Cosmina se decise să meargă singură la Iulius Mall. Nu îi plăcea foarte mult aglomerația (și asta pentru că se simțea complexată de hainele pe care le avea, de corpul fără forme accentuate și de neîndemânarea, gândea ea, care o caracteriza peste tot în acest oraș atât de tehnologizat), dar trebuia să devină, încet, încet, de-a locului, astfel că era imposibil să nu se familiarizeze cu cel mai nou mall din oraș spre care făcea referire toată lumea în limbajul cotidian.
Cu un rucsăcel în spate, porni la drum pe jos, nefiindu-i la îndemână să ia autobusul pentru doar două stații. Pe de altă parte, fiecare drum pe care îl parcurgea prin oraș o ajuta să îi înțeleagă mai bine mersul, deși, nu s-ar fi supărat să aibă pe cineva alături, mai cunoscător în ale Clujului, și să schimbe impresii despre tot ceea ce mișca în neliniștita și extravaganta urbe. De la biletele și reducerile achiziționate prin sms, la numele bistro-urilor cu mâncare gustoasă, dar nu foarte scumpă (de care auzise ea că există în orașele studențești), de la magazinele cu haine și încălțăminte de calitate, la modă, dar cu preț accesibil, la locurile de distracție în aer liber, unde se relaxează lumea care fuge de aglomerație la sfârșit de săptămână.
Având fațada formată din ferestre mari, câțiva copaci exotici pentru decor și treptele de la intrare extrem de late, amintindu-i de cele hiduse, somptuoase, pe care le văzuse la televizor în repetate rânduri, titanul comercial strecură de-a dreptul un sentiment de teamă tinerei ce se hotărâse să-l exploreze. Însă Cosmina nu renunță. Încetini pașii și se apropie de ușa rotativă din fața ei, timp în care o studie cu atenție. Nu mai intrase niciodată pe o astfel de ușă, lucru care o și bucura în același timp. Realiză că trebuie să fie rapidă, altfel risca să se împiedice, dar, pe de altă parte, știa că nu poate fi un mecanism atât de periculos. Astfel, la un moment dat, Cosmina intră în incintă teafără și nevătămată, pentru a fi orbită de luminițele reclamelor diverselor magazine, care mai de care având vitrinele colorate și atent îmbogățite, pentru a-și atrage mai cu avânt clientela. Cuvântul ,,Reducere’’, scris cu litere mari, se regăsea oriunde întorceai capul, puține fiind magazinele care nu afișau la intrare acest laitmotiv magic, ațâțător de spirite, indiferent dacă aveau alături procente mai mici sau mai mari: Reducere 25%’’,Reducere 30%, Reducere 35%, Reducere 60%, Reducere 70%, etc., etc. Pe lângă aceasta, mai observă scările rulante și fântâna arteziană. Din toate părțile țâșneau oameni grăbiți și foarte grăbiți, cu poșetele sau servietele în mână, majoritatea vorbind la telefon sau încercând să se orienteze mai eficient. Rar observai pe cineva care să meargă la pas domol.
Toată acea sticlărie, gresie lucioasă și explozie de lumini inducea impresia că te afli într-un spațiu aparte, cu pretenții de lux, deși nu era nici pe departe o clădire luxoasă în adevăratul sens al cuvântului, însă, dacă până atunci Cosmina se simțise mică în toată acea aglomerație, din acel moment începuse să scadă la nivel de liliputan în fața pantofilor eleganți, papioanelor colorate, or cămășilor sclipicioase. Și, colac peste pupăză, se pare că, prin nu se știe exact ce fenomen miraculos, timpul se contracta în acea clădire aglomerată și versatilă, căci, deși își propusese să nu stea prea mult, Cosmina zăbovi mai bine de patru ore plimbându-se prin diverse magazine, când realiză că începe să o roadă stomacul a foame și hotărî să se întoarcă acasă, vizualizând cu neastâmpăr cărucioarele pline vârf cu fel și fel de produse mai mult sau mai puțin folositoare, care i se perindaseră în față în timp ce vizitase acel supermarket alimentar.
Astfel, cu plasele goale, rămase în același rucsăcel de liceu, Cosmina se întoarse în casa doamnei Smaranda, răsuflând ușurată și simțind cum revine, încet, încet la dimensiuni mai omenești.