La finele congresului lingviștii anunțară, spre stupoarea academicienilor și filologilor din întreaga lume și spre nedumerirea iubitorilor de litere în general, extraordinara descoperire a cuvântului care va defini cea mai frumoasă, strălucitoare și atotcuprinzătoare culoare cât și iminenta lui includere în viitoarea ediție oficială a tuturor dicționarelor lumii. Unii au aplaudat sonoritatea respectivului cuvânt, alții au lăudat oportunitatea descoperirii lui și cu toții au căzut de acord că numele găsit pentru culoarea dumnezeiască e perfect. Atunci, armate întregi de exploratori din zeci de țări s-au grăbit să intre în pădurile ireal de verzi ale planetei, să se piardă în deșerturile teribil de galbene, să străbată de la un cap la altul imaculatele calote polare de un alb desăvârșit și să se scufunde în mările și oceanele mai albastre decât albastrul cel mai albastru, doar-doar vor găsi în mirifica natură acea culoare incredibilă, fantastică, sublimă ce avea nume dar căreia îi lipsea corpul, ființa, caracterul. De atunci trec anii cu repeziciune fără să se anunțe descoperirea pe care toată omenirea o așteaptă. Deși nimeni nu și-a pierdut speranța, oboseala mondială e evidentă. Mi s-a făcut milă de lume. Mâine voi face publică poza ochilor tăi, să se termine cu nebunia căutărilor, iubito.