poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de același autor






Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 900 .



Până unde se întinde pielea (8)
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [abcdefghi ]

2014-07-27  |     | 



Cezar își cară ultima geantă acasă la Andrei. Își pune un pahar cu apă și se așează pe canapea. Andrei se uită în jos urmărind fiecare dungă a șosetelor.
- De ce nu îi suni pe ai tăi?
- Ce, deja te-ai răzgândit?
- Știi bine că nu de asta zic.
- Ce aș putea să le zic? N-am chef de ei. N-am nevoie de ei. Și să nu mai aduci asta în discuție.
- Da’ care a fost faza? De ce au plecat?
- Scoate-ți lucrurile și culcă-te. Dacă vrei să schimbi chestii prin cameră, ești liber să o faci. Noapte bună.
- Noapte bună.
Ajunge în camera de lângă și se întinde pe jos. E prima oară când vede crăpăturile de pe tavan. Hipnotizat de durere întinde mâna și ia telefonul de pe masă.
[] Abonatul vo... []
Apasă butonul verde și apelează din nou ultimul număr.
[] Abona... []
Se ridică ușor și iese pe geam. Ajunge în curtea din spate. Ia o lopată și începe să sape o groapă. Pune acolo telefonul și aruncă pământul scos înapoi peste el.Lângă e un copac mare. Se așează și își agață de crengi toate cuvintele pe care ar vrea să le strige în momentul ăsta. Intră în casă și se întoarce cu caietul în care începuse să scrie mai devreme.
---
tul, să îmi zică să nu mai înnumăr stelele că tot atâtea bube voi găsi și pe mine următoarea zi și altele. Stau în spatele casei și strig ceea ce scriu în tine.Mă ajută cumva. De fapt, stau în spatele casei ca un nebun cu telefonul îngropat lângă el.
---
- Sper să mai fie loc de un nebun.
- Nu poți să dormi?Te cam sperie icoana aia, nu? Cred că o să o dau jos.
- Nu, doar că mi-am făcut un obicei să ies noaptea pe afară să fumez. E destul de mișto.N-am eu întotdeauna norocul să găsesc un tip nostalgic lipit de copac făcând înmormântarea unui Samsung, dar...
Andrei râde.
- Păi dacă tot nu poți dormi, hai pe la Claudia.De data asta să îți lași fanteziile acasă.
- Le-am băgat sub pernă.Pun pariu că vor fi mai multe când mă voi întoarce
- Prima regulă a casei : îți speli singur cearșaful.
- HA. HA. Mă duc să mă schimb.
Andrei rămâne afară și se bucură. Se bucură pentru simplul fapt că e afară. Deja nu mai suportă pereții (mai ales noaptea). Se pare că zeii i-au proiectat o noapte din care să nu mai vrea să iasă.
În timp ce se schimbă Cezar pornește laptopul.
♫ O cafenea, ascunsă pe un colț de stradă.
o masă mică, cu un aer adormit.
avem două cești, în jurul vieților noastre absurde ♫
- Viitorul e … nanana nana na
- Hai că nu știi nici măcar un vers.
- Să mori tu?
- Haide, mișcă-te!
Andrei simte cum ceva îl urmărește, dar îi e frică să se întoarcă. Își spune în gând că e un câine sau o pisică. Aproape au ajuns.
- O doamne. Ăștia sunt chiar proști.
O pisică stă pe șosea și se întinde până pe lumea cealaltă, cu mațele dezvelite. Andrei simte un miros cu care s-a obișnuit.
- Sun-o.
- Asta făceam.
- Ia taci. Îi aud telefonul.
Se uită amândoi peste poartă și văd cum toate războaiele au loc într-o singură persoană. Stă întinsă pe scări, plină de sânge, cu fermoarul de la suflet desfăcut. E obosită. Atât de obosită de parcă n-ar fi dormit toată viața, de parcă ochii ei nu au știut să stea închiși vreodată. Pisica ei, Pisica, se tot împingea în ea. Da, așa o cheamă. Claudia nu era prea inventivă.
Băieții nu spun nimic, doar se așează lângă ea.
- Mi-am lăsat și eu în sfârșit unghiile să crească. Cred că știam eu ceva. Poate o să pot să sap după mama în pământ.
- Îmi pare rău.
- Nu Andrei, nu-ți pasă. Nu știi cum..
- Nu știu cum e? Părinții mei sunt morți de mult timp. Am încercat să îi sun dar și telefonul lor e mort. Degeaba îmi zice toată lumea că trăiesc. Nu-I adevărat, sunt morți. Și dacă sunt morți, nu au prea multe de făcut, nu? Atunci de ce nu îmi răspund la telefon? De ce mă lasă în fiecare seară să îndur tavanul ăla care pică pe mine și până dimineața se repară. Toți pereții încep să se miște prin casă spunându-mi să dau muzica mai încet, să …
- Vrei să o vezi?
- Nu cre..
- Haide. Uite-o. E așa de frumoasă. E ca un hol plin cu decorațiuni. Niciodată nu mă rătăcesc în el. Poate pentru că e doar un hol trântit în pustiu. Nu duce la alte camere.Vezi bluza aia de pe ea? Eu i-am luat-o acum doi ani. Nu cred că i-a plăcut. Mhm, nu cred că i-a plăcut deloc. Mi-aș dori să pot să o rostogolesc până în dulap și să o țin acolo. I-aș da să mănânce paste zilnic. Sunt prefer…
- Dar nu poți. L-ai sunt pe taică-tu?
- Nu cunosc pe nimeni cu numele ăsta.
Cezar stă afară. Ia o frunză de pe jos și o rupe în două. Rămâne cu o jumătate în mână pe care, de asemenea, o rupe în două.
- Andreeei!
- Ce vrei?
- Hai să rămânem cu ea.
Claudia iese din duș și își caută pachetul de țigări.
- E aici, afară.
- Dormim pe balcon? Aș vrea să văd dacă se înalță în noaptea asta.
Își sting țigările și urcă sus cu o saltea albastră. Claudia se așează la mijloc. Pisica vine din spate. Își face loc prin părul Claudiei, miaună de câteva ori și i se așează pe inimă.

.  | index











 
shim Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!