poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de același autor






Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 37154 .



Copilăria uitată printre griji
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Pitagora1 ]

2014-05-28  |     | 



La vârsta la care unii copii încep a afla, doar ce primesc informațional și emoțional, în mod calculat la rețeta civilizației zică-se moderne, eu unul îmi amintesc cum prindeam fluturi pe pajiște și mă luam la întrecere cu timpul, cu dorința de a-l consuma cât mai răzleț cu eficiența matură.
Ba chiar, în desișul zilelor de vară, în care vacanțele păreau în prima fază o binemeritată ofrandă, cu timpul, acestea deveneau chinuitoare, așteptând noul și iar noul pas din viața mea.
Așa am ajuns prin treptele de liceu și mai dificil, prin admiterea la ceea ce se vrea visul fiecăruia în viață, la acea vârstă-facultatea rotunjirii umane.
Mai târziu am aflat că joaca din copilărie de-a medicul, de-a popa etc, aveau să fie șăgalnice amintiri și îndepărtate deziluzii, dintr-o pleiadă de amintiri parcă absorbite integral de timp.
Tot destinul dumnezeiesc este cel ce îți conturează și totodată îți desăvârșește locul și rolul pe scena vieții, în care ești actorul principal.
Atunci când am intrat la facultate (la prima din cele care, parcă încă nu se mai termină-aspirațiile și teama de blazare se pare că nu au margini umane), mi-am spus: să termin și această treaptă a vieții și după, mă voi duce într-o fabrică și voi dormita cât mai mult posibil.
Dar soarta a făcut ca acea dormitare să însemne o intensă viață de dascăl, în care „copiii” din studenți trebuie obișnuiți să aibă griji majore și să nu mai aștepte cu mâinile încrucișate pe el-destinul.
Astfel, filozofia vieții se pare că este ușor de înțeles, atunci când deja ai trecut prin ea și doar misoginismul clipelor frumoase din copilărie, îmi mai dă fiorii grijii banale acum, că am de făcut temele, că bunica e bătrână și s-ar putea să o rătăcesc în Univers și câte alte gânduri copilărești, care acum au un farmec aparte, atunci fiind trăite la intensitatea unui matur incurabil.
Și astfel am ajuns la vârsta relativă la care, acum îmi spun că sunt încă tânăr, pe când pe vremurile copilăriei, la auzirea acestei vești, aș fi considerat persoana cu pricina: un bătrânel rătăcit în timp.
Și încă de cât timp ne mai putem folosi în lumea asta? Dar mai bine mă întorc cu gândul minții la copilărie și mai absorb din viață o grijă, altfel nevinovată.

.  |











 
shim Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!