The King rămase câteva clipe pe gânduri privind marea, parcă așteptând de la ea răspunsul la problema spusă de șofer, apoi brusc începu să se îmbrace mai rapid decât se dezbrăcase și întorcându-se spre Margaret, Fill îl auzi spunând:

''− Margaret, draga mea, îmi pare teribil de rău, dar trebuie să plec rapid! O problemă de afaceri, care nu suportă amânare, mă obligă să fac asta contrar voinței mele. Dacă voi termina mai repede, voi reveni. Te las în compania copiilor mei! Sper ca fiul meu să fie la înălțime. Da, Tenny?
− Sigur, tată, mă voi strădui să nu te dezamăgesc! Voi face tot posibilul ca miss., să nu se plictisească!''

Dacă the King nu ar fi fost așa de îngândurat, probabil că ar fi remarcat − așa cum Fill o făcuse −, ironia, chiar și așa subtilă, din răspunsul fiului său.
Margaret se ridică din șezlong și se apropie de the King.

''− Dragul meu, sper că diseară vom lua cina împreună, da?
− Sigur, draga mea! Vor veni și ei! Mă voi ocupa în mod expres de acest lucru și voi anunța la Calypso, să-mi pregătească rezerva! Pa, pe diseară!
− Pa, dragul meu, pe diseară!''

The King plecă, în fundal se auzi un motor de mașină cum se îndepărtează și niște țipete de pescăruși speriați probabil de zgomotul lui. După câteva secunde imaginea începu să tremure și dispăru, apărând ca la început culoarea aceea ciudată, de amestec între alb cețos și gri spre negru, însă sunetul continuă și Fill o auzi pe Margaret spunând:

''− Nu te mai holba la mine ca un măgar în călduri, prost și tembel, că deja m-ai agasat destul! Mă mir că nu te-ai dat de gol că mă cunoști!…''

Fill uimit la auzul unei asemenea replici din partea ei, își stăpâni cu greu stupefacția și se abținu să nu întoarcă capul și s-o privească.
Deodată și sunetul amuți brusc. Margaret, observă Fill, cu ajutorul telecomenzii făcuse asta.
− Fill, sunt sigură că te-a șocat vocabularul meu. Te rog să mă scuzi, dar așa ''colorat'' vorbeam atunci. Asta prima precizare, a doua: toți știam că suntem filmați și totul trebuia să se termine odată cu plecarea soțului meu, însă operatorul, probabil neobișnuit cu asemenea tehnică nouă pentru el și cam bețiv pe deasupra, a uitat, sau n-a știut să oprească cum trebuie aparatura. Am fost foarte uimită când, zilele trecute, din întâmplare am auzit această înregistrare. Vrei să asculți și continuarea?
− Da, te rog!
− Ok! Așa vei înțelege mai bine totul, spuse ea, manevrând telecomanda.

''− Mama mia… Satana să mă pieptene, nu-mi vine să cred și pace! Am simțit că-mi sare inima din piept când te-am văzut… tot așa de focoasă și de sexi. Îmi spusese mie moșu’ că se va căsători cât de curând cu o femeie foarte frumoasă, dar să fii tocmai tu!? După atâția ani, Doamne, să te revăd!... Nu te-ai schimbat prea mult, regina mea Margot! Nu-mi revin și pace… Să te revăd aici pe plajă, după… după…
− Lasă, nu te mai chinui, că nu-ți amintești exact cât a trecut și spui o prostie…
− Adevărat, au trecut ceva ani, am să calculez eu exact!… Acum retrăiesc clipe foarte delicate. Al dracului de delicate…
− Atunci fii bărbat rezon și joacă-ți rolul până la capăt! Să nu ne trădăm. Este foarte important acest lucru, pentru amândoi…
− Pentru amândoi?
− Da. Putem fi aliați… Eu te-am cunoscut un băiat finuț și inteligent…
− Da, da…cum să nu!? Finuț și inteligent pe dracu! Prost și cu mulți bani, cu foarte mulți bani… asta am fost eu pentru tine. Acum, pe cine mama dracu’ crezi tu că mai fraierești? Basta, m-ai tradus o dată!
− Măgarule ipocrit, cum poți să minți în asemenea hal? Și eu aveam destui bani…
− Da, nu mai spune! Probabil că ai acum. Dar atunci nu aveai suficienți ca să-ți satisfaci tu toate nebuniile și capriciile…
− Veniți și voi în apă, este minunată!
− Imediat, Lenny!''

