Ziua Nașterii Domnului la "gulagul din umbra palmierilor" a început fără ger, zăpadă, brazi împodobiți cu globulețe multicolore, zgomot de zurgălăi, miros de cârnați de porc venit de la afumători improvizate, ci cu un soare generos, o briză călduță venită din largul Oceanului Atlantic, în strigătele vânzătorilor ambulanți de fructe de cactus și într-o discretă învăluire de parfum de mentă, provenit de la ceainăria de peste drum. Pentru a marca această sărbătoare, Jorj a cumpărat de la o pepinieră un portocal sălbatic, de ornament, la primul rod, având trei fructe coapte, cu rădăcinile într-un ghiveci de lemn ferecat, pe care l-a pus în patio, lângă fântâna arteziană. O ghirlandă luminoasă cu efect de ninsoare făcea trimitere explicită la bradul de Crăciun.
Încă de dimineață, Volfik și-a anunțat "gulagiștii" că "ședința de partid" va avea loc, pentru prima oară, în afara casei "Gulag", la barul "La Grande Chope" ("Halba Mare"), deoarece, a spus el:
- De Ziua Sfântă a Crăciunului, în mințile și sufletele noastre trebuie să se nască o perestroikă adevărată, profundă, pe toate planurile, inclusiv pe linie politică!
- Dar pravoslavnicii serbează Crăciunul pe 7 ianuarie! a remarcat Jorj.
- În comunitatea multietnică a "gulagului din umbra palmierilor" m-am învățat să țin Crăciunul și Paștele de două ori pe an, atât după calendarul iulian, cât și după cel gregorian. Dacă aveam și un armean "gulagist", atunci aș fi serbat Crăciunul și pe 6 ianuarie.
- Pe 6 ianuarie, de Bobotează?
- Deoarece armenii consideră că Iisus a fost botezat de Ioan Botezătorul, după exact 33 de ani de când s-a născut.
- Într-adevăr, în primele secole ale erei creștine, data nașterii lui Iisus a fost incertă. Împăratul Aurelian a fixat-o pe 25 decembrie, în aceeași zi cu sărbătoarea zeului Sol Invictus. Ziua Nașterii Domnului a început să apară în calendar abia din 354, în timpul împăratului Constantius II.
- Ar fi trebuit să spui și anii de domnie ai lui Aurelian și Constantius II.
- Ãăă… între 270 și 275, pentru Aurelian și… ăăă… între 337 și 361, pentru Constantius II.
În Marocul acelor ani, datorită numărului mare de profesori cooperanți veniți, în special, din Franța, a existat o vacanță de Anul Nou de două săptămâni, care a cuprins întotdeauna Crăciunul. Pentru "gulagiștii" români, zilele libere au fost de mare utilitate, deoarece, le-au dat posibilitatea să stea cu urechile lipite de aparatele de radio, unde au aflat că în țara lor este revoluție și mii de oamenii mor împușcați, Cel mai greu a fost în perioada cuprinsă între 18 și 25 decembrie 1989, când nu au putut vorbi la telefon cu rudele de acasă. Au stat la Poșta Centrală din Casablanca de dimineața până seara, dar în zadar, operatoarele le-au spus invariabil: "Nu am găsit linie liberă".

***

Disperat că nu avea răspunsuri la angoasele lui, Horea a plecat la Ambasada R.S.R. din Rabat, situată nu departe de Mausoleul Muhammad V. Omul de legătură era foarte calm și a încercat să-i inducă aceeași stare profesorului din Casablanca:
- Cuplul Ceaușescu va fi împușcat astăzi, așa că putem vorbi fără să ne autocenzurăm.
- Dar, cine va veni la putere?
- Generalul Victor Atanasie Stănculescu l-a preferat pe Ion Iliescu, iar Ilie Verdeț a rămas cu buza umflată! Oricum, indiferent cine ar fi ajuns la putere din cei doi, nu vom avea de suferit, dimpotrivă!
- Eu v-am dat note informative despre toți vecinii mei, profesorii cooperanți la Casablanca. Ce se va întâmpla cu mine?
- În primul rând ați fost suficient de inteligent, de prevăzător, nu ați menționat niciodată că cineva ar fi vorbit împotriva comunismului sau a lui N.C.
- Recunosc că m-am ferit, organismul meu a avut o reacție de autoapărare. Am scris întâmplări imaginare, cât să umplu două pagini.
- Mi-am dat seama. Dar mulți nu au procedat așa, în special, cei în vârstă, care au reclamat în draci, au mai pus de la ei. Dar, acum, pot să vă spun că și în situația în care ați fi scris realitatea, că oamenii înjurau comunismul și pe Ceaușescu, eu tot nu dădeam drumul mai departe acestor note informative, decât atunci când simțeam că reclamațiile nu vin din invidie sau din răutate, ca să nu-i supăr pe șefii mei, iar ei, la rândul lor, să nu-l supere pe tovarășul N.C., care este un om închipuit, bolnav de megalomanie, mai ales de când s-a întors din R.P.D.C., irascibil la orice părere contradictorie.
- Mentalitate de țăran neinstruit, dar fudul. Prostul dacă nu-i fudul, nu e prost destul. A dorit să-i facă pe toți românii otova, trași pe calapod, turmă acultătoare, care să execute comenzile la o simplă mișcare de braț.
- Ați spus calapod. Dictatorul a fost ucenic și a ajuns chiar calfă la atelierul de cizmărie al lui Nicolae Rusescu, cumnatul lui din București.
- Cumnatul?
