noaptea a doua unghiurile sunt ascuțite. agață întrebările din becurile rămase. umbrele decojesc sunetul intrat în cărămizi doar cu o mână. cealaltă dirijează ABBA în fața unui neuron defect.

taci. vreau să-ți vorbesc despre limbile neîntoarse și strâmbe ale ceasului. despre maimuță și lacrimile ei speriate. Maica Domnului îi spune la mulți ani în urechea dreapta. iar tu…amar mototolești din rama argintie anul. nu-ți mai trebuie. nici restul împachetat în balerinii roz.

draperiile au dezbrăcat lumina. o pun diafan-tăcută pe umerașele goale.

la geamul ușii vorbește un fel de pasăre intrată prin perete. mă fixează cu ochiul stâng. îmi văd pe retina lui sufletul pregătit de moarte.

golul din aer strânge. știi. de-ai fi bine nu ar conta că luna ți-ar putea fi algă pe nisip. că depărtările țes din scrum păianjeni pentru menajerii. sau că fluturii joacă whist cu un tigru romantic.
………………………………………………………………..
noaptea asta a doua colțurile au intrat în somnul meu.
tavanul a dispărut tot în cuvintele unui poem.
la un cinematograf vechi pe trepte cu bilet in picioare văd ABBA pentru a treia oară. nu-ți amintești. erai pe vârful degetului doar un fir de nisip.
acum taci. pe luna ta păsările au amuțit.
eu privesc încă filmul. cu urmele rătăcite spre ieșire. iar mâinile la spate scriu happy new year. dar...doar Dumnezeu aude. doar Dumnezeu înțelege. văd asta în ochiul păsării negre care învață să joace șotron. și câtă fantezie are sufletul meu pătrat în rol de piatră.


2 ianuarie 2014
Ileana Popescu Bâldea