poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de același autor






Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 801 .



Albastru
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ana2012 ]

2014-02-25  |     | 



Te-am găsit pe tine calm și blând, asupritor și rece, cald și dulce. Eu îmi pierdeam privirea-n ființa ta. Mi-ai luat ochii și i-ai scufundat în abisul necunoscutului tău, i-ai întors pe toate părție, i-ai stors de răutate, le-ai spălat orbirea. Nu știam că te iubesc, dar îți simt ființa ca fiind o parte din mine, partea mea de drept. Parcă mă născusem cu ea alături și-mi ținea de cald.
Nu-nțeleg cum îmi seacă simțurile când ultima urmă a respirației tale pleacă timidă, nu înțeleg cum mâinile-mi te caută obraznice sau păru-mi încărunțește-ntr-o secundă. Și alerg după tine. Mă așteptai lângă tine, îmi știai locul. Aveai mâinile reci.
Pasul grăbit te făcea să pari bătrân, dar te știam copil și nu-mi plăcea să cred că te iubesc. Eram înfrigurată și buzele mi se învinețiseră. M-ai sărutat ușor, dar ele nu-și pierduseră nuanța. Încă tremurau.
N-aveam nevoie de pământ, ci de cer, căci îmi doream să-mi prezint alesul tuturor, să strig că sunt fericită, că nu-mi trebuie o casă pentru că am deja un adăpost stabil și pentru totdeauna, că brațele sale vor fi întotdeauna deajuns de largi și confortabile pentru mine, că știam că văzându-mă plângând are să-mi spună obraznic ''ai căzut și nu te-am prins?''.
Îmi știam cugetul prins în gheara minții tale și visele mele-ți construiau regat. Mi-era frig și tremuram, dar nu de la răcoarea nopții, ci de la urma zâmbetului tău ce-și pierdea căldura călcând pe aer rece. Și simțeam că pluteam alături de tine, și timpul se-nălța sălbatic, și vântul tremura ca mine și eu te iubeam.
Mă strângeam, mergând, la pieptul tău. Și voiam să-ți fur trupul, să îl împrumut pentru totdeauna, să-l încălzesc cu buzele mele vinete, să-l ascund de rău și frig, să-l ocrotesc de rău lumesc și să-l iubesc.
Îți căutam ochii albaștri, niciodată nu i-am putut cuprinde-n întregime. Îmi căutam forma-n oglinda lor. Și privirea ta era caldă, îmi măcina ultimul strat de gheață de pe buze și eu tremuram.
Dar eu știam că ai să mă prinzi dac-am să cad.

.  |











 
shim Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!