Chiar în ziua în care bunicul a murit, i-am moștenit gestul de-a-și sprijini bărbia în palmă, privirea interogativă, colecția de papioane, cheile mașinii de epocă și pe cele de la birou, mărunțișurile din sertare și minciunile lui. Am preluat și toate datoriile sale, și nu mă refer la cele economice, pe care le am acoperite de bunurile acumulate o viață din leafa lui de judecător și profesor universitar, ci la celelalte, în care fără milă te bagă viața. Emoționat, am descuiat lacătul cufărului de mahon de care nu-mi fusese permis niciodată să mă apropii. Pungi și pungi întregi de scrisori perfect ordonate. Mai întâi cronologic apoi alfabetic. Scrisori de la expeditori de toate naționalitățile, de toate vârstele. Scrisori cu plicuri colorate sau complet șterse, sărăcăcioase. Scrisori semnate, altele anonime. Unele pline de reproșuri, altele de felicitări, multe din ele exagerate, dulcege din cale afară. Toate scrisori trimise de bărbați. Toate scrisori de dragoste.