poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de același autor






Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 891 .



Două monologuri
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [nadna ]

2013-09-06  |     | 



Eu: undeva pe acest pământ asemuit cu un glob, există un copac de aceeași vârstă cu mine. El în fiecare zi își întinde crengile spre soare precum eu mâinile spre zeii gândurilor mele. Crește în muțenia geneticii sale și se lasă dansat de valurile vânturilor calde ce-i îmbracă frunzele în transparente cămăși de aer. Fericirea lui e nemărginită iar înrădăcinarea lui nu înseamnă stagnare ci certitudine; fericirea lui e nemărginită deoarece mama lui e Pământul iar tatăl Soarele. NU are după cine plânge deoarece tot în jurul lui trăiește și moare odată cu el cu fiecare anotimp ce trece peste-i crengile deschise ce cuprind văzduhul. Mare noroc !
Acest copac crește odată cu mine, în același ritm și poartă în suflet aceeași muzică. Așa am aflat de el, l-am auzit, e Acolo și am pornit spre a-l găsi. Vreau să mă urc în el, știu că nu se va supăra, mă va lăsa, mă va lăsa să văd lumea, pentru ca și el vrea s-o vadă, dar numai prin ochii mei (lumea mea) iar eu vreau locul din înaltul coroanei lui.
Copacul: Undeva pe acest pământ asemuit cu un glob există o copilă de aceeași vârstă cu mine. În fiecare zi își deschide ochii și privește spre forfota orașului precum eu privesc începutul Lumii. Crește în gălăgia lumii ei și trăiește după propriile-i păreri, unii ar numi-o încăpățânată, eu aș numi-o puternică. Fericirea ei e nemărginită, deși libertatea ei e defapt o limitare, mama și tatăl ei o privesc în ochii inuman de frumoși și-i împărtășesc cea mai sinceră și unică Iubire din toate Lumile reale și imaginare. Acum plânge, mama ei a devenit mama florilor, nu a părăsit-o doar o veghează din Univers. Ea își plânge fictiva pierdere în fiecare zi dar asta până va înțelege cu adevărat ... Lacrimile, lacrimile ei sunt stele ce luminează bolta suspinelor în nopțile sufletului ei de lună nouă. Mare noroc!
Această copilă Crește odată cu mine, în același ritm și poartă în suflet aceeași muzică. Am aflat de ea !!! am auzit-o !!! e acolo! O aștept! vine, vine și nu se va supăra că nu merg eu spre dânsa. O aștept SĂ-I ARĂT lumea, zice că-și dorește o perspectivă nouă, iar eu ... eu îmi doresc o ființă !

.  |











 
shim Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!