- N.C. are o soră mai mare ca el, Niculina, care s-a căsătorit cu Nicolae Rusescu. Atunci, el a luat contact cu un dispozitiv devenit emblematic pentru el, calapodul, a început să tragă pe calapod. I-a plăcut atât de mult încât, după ce a ajuns "geniul Carpaților", "thovarășul" a început să-i tragă pe calapod și pe români, să-i uniformizeze: 1800 de calorii pe zi, înșirați ca vagoanele de marfar la cozile de la "alimentare", roboței fără opinii personale, aplaudaci de decor la vizitele lui de lucru. Dar și N.C. a fost, la rândul lui, tras la calapod, ca și Kim Ir Sen, dictaturile lor personale deosebindu-se doar prin faptul că prima a fost impusă unui popor european, iar cealaltă - unui popor asiatic.
- Argumente!
- 1. Cei doi au condus țări unde regimul comunist a fost inițiat prin intrarea Armatei Roșii în 1944, respectiv în 1945. 2. Ulterior, ambele regimuri comuniste nu au mai beneficiat de prezența și, implicit, de sprijinul acestei armate. 3. În aceste condiții, cei doi conducători de stat au căutat să-și întărească poziția de lider, nu așteptând să fie primiți în audiență la Kremlin, ci prin eliminarea fracțiunilor oponente din partid și prin anihilarea oricărei forme de revoltă din partea maselor. 4. Fără oponență politică și cu o populație redusă în cea mai mare parte la tăcere, dictaturile lor s-au putut dezvolta ca o tumoare malignă, cu metastaze în mințile oamenilor, unde bisturiul nu poate opera.
- Să revenim la activitatea mea de informator.
- Într-un cuvânt, nu ați făcut poliție politică. Dar au fost unii, care au dat note informative despre disidenții mai mult sau mai puțin vizibili.
- Disidenți la vedere, care, de cele mai multe ori, au avut spatele asigurat de diferite organisme străine…
- Acele note informative nu puteau fi oprite, au ajuns mai departe, până pe biroul lui N.C. Pentru acei informatori va apărea pericolul în momentul când va fi condamnat oficial comunismul, dar, sub conducerea lui Iliescu, acest lucru nu se va întâmpla. Se vor găsi suficiente voci care să se opună mai mult sau mai puțin acestei condamnări, mai ales dintre cele care au profitat de regim, care i-au cântat pe liderii comuniști. Când se va produce, după retragerea lui Iliescu, efectul condamnării va fi inutil. De acum înainte puteți vorbi liniștit contra comunismului, dar cu moderație, fără a-l stigmatiza, ca să nu faceți valuri și să-i grăbiți, astfel, condamnarea oficială.
- Ooo! Nici nu știți cât m-au liniștit vorbele dumneavoastră. Mai aveți timp pentru a vă pune niște întrebări?
- Pentru dumneavoastră, colaboratorul meu, întotdeauna!
- De ce, totuși, Stănculescu l-a ales pe Iliescu?
- Din mai multe motive. Unul a fost faptul că Ilie Verdeț este căsătorit cu Reghina.
- Ooo… un nume aristocratic!
- Reghina Verdeț ar fi avut numele de fată Ceaușescu.
- Unde vreți să ajungeți!
- Există suspiciunea răspândită în mase că Reghina ar fi o soră de a lui N.C. Acum ați înțeles?
- Aaa! Așa s-ar explica mai ușor cariera politică fulminantă a lui Verdeț, care a fost prim-ministru de două ori, între 30 martie 1979 și 29 martie 1980, precum și între 29 martie 1980 și 20 mai 1982.
- După fuga soților Ceaușescu din 22 decembrie, Verdeț a anunțat un nou guvern, denumit "guvernul de 22 minute din decembrie 1989", din care făceau parte disidenții Mircea Dinescu, Dumitru Mazilu, dar și Mircea Trofin, Dan Iosif și mulți alții.
- Mircea Dinescu, care pe 22 decembrie la ora 12,15 a spus din studioul 4 al T.V.R. "Dictatorul a fugit! Am învins!"?
- Chiar el, poetul, care a fost destituit de la redacția hebdomadarului "România Literară" pentru că a parti¬cipat "fără aprobare la recepții date de ambasadele străine" și pentru că "a fost vizitat de ziariști, scriitori și diplomați din țări socialiste și capita¬liste". Apoi, în urma publicării în cotidianul "Libération" din 17 martie 1989 a unui interviul intitulat "Disperarea din cazarma Ceaușescu", dat cu o lună mai devreme ziaristului Gilles Schiller, născut Noël Stern, Dinescu a fost arestat la domiciliu și i s-a luat dreptul la semnătură.
- Ce a declarat poetul în acest interviu?
- Am în servietă câteva citate. De exemplu: "Uniunea Scriitorilor lucrează în ilegalitate. Ultima Conferință Națională a Scriitorilor a avut loc în 1981, deși statutul ei specifică obligativitatea întrunirii majorității scriitorilor din patru în patru ani, pentru ale¬gerea prin vot secret a unei noi conduceri. Dar, dacă scriitorii profesioniști n-au voie să se întrunească, în schimb, poeții - țărani amatori sunt adunați anual să joace sârba în căruța «Cântării României», apretați și telegenici, spre a se demonstra că amatorismul a devenit cheia de boltă a acestei epoci. În 1981, uniunea noastră avea 1300 de membri. Acum numărul lor e aproximativ 1000: cam 150 au emigrat și 150 au răposat. Situație cu atât mai dramatică, cu cât primirea de noi membri a fost stopată, tinerele speranțe îmbătrânind la poarta Uniunii Scriitorilor. Cenzura «desființată» de secretarul general al partidului într-un moment de euforie s-a transformat, prin decapitare, într-un balaur cu trei capete, fiind astăzi mai vigilentă și mai hulpavă ca oricând. Dialogurile scriitorilor români cu colegii de breaslă din alte țări sunt permise numai într-o cameră special amenajată la sediul uniunii, poreclită de noi «camera Philips». Bursele oferite uniunii noastre de forurile internaționale sunt respinse în bloc, ca un pericol de contaminare a scriitorilor cu ideologii străine". Să continui?
