Margaret apăsă pe o tastă a telecomenzii și aparatul de proiecție începu să zumzăie. Ca și data trecută, mai întâi se auzi născându-se zgomotul valurilor, apoi imaginea prinse contur și Tenny, de mână cu sora lui, tocmai ieșeau din mare și ajungând lângă șezlongul lui Margaret, Fill o auzi pe Lenny că spune, în timp ce-și ștergea părul cu un prosop:


''− Păcat că n-ai venit și tu în apă, a fost așa de minunată și caldă, de parcă te mângâia. Tu… tu, nu iubești apa?
− Ba da, chiar foarte mult, dar am fost mai devreme.
− Eu merg să-mi cumpăr o înghețată. Mai vrea cineva?
− Te însoțesc eu! Vreau să beau și ceva răcoritor, eventual o bere. Mergeți și dumneavoastră cu noi?
− Nu, mulțumesc pentru invitație!
− Atunci, sper să nu vă supărați că rămâneți singură câteva momente! Vă aducem și dumneavoastră o înghețată?
− Da, dacă deranjul nu este prea mare, vă mulțumesc!''


Cei doi dispărură din cadru și doar freamătul molcom al valurilor, mai perturba armonia monotoniei. Margaret simțindu-se privită își schimbă poziția, bând în același timp și din paharul cu gin. Acum își așezase foarte provocator, efectiv ambele picioare pe măsuță, etalându-și astfel rotunjimea excitantă și plină de farmec a genunchilor, forma perfectă a pulpelor, terminate cu finețea gleznelor de gazelă.
− Mai vreau o țigară, te rog! spuse ea, ridicându-și brațul drept pe spătarul fotoliului, gest ce în prima fază îl sperie pe Fill crezând că vrea să-și scoată și maioul.
În momentul în care el îi aprindea țigara, în imagine apăru Tenny cu o înghețată în mână, pe care i-o oferi lui Margaret.


''− Mulțumesc! Ești foarte amabil!
− Cred… cum să nu!?
− Impertinentule, nu vrei să termini cu mitocăniile, că-ți dau cu înghețata asta în cap, una-două!
− Lasă, nu te mai deranja, c-am plătit-o cu banii mei…
− Cât a costat?Vreau să ți-o plătesc!
− Ai bani? De unde, de la tataia?
− Taci că vine operatorul, vorbim după, măgarule!''


Se auziră niște pași pe nisip, apoi după câteva secunde imaginea se răsturnă brusc.


''− Domnule Tenny, scuzați-mă că vă întrerup, dar până vine domnul Elvis, eu merg să mai beau o bere. Căldura asta…
− Ok, îți mai amintești câte ai băut?
− Câteva…
− Du-te, dar să fii cu ochii pe aparatură, noi poate mergem în apă.
− Da, domnule. Am să așez mai bine totul și voi pune și ceva pe aparat să nu-l mai bată soarele…''


Urmară câteva secvențe în care imaginea tremură, se răsturnă iarăși și așa cum îl anunțase Margaret, totul era cu sus-ul în jos și se vedea mai puțin din ea − probabil că operatorul obturase jumătate din obiectiv −, apoi, pe fundal se auziră zgomot de pași îndepărtându-se.


''− Explică-te, ce dracu ai vrut să spui mai devreme, cu astea, cu asigurările celor două soții ale lui Elvis.
− Tataia, nu ți-a vorbit niciodată despre asigurări?
− Nu și nici nu este cazul, eu sunt deja asigurată.
− Ok! Doamne Dumnezeule mare, ce perfect ai aranjat Tu totul! În favoarea lui mon papa, bineînțeles. Eu am înțeles deja… viitorul. Dragă Margot mai mult ca sigur, așa se va întâmpla…
− Ce-ai înțeles mă, nebunule de legat, spune-mi și mie, despre ce viitor vorbești tu? Nu mă mai fierbe atât…
− Totul sau nimic! spuse el sec.
− Totul sau nimic… Să te ia un milion de draci…
− Margot, tu, draga mea, nu ești atentă?… Tu chiar nu înțelegi că el se căsătorește doar cu femeile care au asigurare de viață…
− Da!? Și care este problema?
− Problema este că, mai devreme sau mai târziu, tu vei dispărea din viața lui, într-un banal accident, poate fi chiar un accident casnic, nu?
− Nu te cred, tatăl tău mă iubește și eu îl iubesc…
− Pe dracu’! Voi doi și iubirea!? Hai să fim serioși!
− Crede-mă că țin la el și simt că și el ține la mine.
− Da, în cazul vostru, fără să greșesc, teoria ''reciproc'', se aplică fără teamă.
− Poftim?
− Tu ții la el că mai are ceva bani, iar el ține la tine că ai asigurare, asta este teoria ''reciproc''… dar bine, vom vedea… adică eu voi vedea că tu n-ai să mai fii în viață, dacă: unu, nu renunți la mariaj și doi, dacă totuși te măriți, nu-ți reziliezi asigurarea…
− Ok, ciudată gândirea ta despre… dar mă mai gândesc. Spune-mi Tenny…
− Te mai gândești, pe dracu, deja ți-ai făcut calculele…
− De ce m-ai părăsit atunci?
− La această întrebare nu pot să-ți răspund, sau, nu cred că vreau să-ți răspund…
− Și totuși, noi doi ne-am iubit… chiar ca doi nebuni.
− Poate, cine dracu mai știe ce era în capul meu atunci sau, mai ales, în al tău.''


Tenny se ridică și se întoarse spre mare.
După câteva secunde, Fill o auzi pe Margaret că spune:


''− Atunci, am jurat că dacă te voi reîntâlni, am să mă răzbun rău de tot pe tine, acum realizez că nu mai pot… Simt că te-am iertat, așa că stai liniștit din acest punct de vedere…''

- va urma -