poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de același autor






Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 684 .



Templul de pe colină
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [LadyAbyssinthia ]

2013-12-28  |     | 



Genunchii și i-a plecat încet, odihnindu-le fierbințeala pe suprafața umedă de piatră. Tremurul convulsiv al acestora îi inducea o stare de nesiguranță, la care frigul contribuia cu sulițele sale, pe care adânc le înfinge în țesuturile amorțite. Întregul trup părea a fi sculptat în marmura neagră, o adevărată comoară artistică, care dăinuie în mijlocul ceții provocate de aburii de tămâie, amintind de trăiri puternice, însă adormite sub suflarea timpului.
Chipul era cu siguranță oglinda diformă a zvâcnirilor interioare, căci fiecare simțământ sau gând ce își făcea loc în mijlocul suspinelor găsea un spațiu perfect spre a se manifesta, colorându-l cu diferite nuanțe. Ochii cufundați în orbite și conturați de cearcăne vinete păreau să nască necontenit tristețe, lacrimi mari, sărate ca izvorul lor, care se zbăteau spre a se elibera în timpul strigătelor prelungi. Suspinele se succedau asemeni unui imn funebru, fiind completate de strigăte lugubre, făurite în adîncurile instinctelor animalice, iar ecoul acestora pornea să răspândească în pustiu acele strigări. Plânsetele inspirau mâhnire, dar și groază, căci durerea care le provoca căpătase nuanțe anormal de puternice. Felul brutal in care erau exprimate transforma durerea nevinovată, instinctivă, într-un act conștient, parte a ritualului tainic.
Coloanele templului se întindeau lateral față de această vedenie, îmșirându-se una lângă cealaltă asemeni unor slujbași bătrâni, preoți păgâni cu bărbi ninse de vreme. Crăpăturile năpădiră asemeni iederii plafonul și podeaua se înnegri și își lărgi lăcașurile sub nutrirea asigurată de lacrimi.
Liniștea își țesea imperiul, profitând de intervalul în care suspinele se pierdeau în oceanul oferit de făptura sa. Singurătatea nu era aceeași care se născuse în locul zgomotelor, căci spirite agitate se plimbau prin sală, iar pietrele îmbătrâneau glăsuind unele cu celelalte în chipuri tainice, de mult uitate.
După seri ori secole, în care luna părea veșnică, strigătele își pierdură din intensitate, căci durerea lor nu rămăsese aceeași, ci căpătase nuanțe mai puțin profunde. Coloanele nu mai vibrau în apropierea vedeniei, ci o priveau nepăsătoare. Profunzimea devenise disperare, care avea interese meschine.
Clepsidra își vărsă în continuare înveninatul praf, până ce trupul zbârcit căzu la pământ, uitând de durere. Atunci închise ochii cufundați în lacrimi secătuite și, după scurt timp, îi eliberă din strânsoare: cerul întunecat îsi arăta mantia de sub bolta templului, iar stelele care îl împodobeau i se înfățișară pentru prima oară. Norii lăptoși pluteau deasupra, acoperind în răstimpuri labirintul, însă strălucirile lor proveneau din spiritele care le populau. Farmecul lumii aceleia era dificil de ignorat, dar nici măcar el nu intenționa a face așa ceva, căci se săturase de acea sarcină cu care fusese investit de veacuri, care-l cufundase în praf și beznă.
Făptura întristată părea în sfârșit a înțelege ce se întâmplă, scăpase din ghearele prafurilor ce o hrăniseră până la acel moment pentru a deschide ochii. Suferința și durerea își pierdură puterea, fiind unicele cunoscute gândurilor sale și încercă a tâlmăci câte boabe de nisip își dădură viața pentru a-l face uitat. Disperarea era alinată de speranță, iar spectacolul oferit de înaltul cer înfrumuseța vădit templul. Își plecă din nou fruntea și murmură rugi fierbinți, iar răsuflarea se smulse pentru ultima oară pentru a porni să se unească cu luminile precare pe care le-a admirat mult prea târziu.
Urcând spre platou, bătrâna umbră obosi și încercă a-și prinde picioarele de un nor, apoi de un sunet căci cutremurarea din templul pustiit îi sacrifică puținele lacrimi, iar pietrele și frigul zadarnice și înstrăinate i se păreau.
- Mă cheamă, dulcele Izvor!
Întunericul ce-l înconjura tot mai nemilos nu îi părea acum odihnitor, iar stelele se transformară în pietre reci, care sugeau înfometate din cenușa focului propriu. Nici măcar nu le mai putea atinge, îl frigeau în străfundurile ființei cu răsuflarea lor stinsă, mustind a bătrânețe și pustietate. Bucăți de praf,de pulbere și apă, se fugăreau în preajma lui. Întregul complex al lumii venise să i se înfățișeze.
În depărtări, dincolo de praf și de lumini, nimic. Un sunet cât de slab, o adiere în căutarea unui vis...ar fi vrut orice.
- Pentru ce m-am grăbit atât să vă caut?
Amintirea chinurilor îndurate îl cuprinse iar:
- măcar plângeam! și...(gâtuit) speram! Nimic nu mai primesc acum? Măcar o lacrimă, căci mi-e sete! Prea mult mi-am răcit oasele pe lespezi!
Încercă să atingă firmiturile de viață, reci, târzii, însă doar o îndepărtare primi, încercă să înoate, să zboare până la ele pentru a reuși în sfârșit să se odihnească.
-Nemernice făpturi...un om sărman părăsiți?
Da. Sfârșit...un îndepărtat glas se auzi și templul se cutremură din pricina unui râs strident, crescând. Cioburi se sparseră în alte mii,iar praful îl acoperi cu un giulgiu.
Preotul se prăbuși pe altar, iar părul îl înfășură. Deschizând ochii:
-Nu mai vreau.(apoi bănuitor) Cine sunteți? (uimit și apoi zâmbind împăcat) Nu știți că e în zadar ce credeți voi drept sfânt? Totul este mort... Eu plec acum, dar voi rămâneți și nu mă credeți!
Un fior puternic îl străbătu, își sfâșie pieptul cu unghiile, apoi(ezitând) adună praf și îl turnă înapoi…





.  | index











 
shim Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!