- Sunt tot mai curios!
- "Stalinismul a priit cel mai bine socialismlui, fiindcă omul era desființat ca perso¬nalitate de sine stătătoare și se putea lucra cu el în turmă, mult mai rentabil și mai eficient. Vreți să știți secretul piramidelor cu care-și bat capul de atâta amar de vreme istoricii, arhitecții, matematicienii? Ei bine: s-a dat ordin să fie construite. Și ordinul s-a executat. Atâta tot. Exista și pe atunci un soi de so¬cialism de cazarmă, numai că se numea altfel. Sta¬linismul a dat o replică pe măsura sclavagismului: au murit oameni de foame și mizerie, generații întregi au avut parte de o copilărie alienată, s-au călcat în picioare demnități și conștiințe, au fost împușcați inocenții și geniile, s-au sinucis artiștii – prețul fiind fabricarea bombelor atomice, ridicarea barajelor de hidrocentrală, săparea unor canale în deșert, mutarea dealurilor la câmpie și toate astea, fiindcă tătuca a ordonat și ordinul s-a executat. Convalescența socialismului după viroza stalinistă, adică tentativele de revenire la normalitate, care se manifestă în câteva țări vecine, n-au cum să placă sta¬liniștilor de profesie, care văd un pericol și o ineficiență de tip burghez în faptul că oamenii nu mai vor să lucreze ca vitele, că au pretenții la sindicate independente, că vor haine mai viu colorate, sâm¬betele libere și dreptul de a spune «Nu», când chiar trebuie spus «Nu». Polemizând cu «Geneza», conducătorii partidului au proiectat nu de mult apariția unui om de «tip nou» pe teritoriul României, numai că, din păcate, majoritatea covârșitoare a populației e alcătuită din oameni de «tip vechi», sensibili încă la foame și frig și incapabili să facă față condițiilor austere și glaciale de laborator, necesare întrupării acestui «homo ceaușisticus», îngrășat cu ideologie și costumat în retorica grosieră a propagandei de partid. Redescoperirea de către conducători a simțurilor pierdute: simțul măsurii și simțul realității, precum și renunțare la misticismul de partid – iată o soluție pentru ca lumina să se întoarcă pe chipurile oamenilor de «tip vechi», ce se vor încă locuitori ai bătrânei Europe". Doriți alt exemplu?
- Mor de curiozitate!
- "România, despre care se spunea pe vremuri că e o insulă de latinism într-o mare slavă, a devenit în¬tr-ade¬văr o insulă în toată puterea cuvântului, dar de data aceasta situată nu într-o geografie lingvistică, ci într-una existențială. O insulă scăldată de jur împrejur de valurile neliniștite ale reformismului politic, cu băști¬nași dornici să guste măcar o picătură din miraculosul elixir cu etichetă de perestroikă și glasnost, capabil, pare-se, să învie cadavrul socia¬lismului, dar de care sunt păziți cu strășnicie, cum eram pe vremea copi¬lăriei, feriți de diabolicul Coca-Cola, prezentat drept drog american. România e de fapt o insulă pe uscat, în¬trupare perfectă a bulversantului antagonism dintre politică și geografie, căci ruperea României din contextul european și cu¬plarea ei la carul părăsit al revoluției culturale ma¬oiste, precum și la noile formule de faraonism nord-coreean demonstrează pe deplin ideea că hărțile lumii sunt depășite de realitate, că nu mai e valabilă sintagma «spune-mi cu cine te înveci¬nezi, ca să-ți spun cine ești», căci imaginația terifiantă a puterii poate înălța peste noapte un zid mai serios decât cel berlinez între români și lumea civilizată, poate demola un oraș de tradiție europeană, spre a se fuduli apoi cu plăcintele de beton ale unor pagode sta¬liniste, poate otrăvi aerul, apa și pământul prin pârjolul unor gigantice combinate chimice, pentru că, în sfârșit, să recu¬noaștem, după aproape o ju¬mătate de secol de avânt socialist, că am căpătat ceva din paloarea asia¬tică: copii gălbejiți de subnutriție, părinți cu ochii mic-șorați de ură și de disperare". Am obosit citind, dar și de nervi!
- Încă unul, doar unul, vă rog!
- "Nu știu dacă Gorbaciov e sau nu considerat un țar bun de către popoarele de dincolo de Prut, dar pentru mi¬lioane de oameni, care au tăcut în umilință zeci de ani în Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, R.D. Germană și România, el este un vestitor de bine, un mesia al socialismului cu chip uman. Dacă va ține cont de teoria acelui fizician care spunea că un ou nu fierbe în zece tone de apă călduță, ci într-un ibric cu apă clocotită, adică va avea curajul să-și ducă până la capăt ardenta sa viziune asupra istoriei, vom vedea lumi renăscând, oameni reînviind".
- E plin de har! Realizează combinații de cuvinte șocante, convingătoare, ușor de ținut minte. S-a văzut și pe 22 decembrie!
- Să vă mai spun ce a declarat Dinescu într-un discurs intitulat "Pâine și circ", rostit în septembrie 1988 la Academia de Arte din Berlinul de Vest.
- Ultimul citat!
- "Zidul Berli¬nului este de felul său o operă de artă, o replică la Statuia Libertății, o întruchipare în beton a unei ideo¬logii care a umplut lumea cu ziduri abstracte, care ne-au fost dăruite încă de la naștere; căci o dată cu laptele matern sugem și ideologie (…) România e o țară (…) aflată în plin avânt de construc¬ție a propriilor ziduri interioare. (...) cu localnici care suferă de rude în străinătate, cu granițe închise și transfugi considerați trădători. Scriitorii suferă uneori de inconș-tiente și elegante deformări profesionale, căci, într-un sistem totalitar, anormali par cei care nu șchioapătă". Cât este ora la București acum?
