poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de același autor






Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 880 .



Ciocolata
proză [ ]
(amintiri din facultate...)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [greierusa ]

2014-02-03  |     | 



Eram în anul 2 de facultate și împărțeam o camera de cămin cu încă 4 fete. Două dintre ele îmi erau colege din anul I. Ne cunoșteam destul de bine, sau cel puțin așa credeam eu...

Într-o seară eram obosită și mă durea capul când s-a auzit deodată muzică tare în cameră. Și asta nu era tot! De fapt, unei colege îi venise cheful să asculte expresii vulgare pe linie melodică. Știa foarte bine că nu-mi place stilul, și nici mărimea decibelilor.

Încă din copilărie mă supăram să văd nu numai că cineva greșește față de mine, dar și că o face intenționat! Acum eram din nou într-o astfel de situație. Fiind introvertită, vă dați seama că nu am sărit repede să arunc cu pietre în ea! În schimb am ieșit pe hol, și m-am așezat jos lângă camera mea întrebându-mă ce aș putea să fac. Colega mea, a ieșit după mine și m-a văzut. Dar se pare că nu i-a păsat, odată ce s-a întors în cameră și a continuat să se audă la fel de tare muzica respectivă.

Și mai supărată am ieșit în parcul din fața căminului. Era seară și răcoare iar eu mă simțeam foarte frustrată: odată pe colega mea și intențiile ei și apoi pe mine că nu aveam curajul să-mi impun punctul de vedere. Am căzut pe gânduri căutând soluții într-o problemă simplă la prima vedere dar foarte complicată și importantă pentru mintea unui introvertit! „Ce să fac?”, „Ce să-i spun?”, „Cât să mai îndur?”,”Nu e drept!” Curând, dialogul cu mine însămi s-a transformat într-un dialog cu Dumnezeu! „Ce să fac Doamne?”,”De ce îngădui asta?”,”Tu știi totul!”, ”Ce-ai face Tu în locul meu?”

Deși nu semăna deloc situația cu cea de acum 2000 de ani, imaginea serii din parc mi-a amintit de Ghetsimani și de rugăciunea lui Iisus din grădină. Am început să mă gândesc și mai mult la El.. Cum i-a privit El pe cei care greșeau intenționat față de El? Câte lucruri l-au supărat? Câte expresii vulgare a auzit El? Ce a fost în inima Lui când oamenii l-au vorbit de rău, l-au scuipat, l-au însoțit batjocoritori chiar și pe dealul Golgotei? Care au fost reacțiile Lui? De unde a avut atâta răbdare cu ucenicii Lui, răspunsuri la atâtea întrebări și mai ales de unde atâta putere să afirme chiar și pe cruce: „Tată, iartă-i că nu știu ce fac!” Nu numai că s-a rugat pentru oameni ci a fost gata să moară în locul lor...și al nostru!

Sunt două situații total diferite, dar în acea seară, gândul la atitudinea lui Iisus a schimbat ceva din felul cum o priveam pe colega mea. Am început să mă rog pentru ea! Și nu numai pentru ea ci și pentru mine! În inima mea a apărut dorința de a-i răspunde altfel decât cum aș fi vrut eu până atunci să-i răspund...

Și atunci mi-a venit gândul să-i cumpăr...o ciocolată! Nu era puțin lucru la banii unui student...dar m-am îndreptat spre chioșcul de lângă cămin. Câteva îndoieli s-au strecurat imediat în mintea mea: pe de o parte mi se părea un lucru banal, pe de alta o nebunie..."de ce aș face asta?", "dacă-mi va râde în față?" , "dacă nu voi rezolva nimic?"..

Și totuși am cumpărat-o și m-am întors cu ea în cămin și am dăruit-o colegei mele!
Ghiciți ce s-a întâmplat?
S-a uitat lung la mine, întrebătoare...și apoi a închis muzica! După câteva clipe de tăcere a venit și mi-a spus: „Cum poți să faci asta?”
De atunci nu-mi mai amintesc pe colega mea ascultând o astfel de muzică, cel puțin de față cu mine!

Astăzi când privesc în urmă văd că un gest mic, pe care nu l-aș fi făcut nicicum fără influiența lui Dumnezeu, a avut un efect mare și benefic pentru mine. Vă imaginați cum ar fi arătat scenariul dacă m-aș fi lăsat condusă de impulsurile mele? Nu este greu să realizăm de ce există atât de multă răceală și superficialitate în relații, de ce sunt atât de multe conflicte, inimi rănite și dezamăgite, divorțuri, procese...

Cum ar arăta însă lumea dacă ne-am lăsa conduși numai de bunătatea lui Dumnezeu, de exemplul Său? Dacă în loc de răzbunare am reacționa cu bunătate, dacă în loc de replici pline de mânie am tăcea, ne-am gîndi puțin și ne-am ruga, dacă în loc de răceală și indiferență am zâmbi cu dragoste și i-am ajuta chiar și pe cei ce noi suntem foarte convinși că nu merită..?

Pentru a trăi într-o astfel de lume..schimbarea trebuie să înceapă cu fiecare din noi! Și eu cred că asta se întâmplă cu cât medităm mai mult la cine este Iisus și la ceea ce a făcut El din dragoste pentru noi!

„Doamne, cum ai putut?”


.  | index











 
shim Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!