poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de același autor






Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 753 .



Doar pentru cei ce vor să mă cunoască
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Calin_Emparis ]

2014-01-26  |     | 



Aș dori să încep cu faptul că, poate tu o să mă urăști după ce vei citi această descriere. Am fost de multe ori prevenit de propria conștiință să nu fac acest lucru, dar iată primul lucru ce trebuie să-l cunoști despre mine : Am o lume interioară mult mai bogată și mai controversată decît cea în care trăiești tu. Acest fapt automat îmi permite să mă ridic la un nivel net superior celui pe care îl ai tu. Sunt nebun, de o lume ce este sărită de pe fix, în care trebuie să trăiesc zi de zi. Înconjurat de marazmatici și, pur și simplu cei ce îi sunt hotare. Nu vreau să mă afirm în societate, dar cu toate că am fost prevenit nicicînd să nu cobor treptele intelectualului, iată-mă zi de zi lîngă tine, acela ce se crede atît de sus. Mai este un lucru de spus doar despre aceasta,trăiești într-o lume întoarsă cu susul în jos. A spus odată un prieten : „Ca să ajung la nivelul tău, eu de petrol ar trebui să mă murdăresc”, nimic mai adevărat. Aceste cuvinte mi s-au lipit de minte și apar de fiecare dată cînd tu îmi vorbești. O spun : Tu ești prost în lumea ta și chiar de ce ar trebui să te socot mai mult decît atît? Nu meriți, nu ai meritat și probabil nici nu vei merita mai mult să te socot. Eu poate că, chiar sunt nebun, dar oare nu tu ești acel ce nu poate să o înțeleagă? Desigur, te pierzi în cîteva idei confuze pe care bietul meu creier nu le mai suportă. Sunt taină și delir pentru acei ca tine, ce își găsesc existența în același lac de singurătate – viața. Poate sunt prost, pentru tine, dar uite că știu cum să te fac să crezi că sunt, nici mai mult, nici mai puțin acel ce te-a făcut să te crezi un prost. Ce mi-aș dori să nu te fi cunoscut vreodată, dar cum am spus, zi de zi cobor la nivelul tău, ca tu să te simți confortabil. Mereu sunt fulgerat de fapte și vorbe, fără sens, pe care tu cu certitudine le faci atuul unei vieți întregi. Îmi place să mă joc cu minte ta, să caut acea rază de lumină și să îți exclam în sfîrșit : „Nu ești prost.” Dar tu, tu nici măcar nu îmi dai șansa să încerc s-o spun, pentru că te temi, că toți te vor lăsa. Nu-mi place să te văd pierdut, dar tu se pare că nu ești pierdut, văd că știi calea spre absurdul eternității. Știi, eu chiar plîng, cu zîmbetul pe buze, căci zi de zi se nasc și devin ca tine, miliarde de zerouri, care deja nu îmi încap imaginația. Am și eu imaginație,dacă dorești să afli, una în care tu devii poate puțin mai deștept, în care eul tău se trezeșteși devine „unison”,nu trup de fată ori băiat. Și exact în momentul următor mă trezesc și conștientizez că doar visam. Cu glas euforc strig : „A fost doar un coșmar!!!” Totul o ia de la început și tu ești din nou tu, cu fața ta care știe să deschidă gura, cuvinte curg aranjînduse în vorbe, dar totuși nu aud ce spui pentru că tot ce spui este „Tupism.” De multe ori mă gîndesc ce s-ar fi întîmplat dacă tu ai dispărea. Nimic probabil,ce este acela un prost între atîția,un fir de praf în imensul Univers. Și iată aici am conștientizat că universul este plin de proști ca tine. Nu risc să-ți spun aceste cuvinte în față,pentru că mă vei omorî,cu gînduri seci născute într-un creier prăfuit ți atrofiat. Eu trăiesc cu idei,dar respir oxigen. De ce nu poți și tu măcar un pic să fii mai uman decît un cîine vagabond,bătut de soartă. Dar stai, poate nu știi ce este soarta? Este acel lucru care toți oamenii încearcă să îl îmblînzească în speranțe deșarte. Încă nu te-ai săturat de mine? Atunci citește mai departe. Uite, eu sunt eu și sunt cine sunt. De ce tu ești tu și ești un nimeni? Corect , soarta. De ce să nu dai vina pe ea cînd tu nici nu știi dacă există așa ceva. Dar, desigur cum ai putea să-ți învinuiești propriul eu, pentru un asemenea eșec în viață. Sunt destul de modest, dar în cazul de față m-aș abține de la modestie și aș spune că pe cît pare de incredibil, pe atît de real : „Sunt muritor.” Nici nu doresc să mă gîndesc la schimbul generațiilor. Uitete la societatea de acum, e cufundată, deja pînă deasupra capului, în noroi și dezamăgire. Poate ajunge, cei ce vin după tine nu m-ai au unde să coboare,doar de să bată la ușa iadului,în seranța ca li se va deschide. Sunt cuprins de o frică continuă. Nu pot să cred că tu ești om ca mine, trăiești ca mine(ești viu în orice caz), răsufli, vorbești(poate ca pe un înțeles) și totuși nu ești de folos într-un final. Eu sunt universal, în viziunea mea. Trăiesc cu gîndul că este inevitabil să trăiești într-o lume lipsită de ipocriți, marazmatici, analfabeți, bolnavi de ambele emisfere cerebrale. Și în final aș mai dori s-o spun odată, deja din numele meu pentru tine : „Să nu te aștepți vreodată că mă voi coborî la nivelul tău, pentru că risc să-mi murdăresc mîndria de petrol...” Iată o asemenea scrisoare trimisă de către Petro prietenului său Cristofer, a găsit detectivul Mayson în timp ce căuta vre-un idiciu ce l-ar duce la dezlegarea misterului tuturor omorurilor.

.  |











 
shim Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!