- În jur de 15,00.
- Cred că cei doi dictatori au fost împușcați la cazarma Unității Militare 01417 din Târgoviște. Dumnezeu să le ierte păcatele!
- Ooo! Ooo! Ooo! Nu găsesc cuvinte ca să exprim ceea ce simt. Ce vă face să credeți?
- Treceți la altă întrebare.
- Dumnezeu să le ierte păcatele, că au avut multe! Să continuăm cu lista "guvernului de 22 minute din 22 decembrie 1989". Câteva cuvinte despre Mircea Trofin?
- Procuror, căsătorit cu Melek Amet, manechină musulmană la Casa de Modă "Venus", fiul lui Virgil Trofin.
- Virgil Trofin, cel care a ajuns chiar secretar al C.C. al P.C.R. între 1965 și 1972 și membru al Comitetului Politic Executiv între 1969 și 1982?
- Da, cel care a fost un apropiat al Anei Pauker, apoi al lui Ceaușescu, dar și căzut în dizgrație, ajungând director al I.A.S. din Mircea Vodă, județul Călărași din 1982 până în 1984, când a murit în circumstanțe incerte.
- Dan Iosif?
- Maistru militar, participant la ridicarea baricadei de la hotelul "Intercontinental".
- Ne-am luat cu vorba și nu mi-ați spus celelalte motive ale căderii "guvernului de 22 de minute din decembrie 1989".
- Al doilea motiv a fost bănuiala că Ion Iliescu l-ar fi cunoscut pe Gorbaciov în perioada studenției de la Universitatea "Mihail Vasilievici Lomonosov" și, în consecință, prieteni.
- Au fost colegi de facultate?
- Nu! Iliescu a studiat energetica în perioada dintre 1950 și 1953, iar Gorbaciov - dreptul între 1952 și 1955.
- Al treilea motiv?
- Pur și simplu mulțimea nu a acceptat acest guvern condus de Verdeț, un nomenclaturist, care nici măcar nu a făcut cât de cât figură de disident, așa cum a fost perceput Iliescu.
- Cum a reușit Ceaușescu să plătească datoriile externe ale țării?
- Prin înfometarea populației și prin vânzarea în 1989, a 60 de tone din rezerva de 100 de tone de aur a Băncii Naționale.
- Să facem un calcul. Dacă gramul de aur a fost vândut cu 11 dolari, rezultă 660000000 de dolari, adică peste jumătate de miliard de dolari. Frumoasă sumă!
- Care sunt rudele familiei Ceaușescu și ce funcții au avut ele?
- Nicu Ceaușescu, fiul cel mic al cuplului a fost, de exemplu, ministru pentru Problemele Tineretului din 29 martie 1985, până pe 17 octombrie 1987, în guvernul numărul 2 al lui Constantin Dăscălescu, din perioada 29 martie 1985 – 22 decembrie 1989. Apoi revoluția l-a prins prim-secretar al Comitetului Județean al P.C.R. din Sibiu.
- Acest caz îl numesc nepotismul numărul 1.
- Gheorghe Petrescu, unicul frate, mai mare, al tovarășei savant de renume mondial, doctor inginer, "înalta doamnă a țării", cum a numit-o Eugen Barbu, etc. A fost, printre altele, viceprim-ministru în toată perioada guvernului numărul 2 al lui Constantin Dăscălescu.
- Am notat: nepotismul numărul 2.
- Marin Ceaușescu, fratele mai mare al lui N.C., este șeful Agenței Economice Române din Viena.
- Nepotismul numărul 3.
- Nicolae Andruță Ceaușescu, fratele mai mic al lui N.C., a fost secretar adjunct al Consiliului Politic Superior al Armatei din 1980 până pe 22 decembrie.
- Nepotismul numărul 4.
- Ilie Ceaușescu, fratele și mai mic al lui N.C., a fost adjunct al ministrului la Apărarea Națională în toată perioda guvernului numărul 2 al lui Constantin Dăscălescu.
- Nepotismul numărul 5.
- Neculai Agachi, căsătorit cu Maria Ceaușescu, sora mai mică a lui N.C., a fost, de exemplu, ministru la Industria Metalurgică între 29 martie și 16 decembrie 1985 în guvernul numărul 2 al lui Constantin Dăscălescu.
- Nepotismul numărul 6.
- N-am terminat. Se pare că ea s-a angajat la Întreprinderea "Electromagnetica" din București în 1977 fără a avea calificarea necesară, unde a fost retribuită fără a se prezenta la muncă. Noua conducere a unității industriale îi va cere prin tribunal prejudiciul creat, care se ridică la peste 500000 de lei cu tot cu dobânzi.
- M-ați dat gata! Sunteți o sursă inepuizabilă de informații!
- Elena Ceaușescu, sora și mai mică a lui N.C., devenită prin căsătorie, Bărbulescu, a fost inspector-general la Inspectoratul Școlar Județean Olt.
- Nepotismul numărul 7.
- Ion Ceaușescu, fratele cel mai mic al lui N.C., a fost, printre altele, prim-vicepreședinte al Comitetului de Stat al Planificării în toată perioada guvernul numărul 2 al lui Constantin Dăscălescu.
- Nepotismul numărul 8.
- Nu mai vreau să amintesc, ne-ar lua prea mult timp, cazurile de nepotism ale celorlalte rude ale cuplului Ceaușescu, rude mai mult sau mai puțin apropiate, care, cu mici excepții, au ros sfidător la ciolanul puteri, al dictaturii doborâte cu vărsare de sânge pe 22 decembrie.
