poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de același autor






Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 99 .



Întâlnire pe whats app
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ralu.ghe ]

2017-08-29  |     | 



Plimbam câinele pentru ultima dată în acea zi, cu grijă să nu scotocească după gunoaie în șantierul cu care se învecina blocul și atunci am zărit luna plină. Era mai mare și mai caldă decât o văzusem ultima dată și m-am gândit că urmează serile mângâietoare de vară. Din păcate, întreaga vară a fost o amăgire.
Concediul era fixat în august, atunci scade activitatea firmei. Deocamdată lucram în virtutea inerției, nu apucam să mă relaxez după muncă și adormeam după miezul nopții, cu gândurile aiurea, după niște convorbiri pe whats app cu un necunoscut. Prietena mea cea mai bună îi dăduse numărul meu de telefon prin sora lui.
Dacă nu m-aș duce azi la firmă și l-aș cunoaște în sfârșit pe tipul de pe whats app? Am tot amânat să ne întâlnim, eu de oboseală. Mi-ar plăcea o plimbare la pădure, poate Băneasa, dar nu pot, sunt la final de lucrare. Așa suntem noi, oamenii fără calități, conduși de ceilalți, care s-au calificat cu gașca lor. Am putea crede că fac experimente pe noi, dar din fericire nu au nici un plan. În orice caz, mâine e zi de salariu.
- Dora, ai venit în sfârșit!, m-a întâmpinat doamna Nina din ușa deschisă a secretariatului. Te așteaptă doamna directoare, e și șefa ta la dânsa.
- Mulțumesc, trec o clipă pe la calculator și apoi merg la doamna directoare. N-are sens să întreb despre ce este vorba.
Îmi las pe scaun geanta largă, de culoarea dovleacului, înghit câteva guri de apă de la aparat și mă îndrept spre biroul directoarei. Pe drum încerc să-mi adun gândurile, sunt în urmă cu traducerea.
- Bună ziua.
- Bună, Dora, ia loc, te rog, începu directoarea. Cum stai cu traducerea pentru casa de expediții? Mă întreabă clientul de două zile.
- O termin azi.
- Nu te-a ajutat programul?, intervine șefa. Ar fi trebuit să-i lăsăm mai mult timp consultantului să o citească.
- Programul a ajutat mai puțin, de data asta termenii tehnici au fost variați și nu s-au repetat.
- Bine, cum termini, îmi trimiți pe e-mail și mâine te aștept să-ți prezint următorul proiect. Are un termen mai bun.
Am salutat și m-am retras la calculator. Finalul traducerilor este întotdeauna greu. Termenii sunt cunoscuți, dar mă simt ca o mașină de scris. Când mă opresc din tastat, îmi dau seama că n-am mâncat sau că îmi e sete. Aș fi mai motivată dacă aș participa și eu la delegațiile în străinătate, dar numai șefii îi pot însoți pe consultanți. O să mă grăbesc, dar tot o să-mi rămână ceva de luat deseară acasă.
Pe tip îl cheamă Octavian. Aș fi vrut să nu ne trimitem poze, să fim curioși când ne întâlnim. Mie mi-a plăcut din descriere, dar el a insistat până i-am trimis o poză făcută la birou. Mi-a transmis să zâmbesc. El e un tip vesel, lucrează în asigurări, vinde bine, călătorește mult, nu citește mai mult de știri și bârfe mondene, se uită la comedii și are prieteni cu care face sport de două ori pe săptămână. Nu prea ne potrivim. Impresia mi s-a accentuat după ce ne-am întâlnit de două ori la terasă, prima dată în Cișmigiu, a doua oară în Herăstrău. Îmi făcea curte direct, cu toate clișeele pe care le știam și eu, plus altele noi, dar avea ceva promițător. Era mic de statură pentru un bărbat, dacă aș fi purtat tocuri, păream mai înaltă. Mă urmărea cu atenție, era carismatic și în prezența lui uitam să fiu eu însămi, deveneam superficială și fără griji. M-a convins să facem o săptămână de concediu împreună și, cu toate că prefera marea, a fost rândul meu să-l conving să mergem la munte. Ce aveam de pierdut? Eram singură de cel puțin doi ani.
Strecuratul cu mașina prin Cheile Bicazului a durat vreo două ore. Mă uitam cum intram în adâncimile muntelui și căutam dunga de cer de deasupra, doar un fior albastru. Când am ieșit la lumină, am răsuflat ușurată. În față se deschidea valea cu marele baraj, unde se inundaseră cine știe câte sate vechi, atunci când a fost construit. Am luat drumul forestier spre Durău. Am fost singuri prin pădure tot drumul, mirosul tare de brad venea în valuri dinspre munte.
În timpul săptămânii am fost singuri în cabană, administratorul a trecut o singură dată pe acolo, vineri seara, când s-a ocupat și restul camerelor. Am înțeles repede ce mă atrăgea la Octavian. În pat era ca un prâsnel, îmi ghicea orice poftă și nu ne mai săturam unul de altul. Până la sfârșitul săptămânii ne obișnuisem. Abia îi mai recunoșteam și Ceahlăului frumusețea, ca să facem scurte excursii pe munte. Cum intram în cabană, puneam niște pâine și gustări pe masă, el turna vin în două pahare cu picior și mă privea zâmbind. Mă așezam pe genunchii lui, înghițeam câteva guri de vin, gustam ceva și îi dădeam lui cele mai bune îmbucături.
- Dora, nebunica mea... Nu mă supăram că-mi spunea așa, nu-mi venea să cred că ne simțeam așa bine.
Când ne-am întors acasă, ne-am reluat fiecare programul obișnuit și convorbirile pe whats app. Weekendul îl făceam la mine sau la el. Nu se schimba nimic, satisfacția era aproape ca la început, destulă pentru amândoi. Eu nu mai citeam aproape nimic, nu ajungeam niciodată la vreun spectacol de teatru sau la vreun concert de muzică clasică. În schimb, găteam mâncărurile lui preferate pe fundalul știrilor sau al meciurilor de fotbal. Nu-și dorea nimic mai mult decât aveam și nu se atașa de mine. Începeam să devin lucidă și să mă simt vulgară.
Am așteptat să treacă toamna și pentru sărbătorile de iarnă m-am înscris într-o excursie în Antalya împreună cu fata nașei mele, singură ca și mine. I-am spus și lui hotărârea mea.
- Fă cum e mai bine pentru tine, Dora.
- Îți pare rău dacă ne despărțim?
- Ne potrivim foarte bine la pat, dar numai atât.
- Mai mult de atât nu vrei?
- Nu știu, nu cred.
M-am chinuit câteva luni întrebându-mă ce a însemnat întâlnirea mea cu Octavian, ce am fost eu pentru el, cum ar fi fost mai bine. În tot acest timp nu m-a mai sunat nici măcar o dată. M-am gândit că am procedat bine și am rămas cu întrebările mele existențiale.

.  | index











 
shim Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!