poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de același autor






Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 438 .



Îngerul păzitor
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [rodean ]

2017-01-23  |     | 



La cei 59 de ani ai săi, Petrică Lungu era un om fericit și, spre deosebire de mulți alți cetățeni de condiția sa, nu se plângea niciodată de nimic.

La câțiva ani după Revoluția din 1989, profitând de reglementările permisive din domeniu și de faptul că, în calitate de inginer, a lucrat mai multe perioade în condiții care se încadrau în așa-zisele „grupe de muncă”, a ieșit la pensie la doar 52 de ani. La scurt timp după aceea, a convins-o și pe soția lui să procedeze la fel și acum erau amândoi pensionari, cu o sănătate nesperat de bună și cu pensii bunicele.
Să mai spunem că băiatul lor era la casa lui, la București, avea serviciu foarte bun, nora la fel, deci chiar nu avea de ce să se plângă.

Din când în când, domnul Petrică și soția se urcau în Dacia lor și-și vizitau băiatul, nora și nepoțelul din Capitală, mai ales atunci când tinerii părinți aveau nevoie de ajutor în supravegherea celui mic.
Ultima dată, însă, la București a plecat doar domnul Lungu, deoarece mașina lor era la reparat în urma unei tamponări din spate destul de serioase, iar soția i-a spus că nu are chef să călătorească cu trenul și, oricum, vrea să facă puțină ordine prin apartament, profitând de absența lui.

Trenul de întoarcere era aproape gol, iar în compartimentul său a găsit doar o femeie foarte cochet îmbrăcată și coafată, care se părea că are către 70 de ani.
În mod surprinzător, dar spre bucuria domnului Lungu, doamna nu s-a străduit să înceapă tot felul de conversații banale, așa că Petrică și-a desfăcut ultimul număr din „Rebus-Flacăra” și a început, ca de obicei, dezlegarea careurilor netematice, adică a acelora mai grele („surpriză”, „fantezie”, cu „definiții spirituale”, sau „cu piste false”).
Doamna nu avea nicio preocupare, doar medita și îl urmărea cu atenție pe domnul inginer.
După câteva ore bune, în care nu s-a întâmplat nimic notabil, pasagera de vizavi își drege vocea, își aranjează puțin hainele și, foarte precipitată, spune:

- Domnule, vă rog să nu vă supărați că îndrăznesc, trebuie neapărat să vă spun ceva foarte important pentru mine - de viață și de moarte – și mai am foarte puțin timp la dispoziție, deoarece la Făgăraș trebuie să cobor. De fapt am locuință în Sibiu, unde am auzit că mergeți și dumneavoastră, dar am promis unei vechi prietene că la întoarcerea de la București o să trec pe la ea pentru o zi.
- Spuneți doamnă, vă ascult! – o îndeamnă, politicos și curios, Petrică.
- Eu sunt stabilită de mai mulți ani în Gemania, dar, după cum vă spuneam, am locuință și la Sibiu și, în ultima vreme, o jumătate din an stau în România și cealaltă în Germania. Peste patru zile trebuie să mă întorc la Munchen și nu am rezolvat o problemă extraordinar de importantă.
- Și eu cu ce sunt implicat doamnă, că nu înțeleg?!
- Tocmai, că sunteți foarte implicat, sau mai bine zis, aș vrea să fiți implicat. De aproape șase luni, de când am revenit în țară, caut un om anume, în fiecare seară mă rugam la Dumnezeu să mi-l scoată în cale și azi-noapte mi-a apărut în vis îngerul meu păzitor, care mi-a spus: „Mâine o să-l întâlnești pe bărbatul pe care-l cauți de atâta vreme”. Este foarte clar, dumneavoastră sunteți, sunt ferm convinsă de asta!
- Doamnă, stați ușor, sunt căsătorit de 35 de ani, am soție, un băiat, un nepoțel, cum de v-ați gândit la mine? – se apără speriat Petrică.
- M-ați înțeles greșit domnule dragă, la 81 de ani nu-mi mai arde mie de măritiș!
- Mulți înainte, chiar nu arătați de 81 de ani!
- Mulțumesc, sunteți amabil! Deci, să reluăm discuția dacă sunteți de acord. Caut un bărbat care să îndeplinească o serie de calități, iar dumneavoastră le aveți pe toate:

1. Să fie din Sibiu. Am aflat asta de la conductorul de tren, când v-a verificat biletul și a spus, mai mult pentru el: „Deci, mergeți până la Sibiu”.
2. Să fie în putere, dar nici tânăr nici bătrân. Se vede clar că vă încadrați aici.
3. Să fie pensionar. Am observat că i-ați prezentat conductorului talonul de pensie.
4. Să fie inteligent. M-am convins de asta, văzând cât de repede ați dezlegat careuri peste care eu trec întotdeauna, nici măcar nu le încep, mi se par mult prea grele, deși dezleg cuvinte încrucișate de 50 de ani.
5. Să fie curat, elegant și manierat. V-am studiat cu atenție mâinile, unghiile, cămașa, pantalonii, pantofii, v-am urmărit fiecare gest și nu am dubii în această privință.
6. Să fie cinstit. Aici nu am cum verifica, dar simt eu că așa sunteți și apoi, am încredere în îngerul meu păzitor.