- Revin la afirmația dumneavoastră. Sunteți sigur că cei doi Ceaușești au fost împușcați?
- El a dat ordinul, care a dus la decesul prin împușcare a 162 de oameni, din care 73 la Timișoara, 48 la București si 41 în restul țării. Acesta este adevăratul bilanț al revoluției române până pe 22 decembrie, ora 14,00. Iar ea l-a susținut, de exemplu, cât el a fost în Iran. Numai aceste crime sunt suficiente pentru o astfel de condamnare.
- Sunteți sigur de aceste cifre?
- Hai să mergem acasă ca să vedem execuția la televiziunea marocană. Doar revoluția din România este transmisă în direct!

***

Pentru Jorj a fost cea mai lungă zi. În același timp, primul Crăciun liber! Se gândea la cei de acasă, din București, care stăteau ghemuiți lângă pereți, pentru că afară era un vuiet de gloanțe vestitor de moarte. "Cuplul Ceaușescu stă la adăpost în garnizoană, iar alții mor împușcați!", i-a revenit în minte vechea lui obsesie.
Jorj s-a gândit să mai facă o încercare și a plecat la Poșta Centrală, situată pe o latură a pieței Muhammad V, la intersecția dintre bulevardul Paris și bulevardul Hassan II. O clădire distinsă, albă, cu cinci arcade la intrare, construită între anii 1918 – 1920, după un proiect al arhitectului Adrien Laforgue. Acolo operatoarea i-a spus un text pe care l-a auzit și în celelate zile:
- Nu am găsit linie liberă!
- Mai încercați peste jumătate de oră, eu aștept aici.
După-amiaza a plecat la Oficiul Poștal situat nu departe, la intersecția dintre bulevardul Muhammad V și strada Șauia, față în față cu Piața Centrală. N-a avut noroc, același răspuns: "Nu am găsit linie liberă!"
Pe la ora 18,00, a ajuns din nou la Poșta Centrală. Operatoarea i-a spus că de această dată va avea noroc.
- De ce? a întrebat Jorj.
- Deoarece am auzit la radio că dictatorii Ceaușescu au fost judecați și împușcați.
- Ooo! N-am știut! Mulțumesc pentru informație!
- De acum înainte nu vor mai fi motive pentru a se continua luptele de stradă. În consecință, lumea nu se va mai înghesui să dea telefon în România, iar linia de comunicare se va elibera.
- Aștept!
După alte două ore de așteptare, operatoarea i-a spus lui Jorj:
- Ceva anormal se întâmplă în România!
- De ce?
- Linia telefonică nu s-a eliberat!
- Ce bănuială aveți?
- Că în România încă mor oameni împușcați, chiar și după moartea dictaturii bicefale.
- Doamnă, sunteți la curent cu politica din România. Vă felicit!
- Explicația este simplă. Fratele meu a studiat farmacia la București. El mi-a povestit foarte multe despre cum s-a trăit în România.
- Cum?
- Lipsurile de tot felul, mai ales cele alimentare au devenit acute și cronice din toamna lui 1981. Au fost reintroduse cartelele desființate în 1954, fiind raționalizate pâinea, laptele, uleiul, zahărul și carnea.
- Dar, câți ani a studiat fratele dumneavoastră?
- Din 1980 și a terminat în vara acestui an. A avut un an pregătitor și a repetat fiecare an de studiu.
- De ce? N-a avut bani să plătească bunăvoința profesorilor la examene?
- Pentru că a dorit să repete anii de studiu, el făcând afaceri mari în România.
- Ce?
- A cumpărat din München instrumente muzicale și a înființat o orchestră de muzică populară românească. Știți cât a câștigat el la o nuntă?
- Cât?
- Chiar și echivalentul a 1000 de dolari, numai partea lui! Și a avut cel puțin patru solicitări pe lună!
- Ce a făcut cu banii?
- A deschis câteva farmacii în Casablanca.
- Se va întoarce în România?
- Ca investitor. Mi-a spus că va înființa o societate de distribuție de medicamente. Și încă foarte repede, deoarece există condiții să ajungă în câțiva ani milionar în dolari!
- Pe mine ce mă sfătuiți, să mă întorc sau nu în România?
- Cât mai repede și, foarte important, începeți o afacere!

***

Volfik rămăsese singur în "gulagul din umbra palmierilor" și avusese frământări însuportabile, care îl torturau. "Mai bine nu ar fi fost vacanța, iar gândurile mele ar fi fost îndreptate spre activități didactice", își spunea el. "Cel mai bine ar fi să plec la Rabat, la ambasadă, unde să mă întâlnesc cu omul de legătură" s-a hotărât el.
A luat autobuzul numărul 1 din stația de lângă gara "Rabat-Ville" și a străbătut patru kilometri până a ajuns pe bulevardul Imam Malik.
Omul de legătură era surâzător cu gura până la urechi:
- Totul decurge conform planului, cu unele abateri, ce-i drept, pentru că americanii și-au băgat coada. Tovarășul Iliescu a luat legătura prin telefon de la sediul M.Ap.N. cu tovarășul Gorbaciov, direct sau indirect, pe 23 decembrie. La întrebarea "Ce se va întâmpla cu P.C.R.?" tovarășul Iliescu a răspuns cam așa: "Este o perioadă de bâlbâială, până o să-i convingem pe demonstranți că nu toți cei din vechiul aparat de partid sunt o apă și un pământ. O să-i păstrăm pe cei cu experiență, utili, care nu sunt implicați în represiunea începută pe 17 decembrie. În F.S.N. vor intra o parte din ei, dar și oameni noi, de coloratură". Înțelegeți ce a vrut să spună Iliescu? Se va continua construirea comunismului, dar cu față umană, cu perestroikă și glasnost, atât de drag tovarășului Gorbaciov.
