poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de același autor






Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1426 .



Locuiesc în mine cu o sută de poeți
proză [ ]
capitolul IV

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [IleanaPB ]

2013-08-10  |     | 



N-am să-nțeleg niciodată pentru ce ura ucide. Nu doar în dreapta și stânga. Ci în toate punctele cardinale. Ar fi ca și cum m-aș obișnui cu un fapt. Precum ridicatul din umeri. Speriată și neputincioasă.
Ura, precum o lavă care anihilează tot ce timpul a reușit să migălească în noi.
Ura care strâmbă cromozomii dăruiți de Dumnezeul la care ne rugăm în genunchi, în picioare, lateral sau paralel, prin biserici, mânăstiri, în mașină sau pe stradă, doar l-om convinge că suntem puri și buni, nobili și așezați într-un jilț al adevărului numai de noi înțeles, doar de noi auzit; adevărul nostru meschin, cât să ne măsoare convingerea că avem dreptatea luminii dintre orb și surd.
.......
- Ca și cum noaptea se apleacă peste mine. Cu un râs sardonic întins între urechi. Și ochii negri de albul întrebărilor, atâtea întrebări fără răspuns. Deșirate printre neputințele lunii, prea galbenă de plină ce e, prea rotundă printre cercurile strâmte ale ambiguității...
Ca și cum...voi auziți ce spun?
- Iulia, este ora trei noaptea, mergi cu grijă, te rog!

- Roțile scârție într-o curbă la dreapta. Întunericul se prăvălește tot. Blocurile se amestecă, se înclină peste străzile goale. De oameni. De mașini. De gânduri. De fericiri sau tristeți. Crescute cu emfază printre lumina farurilor schimbate de curând.
- Te rog, Iulia! Aprinde faza lungă! Este întuneric. Mergi mai incet. O groapă. Stai. Nu poți să treci. Este prea mare. Opreșteeee!
- Gata! Volan la dreapta! Stop. Stâlp. Bufff!
.................
Cioburi împrăștiate peste tot...luna intrănd fără dificultate pe fereastra din dreapta...doar jumatate... jumatate a rămas pe cer...
.................
- Iulia, trezește-te!
.................
Rondo V. cântând obsesiv...stetoscopul uitat pe scaunul din față...acoperit de praf de sticlă...
................
- Unde sunt, dragii mei?...cine sunt domnii aceștia caraghioși ce privesc strâmb prin portieră...si
gaura mare prin care se vede stâlpul, aproape alb, de beton...
- Nu este nimeni, Iulia!...
- Broboanele de sudoare udând partea îndoită a obrazului...superficială, lumină...profundă, beznă...disoluție, sigur...unde încep și unde mă sfârșesc eu, cea adevărată...unde începe și unde se sfârsește așezarea în jilțul confortabil al reveriei...o floare tu, o floare eu...un gând tu, o iluzie, eu...vorbe, utopii deșirate stupid de o vocea caldă, atât...gata, s-a treminat!...
- Cu cine vorbești, Iulia?...
- O durere surdă în tâmpla dreaptă...încă ecoul impactului...întunericul se clatină...se prinde de volan...când am vorbit ultima oară, dragii mei?...
- Acum jumătate de oră...cheamă salvarea, te rugăm!...
- Nu pot, trebuie să ajung repede acasă...mă ceartă...lacrimi calde și reci pe obrajul stâng, dreptul este amorțit...voi ce ați face, dragii mei poeți?
- Despre ce vorbești?
- Știți voi, basmul meu...blocurile se înclină din nou...ce vârtej...Doamne, unde sunt?...în depărtare o sirenă...cioburi lângă schimbător...ce-am făcut?
- Iulia, revino-ți! Avem nevoie de tine...
- Durere cruntă de măsea...cum trece timpul...o veșnicie într-o lună...eu cine mai sunt?...cu ce parte din mine gândesc?...care a rămas pentru suflet?...debile supoziții...ai încredere, iubito!...e vară...poate mâine e cutremur...de ce avem nevoie de răspunsuri, e prea devreme...stejari, poeme, edituri, eu când încep să mă ocup de mine? Mașina pornește în trombă. Noroc că e noapte, nu prea sunt polițiști. Mâine, la prima oră, în service...
Nu puteam să mor, nu-i așa, dragii mei?
- Ce vrei tu, de fapt, Iulia? Ești atât de vulnerabilă...și labilă afectiv...
- Doar vulnerabilă. Și statornică. Și naivă. Și slabă. Cu gânduri bune, mereu.
- Pentru cine?
- Pentru zorii aceștia care intră nefericiți pe fereastra spartă...pentru frunzele întoarse de vânt...pentru blocuri, case, cărți, străzi, câini, bănci...oameni nu mai există...s-au exilat pe alte planete...pentru voi, fericiți și îngândurați...pentru oricine are nevoie de o parte din inimă...chiar și pentru Dumnezeu, dacă mi-ar cere...
......................

Trântesc poarta cu putere. O altă zi incertă îmi pune liniile vieții în palmă.

- De unde vii, la ora asta?
- Am avut un accident, hany!
- Văd că ești întreagă, mi se pare ciudat.
- M-am grăbit doar să-ți aduc cheile! Acum plec!
- Ești nebună! Unde?
- O planetă îndepărtată. Nici nu știu dacă voi ajunge vreodată. S-ar putea să nu mai am nici timp. Ileodortuana... se cheamă.
........................
A ridicat umerii, doar. I-am privit ochii în care lumina intra strâmb.
........................
- Dragii mei poeți, cât este ora?
- A trecut un veac, Iulia, și... încă nu am ajuns.

Ileana Popescu Bâldea


.  | index











 
shim Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!