Chinul așteptării se apropie de punctul terminus. Aciuat de ploaie pe sub streșini, mai fac un număr de pași...

Și ,uite așa, staau, stau și contemplu vitrina cu aparițiile de ultim moment ale librariei X. Mda...Nadia... Răduleasca... hopa!... Esca!...Ce-am făcut când... Chirilă...și tu, bată-te...Facem oameni mari din cei mai ocazionali profesioniști. Hai și pe colț...Ce-i cu Pleșu pe acilea....Tocmai el? Și Liiceanu. 2+1. Ce scrie?... Best seller-ul târgului de carte....Ha ! Patapievici? Nu-i....

Trebuie să scrie cărți, nu? O șampanie, un fursec acolo...De ce ar roși vreunul din ei? Nu din cauza lor ne dăm coate de venerație? Nu cerem apoi autografe?

Iară alții....stau în umbră și cu inima smerită / Neștiuți se pierd în taină ca și spuma nezărită. Măturați, vorba lui Hamsun, încă din școală, Distruși de forța sufletului lor....

Gata. Bat clopotele...Fuga-fuga....Buuu! ...Dar îi dă, nu glumă...