- Eu înțeleg perestroika, dar până unde merge ea? Dați-mi un exemplu.
- Ãăă… cum să spun eu? Ãăă… dacă înainte ar fi însemnat trădare patrie, crimă împotriva cuceririlor proletariatului, pedepsită cu moartea, acum se poate spune liber că, de exemplu, Lenin și Krupskaia au făcut figura "69" în pat sau că Stalin a făcut laba, cât a fost seminarist la Tiflis. Nu mai există cultul personalității.
- Ooo!!! Simt că mi se face inima cât un purice de frică! Mă aștept ca dintr-o clipă în alta să mă aresteze cineva, numai pentru că am ascultat astfel de alegații.
- Acesta este comunismul cu față umană: comunismul cu gura slobodă. Poți critica fără frică conducătorii de partid și de stat, mai ales pe cei care nu mai sunt în viață.
- Ce se va întâmpla cu cei doi Ceaușești?
- Vor fi împușcați pentru că nu acceptă nici perestroika, nici glasnost. De mult așteptam noi un astfel de deznodământ! Culmea este că F.S.N. din București nu are de ales! Dacă dictatorii ajung într-o bază militară fidelă lor, de acolo va începe un război civil în România; sunt prea mulți nostalgici ai comunismului, mai ales din cei care au venit de la țară și au primit un apartament la oraș. Dacă Ceaușeștii nu fugeau cu elicopterul, ei ar fi fost linșați de mulțime în clădirea Comitetului Central.
- Va fi un Crăciun însângerat pentru români!
- Va fi un adevărat Crăciun liber pentru ei, fără dictatori! Uite că s-a făcut ora 15,00 în R.S.R.
- Și?
- Cred că dictatorii români au fost lichidați!
- Ooo…. chiar așa?
- Este o informație cu o aproximație de plus sau minus câteva ore. Vecinii români ce fac?
- Unul este trist, iar celălalt este cuprins de veselie.
- Care este trist în aceste zile, cel bisexual sau celălalt?
- Cel bisexual.
- Eram sigur.
- Are vreo legătură orientarea sexuală cu orientarea politică?
- Nu s-a dovedit. Dar noi facem cercetări statistice, luăm în considerare orice factor.
- Va fi dată la televizor execuția Ceaușeștilor?
- Foarte târziu, după ce vor tăia din film unele scene răscolitoare, care să stârnească milă. Întoarceți-vă la Casablanca nu scăpați televizorul din vedere.

***

Seara, toți "gulagiștii" s-au întâlnit la barul "La Grande Chope", o sală aparent imensă pentru o țară musulmană, dar micuță pentru numeroșii ei clienți. La modă au fost gustările, denumite din snobism "tapas", un neologism spaniol. S-au așezat la o masă în apropierea unui televizor. Au comandat câte o farfurioară cu o jumătate de duzină de sardine prăjite, o alta cu o grămăjoară de cartofi prăjiți și încă una cu o porțioară de ketchup, precum și câte o sticluță de 330 mililitri de bere autohtonă "Flag" (steag în engleză și germană). Pe un perete au văzut un afiș: "La relele mari o mare (bere) «Flag»" ("Aux grands maux la grande (bière) «Flag»"). Sticlele goale tronau pe măsuțele clienților, ca niște trofee vânătorești.
"Ședința de partid" a fost deschisă de Volfik:
- Azi au fost împușcați soții Ceaușescu după un proces sumar, care a durat 55 de minute! Acest eveniment marchează sfârșitul revoluției din R.S.R. Tovarășe Jorj, de unde a început această răsturnare spectaculoasă la vârful conducerii politice?
- Mai întâi, să lămurim o problemă de principiu: cine invită plătește. Ești de acord?
- Hai să nu lungim vorba, să intrăm în subiect!
- Cine plătește? a fost curios să știe și Oprea.
- Biiine… primul rând îl plătesc eu! Jorj, te ascultăm!
- Pe 1 septembrie 1989, László Papp, episcopul reformat, a interzis pastorului László Tõkés să oficieze la Biserica Reformată din Timișoara.
- Biserica Reformată din Timișoara?
- A fost construită în 1902 în stilul gotic englez, după un proiect realizat de Nagy Károly junior și Jánosházi László din Budapesta. Are 11 apartamente de serviciu. Amvonul a fost realizat de Fischer Jakab, iar orga de Wegenstein Lipót.
- Am înțeles.
- Cum începusem să spun, episcopul reformat l-a detașat pe Tõkés la Biserica Reformată din Mineu, sat în comuna Sălățig din județul Sălaj.
- Pe ce bază?
- Secretariatul de Stat pentru Culte retrăsese autorizația de funcționare a pastorului Tõkés, în locul lui fiind numit Botond Makay încă din 20 august.
- Care a fost motivul detașării?
- Au fost două. În primul rând, pe 6 septembrie 1988, la inițiativa pastorilor din Sebeș - János Molnár, și din Timișoara - László Tõkés, Protopopiatul Reformat din Timișoara a votat un apel către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, pentru a se lua atitudine față de sistematizarea satelor.
- Sistematizarea satelor?
- Pe 29 aprilie 1988, Ceaușescu a anunțat că până în 2000 se va finaliza un program prin care vor fi desființate circa 7500 de sate în vederea măririi suprafeței destinate agriculturii.
- Ooo... exproprieri în masă!
- În al doilea rând, pe 24 iulie 1989, Tõkés a dat un interviu Televiziunii Ungare, care a deranjat și mai mult autoritățile.
