poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de același autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 641 .



Ospățul gândirii
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [marius nițov ]

2018-02-12  |     | 



Nu-l mai impresiona nicio întâmplare pe Sabin, cunoștea atât de bine oamenii, era chiar culmea să nu-i știe din atâtea cazuri cu rezonanță. Cum erau în experiența lui de psiholog renumit? Victime și călăi, cu inversări de rol uneori, însă pe acest format al personalității frustrate, neîncrederii și lipsei unei trăiri spirituale. Ce făcuse din ei democrația? Asta întreb nu dintr-o dezapreciere a fenomenului democratic în sine, ci al interpretării deformate din partea celor chemați la acest nivel social. Niște imitatori de proastă calitate ai unei societăți deschise, în stare de orice grozăvie din moment ce credeau că totul e permis pentru fericirea lor. Această fericire în mintea lor însemnând ceva egoist, redus la instincte primare, vânare de situații privilegiate și cât mai multe averi. Cazul lui Ieremia era încă în curs și din partea Liviei nu avea niciun sprijin. La aceeași scară a lipsei de cuvânt din societate, prin promisiuni: “vom face! Te voi ajuta! Nu voi da înapoi! Nu voi precupeți niciun efort!” și alte atașamente neonorate. Avea s-o întâlnească pe Livia prin centrul orașului, grăbită, vorbind la telefon de zor și nu apucase să-i spună nimic, doar auzi: “Să-l pupi pe Imi din partea mea, mi-e așa dor de el! Pupici!” Asta o numea schizofrenie afectivă, un termen nou, dar potrivit în conjunctura dată. Făcea parte și Livia din categoria celor lipsiți de minimă empatie, incapabili să înțeleagă suferința semenului? Fie și când în această situație se afla încă soțul ei, nu reușea să-i facă nicio vizită scurtă? Bineînțeles, nu i-a spus prietenului și pacientului său despre această întâlnire fugitivă. Se simțea în dificultate față de omul care m-ai credea în atașamentul soției, cu toate reproșurile făcute. Mulți când spun la mânie unele cuvinte dure, nici ei nu le cred după ce se aplanează conflictul. Ieremia mai spera în căsnicia cu Livia și asta îi dădea o motivație în plus, așa cum orice tânăr mai speră în naivitatea lui că o femeie ține necondiționat le el. Dar poate se înșela și o judeca prea aspru, își spunea doctorul în sinea lui. Cert era că nu avea cum să-i spună pacientului ceva atât de dureros, îl lăsa într-un fel să se dumirească de situație. În timp ce așeza dosarele primite pe adresa din Cuza Vodă, îi suna telefonul lăsat la birou.
- Ia uite, Monica, te mai gândești la mine uneori? Comment ça va? Tu vas bien, mon amour? îi lumina chipul de bucurie când o auzea. Lili a luat toate examenele? Cum își face planșele? Oui, oui, mon amour... très bien! și se îndreptă spre Imi să îi dea telefonul… attends une minute!
- Bună, Monica, ce bucurie să te aud! îi zise Imi cu emoție în glas. A trecut atât de mult de când nu te-am văzut și Livia îmi vorbea des de voi, mă ruga să o las în vizită la Nantes, adică să vă facă o vizită. Îi cumpărase un catalog de arhitectură studentei Lili și ar fi vrut să-i facă surpriză. Până la urmă n-a mai ajuns, dar poate cine știe!și avea o tristețe evidentă pe chip, glasul i s-a stins și a mai spus cu greu... la revedere, să aveți grijă de voi! doctorul și-a dat seama că se gândea la Livia.
- Stai că o sun și pe profesoara ta, să vedem cu ce își mai ocupă timpul.
- Nu, nu, Sabine! Lasă să ne sune ea, dacă simte asta! Am rănit-o prea rău înainte de plecare, când ai venit la noi tocmai terminasem un dialog cu exprimări urâte! Nu vreau să creadă că nu o las să facă ce crede! Încep să văd realitatea și nu pot s-o condamn! în ochi avea lacrimi, dar se abținea să-și verse amarul.
- E remarcabil cum gândești! Aș fi vrut să-ți spun aceste cuvinte, nu știam cum să încep. Văd că mi-ai ușurat tentativa, ai luat-o înainte! cu toate aceste cuvinte de sprijin, în gând o acuza pe Livia, doar îl asigura de tot sprijinul când venise la cabinet. A rămas întristat, cumva i-a preluat starea lui Imi, își spunea în adânc, măcar să-i mai ușureze suferința. Ce întâmplări ne rezervă și viața asta incoloră în pansament? Probabil numai așa înțelegem mai bine pe cei din jur, ni se deschid ochii prin suferință! E cea mai realistă școală, ne învață într-un mod direct, fără echivoc să credem că dincolo de iluzii e cineva sfânt, luminos în măsură să ne dăruiască dragostea! În realitate, suferința umană are la bază refuzul de a ne accepta datele existențiale, imaginându-ne viziuni imposibil de împlinit. Așa cum vedea Ieremia într-un timp anume continuarea relației cu Livia (deși era imposibil acest lucru, el trăia într-un halou