poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de același autor






Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2671 .



O neaşteptată revedere
proză [ ]
din "Kalendergeschichten"

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Mironflorin ]

2012-06-25  |   

Traducere poezie - Traduceri poezii si alte texteAcest text este o traducere.  | 



La Falun, în Suedia, cu mai bine de cincizeci de ani în urmă, un miner în floarea vîrstei îşi săruta logodnica drăguţă şi tînără şi îi vorbea astfel: „De sărbătoarea Sfintei Lucia preotul are să ne binecuvînteze iubirea. Atunci o să fim soţ şi soţie şi o să ne construim un cuibuşor al nostru.”- „Iar înăuntru o să locuiască pacea şi iubirea”, spuse logodnica cea frumoasă cu zîmbetul ei minunat, „căci pentru mine tu însemni totul, iar fără tine mai bine să fiu în mormînt decît oriunde altundeva.” Cu toate acestea însă înaintea zilei Sfintei Lucia cînd preotul strigă pentru a doua oară în biserică: „Dacă cineva se opune uniunii celor doi şi are ceva de zis împotrivă, să vorbească acum!”, se anunţă moartea. Asta pentru că în dimineaţa care urmă, tînărul îmbrăcat în haina lui neagră de ortac - un miner e mereu înveşmîntat în haina de înmormîntare -trecu prin faţa casei miresei, bătu o dată la geamul ei şi îi spuse ca întotdeauna bună dimineaţa, dar fără să mai apuce un bună seara. Nu mai reveni de la mină şi zadarnic îi mai cususe ea în aceeaşi dimineaţă o margine roşie la eşarfa neagră pentru ziua cununiei, şi cum el nu mai apăru, o puse deoparte şi îl boci şi nu şi-l mai scoase din minte. Între timp, oraşul Lisabona din Portugalia a fost distrus de un cutremur, iar Războiul de şapte ani a trecut şi el, iar împăratul Francisc I a murit, ordinul iezuiţilor a fost interzis, Polonia împărţită, şi împărăteasa Maria Tereza s-a stins, iar Struensee a fost executat, America şi-a cîştigat independenţa, iar forţele unite ale Franţei şi Spaniei n-au izbutit să cucerească Gibraltarul, în Ungaria turcii l-au înghesuit pe generalul Stein în peştera lui Veterani, iar împăratul Joseph a murit şi el. Regele Gustav al Suediei a cucerit Finlanda rusească, a început revoluţia franceză şi războiul cel lung, iar împăratul Leopold al II lea s-a prăpădit şi el. Napoleon a învins Prusia, iar englezii au bombardat Copenhaga, iar ţăranii au semănat şi au secerat. Morarii au măcinat, fierarii au bătut din ciocan, iar minerii au săpat după zăcăminte în atelierele lor subpămîntene. Dar cînd, în anul 1809, la Falun, puţin înainte sau puţin după sărbătoarea Sfîntului Ioan, ortacii încercau să facă o deschizătură între două puţuri de mină, la mai bine de trei sute de coţi sub pămînt, au dezgropat din moloz şi sulfat de fier corpul unui tînăr, îmbibat cu totul în acel calaican, dar altminteri neschimbat şi neatins de necroză, încît trăsăturile chipului său şi vîrsta puteau fi recunoscute întru totul, de parcă ar fi murit doar cu o oră înainte ori ar fi aţipit în timpul muncii. Cînd însă l-au scos la lumină, tatăl şi mama, prietenii şi cunoştinţele răposaseră de multă vreme, nici un om nu părea să-l mai recunoască pe tînărul adormit ori să ştie ceva de ghinionul său, pînă cînd veni logodnica acelui miner care a intrat în pămînt şi nu s-a mai întors. Încărunţită şi închircită sosi în acel loc ajutată de o cîrjă şi îşi recunoscu mirele; se aruncă peste leşul îndrăgit mai degrabă cuprinsă de o încîntare voioasă decît de durere şi îi luă ceva vreme să-şi revină din acea zdruncinare violentă a simţămintelor sale, „e logodnicul meu” – spuse ea într-un tîrziu - „pe care l-am jelit în ultimii cincizeci de ani şi pe care Dumnezeu mi-a îngăduit să-l mai văd o dată înainte să mor. Cu opt zile înainte de nuntă s-a coborît în mină şi n-a mai ieşit.” Spiritele tuturor celor prezenţi fură năpădite de alean şi lacrimi cînd o văzură pe mireasa de atunci preschimbată în acea făptură ofilită pe care o lăsaseră puterile, şi pe mirele aflat încă în frumuseţea sa tinerească, şi cum flacăra iubirii juvenile se reaprinse în pieptul ei; însă el nu-şi deschise gura ca să zîmbească ori ochii ca s-o recunoască; şi fiind singura care avea un drept asupra lui îi rugă pe mineri să îl care în odăiţa ei pînă să fie gata la cimitir mormîntul. Ziua următoare, pe cînd fu făcută groapa din ţintirim, iar minerii veniră să îl ia, ea deschise un cufăraş şi îi puse în jurul gîtului eşarfa neagră de mătase cu dungi roşii şi îl însoţi în straie de duminică de parcă ar fi fost ziua nunţii ei şi nu ziua îngropăciunii lui. Căci acolo la cimitir cînd să fie pus în mormînt, ea grăi: „Să-ţi fie somnul uşor pentru o zi ori poate pentru zece în patul tău rece de nuntă şi să nu-ţi pară că a trecut multă vreme. Nu mai am multe de făcut şi am să vin şi eu de-ndată şi îndată are să fie iarăşi ziuă. Ceea ce pămîntul a redat o dată, n-o să ţină pentru sine a doua oară.” spuse ea la plecare şi aruncă de jur împrejur o ultimă privire.

.  |











 
shim Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!