- Ce s-a întâmplat mai departe?
- Pastorul a refuzat să se supună deciziei, mai mult, a rămas în apartamentul de serviciu. Atunci autoritățile l-au scos de pe tabelul cu rațiile de alimente. De asemenea, apartamentul de serviciu a fost debranșat de la sistemul de distribuire a curentului electric.
- O adevărată blocadă!
- Dar, enoriașii și-au susținut pastorul și soția lui, baricadând intrarea în apartament și aducându-le provizii, unul dintre susținători, Ernõ Ujvárossy, a fost găsit mort într-o pădure limitrofă Timișoarei pe 15 septembrie.
- Ați spus "soția lui"?
- A lui Tõkés, Edit, care atunci era însărcinată în a treia lună.
- Din ce în ce mai dramatic!
- Pe 20 octombrie, Tribunalul Județean din Timișoara a hotărât evacuarea silită, dar Tõkés a făcut recurs. Pe 2 noiembrie, patru indivizi mascați, înarmați cu cuțite au încercat să intre în apartament, dar enoriașii, numeric superiori, au respins atacul. În consecință, pe 8 noiembrie, guvernul ungar a protestat oficial. Apoi, pe 6 decembrie, ministrul de Externe Gyula Horn l-a chemat pe Traian Pop pentru a-i înmâna o scrisoare cu un conținut asemănător, adresată de președintele ungar Mátyás Szûrös, lui Ceaușescu, dar ambasadorul român la Budapesta a refuzat să o preia, invocând că ea reprezintă un amestec în afacerile interne ale R.S.R.
- Război diplomatic!
- Între timp recursul pastorului a fost respins, evacuarea silită fiind prevăzută pe 15 decembrie. Pe 10 decembrie, în cadrul slujbei, Tökés a rugat enoriașii să fie martori la evacuare. Pe 11 decembrie, la postul de televiziune Budapesta 1 au fost difuzate imagini din Timișoara, inclusiv cu Tökés, care a vorbit despre iminenta evacuare. Pe 15 decembrie s-au adunat circa 200 de persoane, care au făcut un lanț uman în jurul clădirii. După-amiaza a apărut Denis Carry, secretar la Ambasada S.U.A., care nu a fost lăsat să intre în apartament. Totuși, el a discutat cu Tökés în engleză peste umerii celor doi milițieni de la ușă.
- Sprijin moral cu mare greutate!
- La ora 22,00 a venit și primarul Petre Moț, care i-a cerut lui Tökés să trimită oamenii acasă, promițând, în același timp, că va rezolva problema a doua zi. Enoriașii au plecat, dar s-au întors pe 16 decembrie dis-de dimineață și au constatat că a fost vorba doar de promisiuni. Au mai venit și o parte dintre enoriașii baptiști ai pastorului Petru Dugulescu, mărindu-se consistent numărul celor adunați în curtea Bisericii Reformate. Zarva creată a atras curiozitatea trecătorilor de toate etniile și confesiunile, mulți dintre ei s-au oprit acolo, astfel că reformații au devenit minoritari. Soției lui Tõkés i s-a făcut rău. A venit medicul familiei. A revenit și Moț, dar însoțit de trei medici, care au insistat ca Edit să plece la spital, o stratagemă pentru a-l lăsa singur în apartament pe Tõkés. La recomandarea medicului de familie, ea a rămas pe loc. Primarul a plecat, dar a revenit la amiază, promițând că va face diligențele necesare pentru ca Tõkés să nu fie evacuat. Mai mult, el a spus că se va reîntoarce în maxim jumătate de oră cu un răspuns favorabil. N-a mai venit. În jurul orei 15,00 s-a format o delegație, care să meargă la Primărie, ca să vadă ordinul scris de revocare a evacuării.
- Și?
- Au primit doar amenințări, că dacă nu vor părăsi în decurs de două ore curtea Bisericii Reformate, se vor folosi tunurile cu apă pentru împrăștierea lor. Între timp s-au adunat circa 400 de oameni, care la ora 16,00 au ieșit în piața Maria, au oprit două tramvaie, iar câțiva studenți s-au urcat pe ele și au strigat: "Jos Ceaușescu!". Mulțimea i-a aclamat. Atunci a început revoluția română!
- Deci, pe 16 decembrie la ora 16,00! Dacă am lămurit această problemă importantă, hai să luăm cina de Crăciun, pentru că prânzul tradițional l-am sărit!
- Cât timp mâncați, eu voi citi o parte din discursul lui Ceaușescu, din seara zilei de 20 decembrie, ținut la sediul C.C. al P.C.R., în fața camerelor de luat vederi, difuzat la ora 19,00.
- Cu ce scop, Volfik?
- Pentru a asculta punctul lui de vedere asupra evenimentelor de la Timișoara. Ce ziceți?
- Nu ne deranjează. Numai să citești cu pronunția specifică a lui Ceaușescu, să ne distrăm puțin, să ne alungi plictiseala ascultării unui discurs de… de… nu-mi vine cuvântul… ăăă… de lemn, în sfârșit!