imaginar ca să-și astupe gândirea reală). Mulți trăiesc autoindus acest halou imaginar, o iubire doar în imaginația lor și peste un timp (al conștientizării) își dau seama că s-au complăcut prin la dolce vita in ignoranță! S-ar putea spune la această nevoie suprarealistă și un fel de interiorizare sentimentală, adică ceva de tipul unei iubiri la care visăm, dar nu se transpune conform dorințelor. Și atunci individul duce în imaginație o iubire falsă, o păpușă gonflabilă, ireală desigur (că sunt bolnavi care chiar trăiesc fizic cu așa ceva). Sau invers, în cazul femeilor (fetișul unui bărbat ideal), dar acestea au totuși un simț mai ancorat în realitate. Omul își duce în tinerețe foarte mult timp acest fetiș sau fetișuri într-o abstractizare voită cumva, din moment ce dacă s-ar trezi nu i-ar fi pe plac situația descoperită (în fond viața reală). Făcând o extrapolare, situația stă la fel și în cazul credinței. Individul își duce fetișul tinereții și apoi, brusc se vede în oglinda realității asistat de lumina (trezirea într-o concretizare a planurilor ființiale) pe care a negat-o! Acest mod de refuz al concretului creează în adâncul simțirii individului niște sentimente artificiale, un drum greșit al speranțelor deșarte. La fel, dacă ar fi să luăm cazul doctorului Sabin Mocanu, acesta trăia cu impresia unei vieți de familie în ordine, fără să înțeleagă un fapt concret, Monica nu l-ar fi urmat niciodată în pasiunea lui de a vindeca oamenii de iluzii. Pragmatismul feminin își spunea încă o dată cuvântul, el avea acest fetiș al atașamentului soției, cum de altfel îl găsea la pacientul și prietenul lui. Ce ne poate trezi din această falsă iluzie indusă de refuzul de a privi oglinda existenței așa cum e? Tocmai un șoc sau lovitură a destinului, să te izbească în așa fel încât concret să te afli în imposibilitatea de a-ți mai duce fetișul pe picioarele iluziei. Sper să nu se înțeleagă ca o contradicție în termeni. Mai preciz, când ești pus în imposibilitatea de a mai deturna realitatea din cursul dat. Te privești în oglindă așa cum ești, cu toate lipsurile fizice și materiale, anulând deformarea visurilor, dorința de visare și anestezia unui confort sufletesc acceptat. Sau mai bine definit, cei mai mulți acceptă să se mintă singuri. Dacă mai apare cineva să ducă mai departe aceste iluzii, se poate ca luciditatea pentru cei seduși în imaginar să fie foarte greu de atins. Ca scriitura să aibă o concretizare, am adăuga un caz elocvent al doctorului. Avea un pacient internat care iubea la nebunie o asistentă și îi trimitea tot felul de atenții, iar aceasta plutea într-o nebuloasă a bărbatului ideal, doar mima o afecțiune de la distanță. Dominic, era de la Monaco și Josephine Marie de la Nantes. Se cunoșteau doar din poze și, într-o zi frumoasă din primăvara anului 2017, Sabin le-a înlesnit întâlnirea. În corespondență și dialogurile de la distanță se potriveau într-un ideal imaginar, însă în realitate nu au reușit să stea mai mult de o jumătate de oră de vorbă. Și-au epuizat în plan real toată imaginația formată la distanță. Aceste cazuri erau tot mai dese și din cauza rețelelor de socializare, în măsură a spori sau amplifica misterul pentru multe astfel de cupluri virtuale. Să nu mai vorbim de adevărate drame, avuse de lucru odată cu un tip foarte gelos, Martin, care se îndrăgostise de o bătrânică, din cauza unei erori de percepție. Bătrâna Amelie își postase o imagine veche de 25 de ani și acest îndrăgostit imaginar refuza să creadă ce vedea în carne și oase! Acest șir de închipuiri se prelungește în viața celor care refuză aplicarea reală a existenței în mult mai complexe forme, moduri. Cunoștea femei care îi mărturiseau tot felul de iubiri imaginare, în fața acestor sentimente năvalnice, într-un spațiu virtual, doctorul cu greu reușea o echilibrare a pacientelor sau pacienților. Luisa din Avignon nu putea să-și satisfacă virtual cei nouă iubiți de pe toate continentele, deși era măritată cu un bancher renumit, ea își împlinea iluzoriu iubirile visate, greu de atins lângă un om prea serios la 75 de ani. Dar era deja obișnuit cu aceste drame de percepere greșită a planurilor, dimensiunilor existențiale. La finalul acestor rătăciri, doar Bunul Dumnezeu mai poate recupera aceste suflete derutate de propriul refuz în a-și cunoaște limitele. Visurile unei trăiri paralele sunt amplificate de nenumărate răni și eșecuri date de contactul direct al cunoașterii unor caractere nepotrivite. Ce întâlnim pe parcursul vieții nu se potrivește, așa cum ne-am dori, cu imaginea suprarealistă formată în mai multe faze, etape volitive.










.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!