poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de același autor






Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 860 .



Ziua în care voi fi câine...
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [IleanaPB ]

2014-01-08  |     | 





N-ai știut niciodată să privești prin pupila timpului. Să simți cum te strânge midriaza lui - când lumina începutului zvâcnește, cum te face extraplat pe pereții îngroșați de vis. Pe pereții lui tubulari și flu. Ai ales întotdeauna calea bătătorită, să nu-ți înțepi gândurile din tălpi, să nu-ți obosească linia strâmbă din palmă. Să nu...Dar ce mai contează? Creierul acesta gonflabil pe care-l țin între degete este același. Doar șanțurile, mai adânci și mai largi; doar ne(uitările) sunt adunate, toate, în lobul stâng. Cel drept este ocupat exclusiv de cuvinte naive, sentimente oarbe, câteva imagini, câteva clape îngălbenite de pian, câmpii mov și sori desculți în ploaie și, poate, poate...sunetul acesta înghesuit, mutat de pe buzele mele în gura creierului gri-gonflabil, singurul de vina.
...............

Auzi? Simți valurile? Spuma lor s-a amestecat cu două coarde de harpă. Ce muzica stranie!...Annachie Gordon... ajunge în inimă prin creierul din palme. Palmele mele cu receptori pentru auz.

Am tot părul lung și blond. Ochii și-au păstrat culoarea. Nuanța mării la răsărit, când algele sclipesc naiv. Port rochia lungă și neagră, un negru-violet, și vântul adie pe coastă. Iarba mi-a cuprins gleznele și degetele mângâie harpa. Zâmbesc, spre stânga, pentru creierul alunecat acum în iarba. Doar el vede. Doar el simte. Doar el aude. Între noi nu mai este nimic. Nici sinapse, nici căi neuronale, nici receptori, nici mediatori chimici, nici brațe - segmentele acelea care-mi creau falsul sentiment de comunicare, de ne(alienare). Cineva din mine mă dirijează. Strâmb. Drept. Cine poate ști?

Ce gol! Ce senzație de nimic, într-un trup, până acum viu!

Te zăresc și nu știu cu ce parte percep asta. Buzele se mișcă fără să înțeleg ce spui. Ridic ușor capul, încrunt fruntea și plec pe vărfuri spre neștiut. În spatele meu creierul începe să plângă. Deodată văd prin piele lacrimile verzi de mirare. Pielea de pe tălpi. De pe degete. Și aud, prin vârful firelor de păr, un murmur de alienare.
...............

N-ai știut niciodată să privești prin pupila timpului. Și te-am acuzat. Acum, timpul m-a împărțit și pe mine.
...............

- Mami, cățelul acesta cântă!
- Da, iubito! Ceva de Annachie Gordon. Am crezut că mi se pare...
- Astăzi am primit o carte. ZIUA ÎN CARE VOI FI CÂINE, se cheamă.Este scrisă de un grup de cercetători. Cățelul de pe copertă seamănă izbitor cu cel de lângă noi...
- Ciudat! Da!

Ileana Popescu Bâldea
5 ianuarie 2014

.  |











 
shim Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!