- Bine doamnă, și ce importanță ar avea să am aceste calități?
- În acest an eu am câștigat un proces pe care l-am avut cu statul român, prin care am obținut un castel în Sibiu care a aparținut părinților mei și care a fost confiscat de regimul comunist. Caut pe cineva care să se ocupe de domeniul respectiv câteva luni, cel mult un an. Este vorba doar de consolidări și reparații în general, apoi o să hotărăsc eu ce voi face acolo. Mare lucru nu ar trebui să faceți dumneavoastră, doar să căutați și să angajați o firmă serioasă, eventual să mai treceți pe la șantier să vedeți cum merg lucrările. Eu dispun de bani foarte mulți, plătesc absolut toate cheltuielile, vă plătesc și pe dumneavoastră cu cât îmi cereți. Putem merge și la un notar și la bancă, să vă fac împuternicirile necesare pentru a obține, în numele meu, diferite aprobări și autorizații, sau pentru a putea scoate oricând bani din conturile mele, dacă o să aveți nevoie urgentă de fonduri în plus față de ce vă voi lăsa eu. Nu aș vrea să mor și castelul pentru care m-am luptat atâta să rămână în paragină, cum este acum. Țin foarte mult la el, în amintirea tatălui meu, care a murit în închisoare, ca deținut politic, la doar 40 de ani. Poate o să fac acolo un cămin studențesc, poate un azil pentru bătrâni, dar deocamdată vreau să-l scot din mizerie.
- Doamnă, aveți prea mare încredere în mine, iar eu chiar nu m-aș angaja la așa ceva.
- Stați că ar mai fi o problemă, la fel de importantă. Acum 33 de ani, când mi-a murit al doilea soț, eu am moștenit de la acesta o avere considerabilă. Până acum vreo 10 ani toți banii i-am investit în afaceri diverse în Germania care mi-au mers foarte bine. Dar, eu nu am copii, am fost singură la părinți, nu am nicio rudă apropiată și m-am gândit că nu are rost să mai strâng averi, așa că mi-am propus să cheltuiesc cât de mult pot până mai trăiesc, apoi din ce rămâne o să pregătesc, încă de pe acum, donații către diferite instituții sau pentru cauze nobile. Astfel, în fiecare an fac cel puțin o excursie de o lună, prin toată lumea. Mi-am dat seama, însă, că singură îmi este cam urât și, în plus, am mari probleme cu orientarea în spațiu. Spre exemplu, pe vasul de croazieră de lux, cu care m-am plimbat anul trecut, niciodată nu știam unde este restaurantul sau camera mea. În Germania, din partea soțului, nu am pe nimeni, prietenii de acolo au murit, în Munchen mai cunosc doar o femeie de serviciu și o asistentă medicală, care mă mai ajută în diferite probleme. În România am o singură prietenă, la Făgăraș, dar nici ea nu are pe nimeni și este bolnavă. În concluzie, vă plătesc regește ca să mă însoțiți în aceste excursii. Adică eu plătesc toate cheltuielile excursiei și pentru mine și pentru dumneavoastră, iar la terminarea acesteia vă plătesc un salariu foarte bun pentru luna petrecută cu mine. Apoi, eu îmi văd de treburile mele la Munchen sau la Sibiu și, dacă ne înțelegem și o să fim sănătoși, o să ne întâlnim și în anul următor pentru altă excursie. Bineînțeles, dacă vrea să vină și soția dumneavoastră, cu atât mai bine. Să nu înțelegeți cumva că trebuie să mă slugăriți. După cum vedeți sunt în putere și, la nevoie, am bani să plătesc orice serviciu. Și apoi, când o să-mi dau seama că nu mă mai descurc deloc singură, imediat mă voi retrage la cel mai bun cămin pentru persoane vârstnice din Germania, unde am deja rezervat un loc. Dumneavoastră va trebui doar să mă însoțiți pe timpul excursiei. Altfel spus, să fiți un fel de înger păzitor.
- Doamnă, mi-ați dat deja prea multe informații, m-ați luat prea din scurt, dar pot să vă spun încă de pe acum că nu are rost să vă bazați prea mult pe mine.
- Dar, ce-ar fi să vă fac poimâine o vizită, să mai discutăm? Poate o să vă conving soția, iar ea vă va convinge pe dumneavoastră să acceptați oferta mea!
- Bine, doamnă, a răspuns Petrică Lungu, cu gândul că bătrânica este interesantă și că, până la urmă, o discuție cu ea poate o va amuza și pe soția lui.

Au stabilit detaliile întâlnirii și, în ziua și la ora stabilită, doamna din Germania intra în apartamentul familiei Lungu, cu o sticlă de whisky de cea mai bună calitate, cu flori splendide și ciocolată fină.
Pe timpul vizitei alte informații deosebite nu au mai apărut, doar despre căsniciile sale a mai povestit doamna respectivă. A spus cum i-a murit primul soț, într-un accident de mașină, exact în ziua în care a împlinit 45 de ani, apoi cum s-a căsătorit cu bogătașul care a murit de cancer la doar 50 de ani.

- După ce mi-a murit și al doilea soț – și-a amintit bătrânica - am hotărât să nu mă mai căsătoresc niciodată, chiar dacă aveam atunci doar 48 de ani. Și nici alte relații serioase nu am mai avut, m-am dedicat cu totul afacerilor moștenite. De un singur bărbat am mai fost apropiată, dar doar ca prieten. Este vorba de cel care m-a ajutat la afaceri în ultimii ani și care m-a însoțit și în primele excursii anuale. Din păcate, a murit și acesta, la doar 55 de ani.
- Deci – intervine Petrică Lungu – bărbații din viața dumneavoastră au murit la 40 de ani (tatăl), la 45 de ani (primul șoț), la 50 de ani (al doilea soț) și la 55 de ani (prietenul care v-a ajutat în afaceri și la primele excursii). Iar acum vreți să mă angajați pe mine, care peste câteva luni sper să împlinesc 60 de ani?! Nu, doamnă, nici nu mă gândesc!

.  | index











 
shim Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!