poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de același autor






Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 930 .



Balerinul
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [IleanaPB ]

2014-04-15  |     | 



Îi spusese că știe să facă omul fericit, să cânte la pian, să înțeleagă, să danseze orice, să privească acolo unde lumina s-a stins, să mearga pe poante, să mângâie, să se depășească, să...ce mai contează? Putea să învârtească lumea pe degete fără ca ea să bănuiască vreo secundă...că cercurile sunt din ce în ce mai mici!!!

Îi cumpărase poante noi să-i urmărească evoluția. Cele vechi se schilodiseră sau nu fuseseră niciodată noi, cu adevărat. Poate de aceea, își zicea cu naivitate, nu putea (când el exersa mișcări noi sau salturi de anvergură) să pășească decât pe călcâie.

Îi potrivise o mască, pe fața cu trăsături blânde, să nu se vadă privirea aceea, uneori tăioasă și subversivă. Semeni cu o vulpiță, îi zisese când i-o dăruise.
Îi făcuse rost de un costum din staniol, ușor creponat pe la umeri (așa, cât să-i dea prestanță) și-n spate cu un fel de aripi. Scurte, însă, cele normale nu i se potriveau.

Într-un rucsac înghesuise un dicționar, o carte cu reguli de bună purtare, câteva sfaturi despre cum poti să faci lumină din întuneric (căci aflase, cu dezamăgire, că „descoperirea” nu era așa cum se prezentase, cu sinceritate și emfază) . Dar se obișnuise cu gândul acesta, pentru că pariase prea mult pe credința în bine și spera să se fi înșelat în aprecieri. Mai pusese în rucsac o parte din sufletul lui și un fel de cerc închis, desenat cu vise, în jurul balerinului. Așa, cât să nu-l atingă vreun rău sau vreo umbra de neîncredere. Și-i oferise toate aceste bogății, într-o vară.

Când recuzita a fost stabilită în cele mai mici detalii, impresarul a cumpărat două oglinzi și l-a pus între ele.
- Cel real este cel din oglinzi, i-a spus. Dar nu-l imita. Construiește un alt adevăr despre tine. Drept și peste umăr!
Balerinul s-a foit ușor în costumul de staniol, a făcut o piruetă, a inclinat capul a înțelegere și a fugit spre public...
...........................
După luni de zile, mecanismul scenei rotative s-a stricat. Impresarul, care statea mereu în primul rând, a început să roteasca scena cu mâna. Respira cu dificultate și-l privea cum plutește ca o umbră. I se părea un prinț al nopții, acolo, printre paginile - mucava de poveste, din care ieșea și în care intra. Își ștergea cu lacrimi de bucurie rana de la mână. În serile următoare rana s-a infectat și medicii au fost nevoiți să-i amputeze brațul. Dar a continuat să rotească scena aceea cu bontul, cu cealaltă mână și, mai apoi, cu fruntea, când toate membrele i-au fost amputate.

În toată această perioadă, balerinul, ca și cum dezerta din sine, se ridica deasupra durerii, își analiza calea dintre oglinzi sau mergea pe străzi absent, numărând în gând zilele în care s-ar fi putut folosi de dibăcia impresarului. Se supăra dacă acesta nu reușea să ajungă și-l dojenea că nu-și pansa rănile, de peste tot, astfel încât să fie apt. Banii se terminaseră și nu-i putea cumpăra un cărucior.

Într-o seară, fruntea impresarului a sângerat. A amețit și părul i-a fost prins de scenă. Aceasta s-a blocat. Spectatorii au început să fluiere la balerinul care, de acolo, de pe podișull înalt, privea înfrânt și gesticula caraghios. Și-a dat jos poantele, să nu le strice, și cu piciorul drept a împins trupul neputincios. De groază că ar putea să piardă notorietatea, a încercat să-și deslipească masca, pentru a se încălța mai repede. Dar aceasta era atât de bine insinuată între celule lui încât gestul a rămas gol, cum un sunet în hău. Cu un rictus bănuit și-o privire de vulpe, cu poantele puse invers, a reînceput. Dar dansul își pierduse din grație, așa, ca un fluture îmbătat cu antalcol. A făcut o piruetă, apoi un șpagat și a împreunat degetele a rugă:
- Hei, de ce stați? Rotiți dracu scena asta, nu vă mai uitați după ciotul acela! Eu sunt important! El...el este doar o bazaconie! A-u-ziți?
........................
Se mai aud încă scaunele trântite cu indignare, șuieratul înjurăturilor, pocnetul pereților întorși câtre scena inertă, umbrele balerinului și țipătul lui, țipătul acela din toți plămânii și plânsul lui mic, cum sufletul ticăloșit de niște biete poante!
Stau și scriu pe scaunul înghesuit din primul rând. Scriu cu degetele lipsă ale impresarului. Aburul lui mă învăluie de peste tot:
- De ce te-ai oprit?
- Mi-a rămas gândul în urmă, între oglinzi care mint. Fii pe pace, voi termina!

Ileana Popescu Bâldea
13 aprilie 2014

.  | index











 
shim Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!