Pauză. Acum se auzeau niște foșnete, zbuciumul monoton al valurile și din când câte un țipăt răzleț de pescăruș.
Margaret parcă total absentă, se juca cu degetul arătător mângâind buza paharului gol.
− Sper că nu am să mă îmbăt, dar am să mai beau puțin gin. Tu, presimt că nu mai vrei sau?...
− Nu, mulțumesc!
Margaret se ridică și plecă spre bar.
− Nu știu sigur, nu-mi mai amintesc exact ce se petrece în această pauză, au trecut ceva ani! Cred că acum Tenny își caută țigările, era atunci un fumător înrăit, explică ea.
Reveni și se așeză în fotoliu. Privindu-l direct, câteva secunde bune, îl întrebă, ridicând degetul arătător:
− Te rog, am o dilemă! Cine spune eu-lui tău să nu mai bea: omul sau polițistul?
− Când polițistul este în misiune, îi spune omului să nu bea, nu?
− Mda, frumos! Mi-ar face plăcere ca într-o zi să fac cunoștință cu omul Fill ! Ar fi minunat dacă și el ar dori acest lucru. Simt că polițistul Fill e foarte vigilent, deși în aparență e somnolent! spuse ea visătoare.
− În acest sens, am să-l rog pe Fill polițistul să facă un raport foarte detaliat, respectând protocolul literalmente și să-l înainteze omului Fill.
− O, sper că nu voi aștepta un veac!
Discuția se opri aici. Vocea lui Tenny se auzi iarăși.

''− Þi-am cumpărat cele mai fine, elegante și scumpe rochii, de la cele mai vestite case de modă, de la Paris, de la Londra, de la Milano…
− Termină, nu fi măgar și nu-mi mai reproșa! Te-am plătit la vremea respectivă… așa cum am putut și cum m-am priceput și eu, nu? De ce vrei să-mi schimb impresia acum, despre tine? Îmi amintesc că atunci erai foarte fericit, chiar extaziat de modul plății…
− Te-am dus în cele mai elegante și extravagante locuri, insule exotice, safari în Sahara… Iar papa, care peste câteva zile va deveni soțul tău, mă credea înfundat în biblioteca universității… Și acum, colac peste pupăză, va trebui ca eu, după ce m-am iubit cu tine o vară, să-ți spun mamă ?
− Nu te obligă nimeni, dobitoc aristocrat ce ești, să-mi spui mamă! Liniștește-te și gândește și tu o clipă, dacă poți cu cel de pe umeri, nu cu… mă-nțelegi? Judecă situația la timpul prezent și hai să profităm de conjunctură… Nu fi ipocrit, nu te lăsa dominat de setea meschină a răzbunării… Știi foarte bine, arma cui, este răzbunarea, nu? Am putea foarte bine să fim doi buni prieteni, chiar aliați, așa cum ți-am mai spus…''

Fill sesiză în această ultimă frază, o tonalitate conciliantă în vocea ei, parcă încerca să-l îmbuneze pe Tenny, să-l calmeze și să nu se mai gândească la răzbunare.

''− Prieteni!? Noi doi? Aliați, și mai ce? Doar atât? Și așa, din când în când, între două afaceri, mai tragem și câte o partidă de sex sau… o partidă de amor, cum îi spui tu?''
- va urma -