poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de același autor






Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 714 .



fisuri
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [abcdefghi ]

2016-11-18  |     | 



*copilul

Dezchizând ochii, urmărește una din crăpăturile din tavan cum se întinde până la pata imensă de mucegai care, în secunda asta, apare ca stafia unui soare. Se târăște până la bucătărie, deschide ușa frigiderului și își alege un șobolan pe care îl înghite cu totul. Se întoarce în dormitor, unde își pune hainele pe ea, gândindu-se cât de incomode sunt, apoi trezește copilul și îi lasă biberonul cu sânge cald. Își pune basmaua, se uită în oglinda veche și spartă, încercând să-și stăpânească plânsul. Astăzi avea să o facă. O să-și caute fiica și o să-i dea copilul de care a avut grijă încă de la naștere, de când a fost abandonat în pădure.
Noaptea trecută a plouat. Înainte să iasă din curte, își potrivește basmaua din nou, după ce și-a înfipt în scalp unghiile, alungând mătreața și închide poarta cu grijă, ocolind noroiul din jur. Soarele abia se vedea pe cerul care semăna din ce în ce mai mult cu tavanul dormitorului ei. Întregul sat pare o cameră ce urmează să se dărâme la picioarele ei. Asfaltul din față, pielea ce acoperă pământul cald, numai bun să te odihnești în el.
Apar câțiva stropi de ploaie și își grăbește pasul. Doi vecini o salută și le răspunde politicos, în timp ce palmele îi transpiră și buricele degetelor încep să se decojească. Copilul începe să plângă, iar obrazul lui își schimbă culoarea și se umple de solzi. Femeia scoate din buzunar o batistă, îi acoperă jumătate din față și îi șoptește un cântec, scoțând afară o limbă lungă tăiată la mijloc.


*16:45

16:45. Din stradă se văd la ușă câteva lumini. Poarta stă deschisă, prin praful pornit din locul în care o femeie cocoșată mătură frunzele, cu fața strânsă de frig. Scările care duc în cameră sunt curate. Acum pot fi călcate de oameni. Un bătrân încearcă să ajungă în casă, înfigând bastonul în fiecare treaptă. Ajuns la ușă, bagă mâna adânc în buzunarul de la pantaloni și scoate o bancnotă de 1 leu. Ia o lumânare oarecare și o aprinde de la flacăra altei lumânări aplecată în cutia de metal. O ține câteva secunde uitându-se pierdut la lumina care pâlpâia din cauza unui fir întrerupt de vânt și apoi o înfige în suport. Pune un pas peste prag, căutând prin buzunare batista pe care a scăpat-o atunci când a scos bancnota. Femeia care tocmai a terminat de măturat, ia batista de jos și i-o dă. În momentul ăsta, bătrânul strânge mâna ce tocmai a ridicat batista. Femeia simte un sfârșit de lume cum se strecoară printre degetele ei. Ceva se întâmplă cu brațul ei. E ca și cum cineva ar respira greu desupra stratului de piele. Își ridică privirea spre fața lui decolorată și își adună toată energia pentru un oftat. Bătrânul, ștergându-și întreaga față de lacrimi, se apropie și se prinde de un perete al sicriului făcând lemnul să tremure. Înăuntru se află un tânăr îmbrăcat în costum negru. Afară bate vântul din ce în ce mai tare. Batista e deja udă, plimbându-se pe obrajii inundați și în final, căzând la picioarele bătrânului, extenuată. Acesta o urmează și cade în genunchi lângă ea, aruncându-și mâinile înăuntrul cutiei de lemn în care stă culcat tânărul. După câteva secunde simte o mână care îi ia pălăria de pe cap, îi atinge ușor părul și coboară în spatele urechii. Cu mult efort, bătrânul își ridică privirea, urmărindu-și fiul cum își aprinde o țigară, cu un zâmbet sfârșit pe față.

*lumina
Deschide ochii și nu vede nimic în jur. E întuneric total și foarte frig. Tot corpul e aproape înghețat. Tremură și își acoperă picioarele goale cu mâinile. După ceva timp încearcă să se ridice cu greu și începe să pipăie obiectele din jurul ei. O mulțime de borcane sunt așezate pe rafturile din jur. Deschide unul din ele și îl miroase. Scoate niște murături și începe să mănânce din ele. Peste picior îi trece un șobolan și scapă borcanul pe jos, spărgându-i-se la picioare. Nu are putere să țipe. Plângând se duce în cealaltă parte a beciului și se proptește de scară. Se prinde de ea și încearcă să se urce. Sus, trapa este închisă. După multe încercări de a o deschide, se dă bătută și își pune piciorul pe treapta următoare, în jos. La ultima treaptă aude un zgomot și se uită în sus cu ochii pe jumătate deschiși din cauza cantității puternice de lumină ce intră înăuntru. Un bărbat se uită la ea și îi cere să iasă afară. Ajunsă sus îi leagă mâinile și o duce în grădina din spatele casei. O leagă de un copac, înmoaie un deget în benzină și îi face o cruce pe frunte, în timp ce șoptește foarte încet ,,Tatăl nostru”. Toarnă peste ea lichidul și apoi aprinde un chibrit la picioarele ei. O lumină puternică îi umblă pe față, în timp ce ascultă strigătul prin care dansează focul.

.  |











 
shim Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!