poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de același autor






Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 776 .



Întâlnirea
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [andrei123k ]

2013-11-30  |     | 



Întâlnirea

Telefoane zi și noapte au sunat timp de un an. Cei doi vorbeau absolut despre orice și se simțeau cu fiecare minut ce trecea mai aproape unul de altul, iar pe internet prin intermediul camerei web luau masa sau își beau cafeaua împreună.
Nu exista nici un secret între cei doi și nicio suspiciune prin simplul fapt că fiecare îi răspundea celuilalt instantaneu, precum niște gemeni care-și anticipează mișcările.

Ea o frumoașă blondă rusoaică, el un bărbat chipeș din Argentina.

- Azi se împlinește un an de când ne-am cunoscut, îi scrie el pe messenger.
- Da, absolut, îi răspunde ea cu tărie.
- Vreau să te văd, deschide-ți camera web.
- Aa, nu pot. E stricată. Trebuie să-mi iau alta. Uite acum mă duc să iau una. Dacă mă aștepți o oră ar fi perfect.
- Bine. Te aștept iubire.

Așteaptă un timp, destul ca să simtă un puternic simțământ de dor care începea să-i afecteze tot corpul. Așteptarea îl termină. Se făcuse seară în Argentina când, nemaiputând aștepta o sună. Ea deja dormea.
- Hei, salut iubire!, o trezește el.
- Bună. Aa, am uitat. Îmi pare rău.
- Dormeai, nu?
- Da. Hai că vorbim când mă scol.
- Știi că va trece aniversarea noastră până atunci.
- Bine. Mă ridic să mă vezi.
Se duce la calculator. Instalează noua cameră și apoi o deschide.
O vede. Era foarte somnoroasă așa că nu o mai forță să stea cu el. Fusese de ajuns să o vadă.

A doua zi se duce la aeroport să-și ia un avion spre Moscova. Pe seară decolează urmând ca în câteva ore să fie în orașul ei natal. Odată ajuns în Rusia se îndreaptă spre un taxi și pornește spre adresa ei.
Cu fiecare metru îi simțea parfumul mai aproape.
El normal vroia să fi fost aici cu câteva zile înainte pentru a-i face o adevarată surpriză la împlinirea primului an împreună, însă problemele din țară l-au reținut un timp.
Ajunge în fața apartamentului ei. Sună la ușă. Părea a nu fi nicio mișcare. O sună pe telefon.
- Bună dragă, pe unde mai ești?
- Bună. Ce-i cu întrebarea asta? Sunt acasă, prepar o gustare.
- N-ai vrea să deschizi ușa?
- Ce ușă?
- Ușa de la apartament.
Aceasta se îndreptă spre ușă și se uită pe vizor. Nu era nimic. Deschide ușa. Nimic.
- Hai odată, zise el nerăbdător s-o vadă.
- Ce joc e ăsta? Nu e nimic.
- Hai, am un mic cadou pentru tine.
- Termină odată! Am fost la ușă și nu e nimeni.

Se deschide ușa și iese un bărbat.
- Salut, îi spune bărbatul în rusă. Cine ești?
- O caut pe Svetlana, răspunde acesta mirat, într-o rusă stricată.
- Aa, tu ești? E sora mea. Hai, intră! Mă mir că o mai cunoaște cineva.
- De ce?, întreabă și mai uimit acesta.

Cei doi intră în camera Svetlanei. Stătea întinsă pe pat fără a-și putea mișca nici mâinile, nici picioarele. Bărbatul se uită un timp la ea, apoi ieși pe hol pentru a nu i se face rău.

- Ce-ai pățit?
- Șocul, nimic. Unde este baia?, evită acesta un răspuns.
- Aici.
Se duce la baie și o sună din nou pe Adevărata Svetlana.
- Bună Svetlana.
- Bună, rămăsese ea surprinsă. De obicei era întâmpinată cu aplelative.
- Știi, am ajuns în Moscova. Ce zici să ne întâlnim.

Conversația se întrerupe, iar după un timp primește un mesaj într-o limbă pe care nu o cunoștea. Era deja în dormitorul fetei paralizate încercând o conversație în limita cunoștințelor de limbă rusă.
Se uită pe text, dar nu înțelege nimic.
- Ce ai pățit?, întrebă fata.
- Am primit un mesaj de la cineva. Prin coincidență o cheamă tot Svetlana, dar nu înțeleg nimic.
- Ce scrie?
- Nu știu. E într-o limbă străină.
- Dă-mi să văd.
Aceasta îi traduce. Era un text în limba română.
- Sună ceva de genul ăsta. „Svetlana nu există. De fapt e sora mea. De fapt… Știu că ai văzut-o, că ai cunoscut-o. Rămâi cu ea. Altceva nu poți face.”
Se ridică puțin înspăimântat și îl caută din priviri pe fratele lor.
- Unde este fratele tău?
- Nu există nici un frate. E doar un joc de-al nostru. Soră-mea îmi schimbă bărbații din viața mea. E un joc frumos. Bun venit în familie.

Apare și bărbatul într-un final ce-i spune pe un ton gros și amenințător că va trebui să aibă grijă de ea timp de un an, că de altfel are să moară.

.  |











 
shim Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!