lauzi în fața prietenilor? Eu credeam că îți dorești mult mai mult, să înțelegi viața privind de deasupra lucrurilor. Cât de tare m-am înșelat! Încă nu știi ce vrei , nu ești copt destul!”
Nici nu a terminat bine ce avea de spus, că a și făcut o manevră scurtă, ce m-a desprins de pe mătură. Zadarnic mi-am întins brațele. Nu puteam nici măcar să încetinesc apropierea de pământ. Mă simțea neputincios, dar nu-mi era teamă. Doar o întrebare mă rodea în acea secundă. Cu ce îi greșisem oare doamnei?
O lovitură zdravănă și am deschis ochii. Fără să mă mișc, am privit în jur și am realizat că sunt în apartamentul nostru, întins pe covor, lângă pat.
Atunci n-am priceput ce aștepta ființa aceea ciudată de la mine. Nici în celelalte rânduri în care a revenit, încercând să-mi deschidă ochii. Abia târziu, departe de copilărie, am realizat și i-am dat dreptate.
Dar timpul nu stă în loc și nu iartă.

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!