- Am primit discursul de la un prieten din Chișinău, care l-a înregistrat și l-a transcris, după care mi l-a trimis prin poștă. Citez: "Cetățeni ai Republicii Socialiste România, mă adresez, în această seară, întregului popor al patriei noastre socialiste, în legătură cu evenimentele grave care au avut loc, în ultimele zile, la Timișoara. În zilele de 16 si 17 decembrie, sub pretextul împiedicării aplicării unei sentințe judecătorești legale, câteva grupuri de elemente huliganice au organizat o serie de manifestări și incidente, trecând la atacarea unor instituții de stat, distrugând și jefuind o serie de clădiri, de magazine, de clădiri publice, iar în ziua de 17 decembrie și-au intensificat activitatea împotriva instituțiilor de stat și de partid, inclusiv a unor unități militare. Din desfășurarea evenimentelor și din declarațiile unor participanți la aceste evenimente, aceste grupuri aveau scopul de a provoca dezordine și distrugerea instituțiilor și bunurilor generale ale orașului și de a da semnalul unor asemenea acțiuni și în alte centre. Populația din Timișoara cunoaște și a văzut toate aceste distrugeri de tip fascist care au avut loc. Cu toate insistențele depuse, timp de două zile, de organele politice, de partid, de consiliul popular, de conducerile întreprinderilor și de organele de ordine, aceste grupuri au continuat și și-au intensificat activitatea de distrugere, de atacare a instituțiilor și magazinelor, inclusiv a unor unități militare. În aceste imprejurări grave, în seara zilei de 17 decembrie, fiind atacate, unitățile militare au răspuns prin focuri de avertisment împotriva celor care au continuat să acționeze. Deoarece acțiunile grupurilor antinaționale, teroriste au continuat, unitățile militare - conform Constituției și, în conformitate cu legile țării, au fost obligate să se apere, să apere ordinea și bunurile întregului oraș, de fapt, să apere ordinea în întreaga țară. Organele de ordine, procuratura au efectuat și continuă să efectueze cercetările corespunzătoare pentru a stabili cauzele și vinovații acestor acte cu caracter net fascist, provocator, de distrugere. Din datele de care se dispune până în prezent, se poate declara cu deplină certitudine că aceste acțiuni cu caracter terorist au fost organizate și declanșate în strânsă legătură cu cercurile reacționare, imperialiste, iredentiste, șoviniste și cu serviciile de spionaj din diferite țări străine. Scopul acestor acțiuni antinaționale a fost acela de a provoca dezordine în vederea destabilizării situației politice, economice, de a crea condițiile dezmembrării teritoriale a României, distrugerii independenței și suveranității patriei noastre socialiste. Nu întâmplător posturile de radio de la Budapesta și din alte țări au declanșat, încă în cursul acestor acțiuni antinaționale, teroriste, o campanie deșănțată, de ponegrire, de minciuni împotriva țării noastre. Scopul - repet, după datele pe care le avem până acum și din poziția luată de cercurile revizioniste, revanșarde, de cercurile imperialiste din diferite țări - este acela de a distruge independența, integritatea, de a opri cursul dezvoltării socialiste a României, de a întoarce România înapoi sub dominația străină, de a lichida dezvoltarea socialistă a patriei noastre". Am terminat. Nu v-am stricat pofta de mâncare, nu-i așa?
- Deloc! l-a aprobat Jorj. Ceaușescu a uitat să menționeze în discurs faptul că pe 16 decembrie, seara, el a dat ordin ca pușcăriașii de drept comun să fie eliberați, astfel ca să se vandalizeze magazinele și, în consecință, să existe un motiv pentru a se folosi gloanțe de război.
- Continuă Jorj să ne povestești desfășurarea evenimentelor!
- Mai întâi, consider necesar să vă spun componența guvernului Constantin Dăscălescu în acele zile.
- Bine, timp ca să mai bem o halbă! Tot eu plătesc.
- Prim-viceprim-ministru – Elena Ceaușescu, prim-viceprim-ministru – Gheorghe Oprea, prim-viceprim-ministru – Ion Dincă, viceprim-ministru – Ludovic Fazekas, viceprim-ministru – Gheorghe Petrescu. viceprim-ministru – Cornel Pacoste, viceprim-ministru - Ștefan Andrei, viceprim-ministru – Ion Radu, viceprim-ministru – Lina Ciobanu, ministrul la Interne – Tudor Postelnicu, ministru la Externe – Ioan Stoian, ministrul la Justiție – Maria Bobu, ministrul la Apărarea Națională – Vasile Milea, președintele Comitetului de Stat al Planificării și Aprovizionării Tehnico-Materiale – Ioan Totu, ministrul la Finanțe – Ion Pățan, ministrul la Industria Metalurgică – Marin Enache, ministrul la Industria Chimică – Gheorghe Dinu, ministrul la Industria Petrochimică – Adrian Stoica, ministrul la Mine – Irimie Catargiu, ministrul la Petrol – Nicolae Amza, ministrul la Energia Electrică - Petre Fluture, ministrul la Industrializarea Lemnului și Materialelor de Construcții – Gheorghe Constantinescu, ministrul la Construcții Industriale – Alexandru Dimitriu, ministrul la Industria Construcțiilor de Mașini – Eugeniu Rădulescu, ministrul la Industria Electrotehnică – Nicolae Vaidescu, ministrul la Industria Ușoară – Maria Flucșă, ministrul la Agricultură – Gheorghe David, ministrul la Silvicultură – Eugen Tarhon, ministrul la Industria Alimentară – Paul Prioteasa, ministrul la Contractarea și Achiziționarea Produselor Agricole – Constantin Zanfir, Ministrul la Comerțul Interior – Ana Mureșan, ministrul la Comerțul Exterior și Cooperarea Economică Internațională – Ioan Ungur, ministrul la Transporturi și Telecomunicații – Pavel Aron, ministrul la Turism – Ion Stănescu, ministrul la Sănătate – Victor Ciobanu, ministrul la Muncă – Maxim Bergheanu, ministrul la Educație și Învățământ – Ion Teoreanu, ministrul pentru Problemele Tineretului – Ioan Toma, ministru secretar de stat la Interne - Iulian Vlad, ministru secretar de stat la Externe – Aurel Duma, ministru secretar de stat la Agricultură și Industrie Alimentară – Marin Capizisu, ministru secretar de stat la Agricultură și Industrie Alimentară – Viorel Vizureanu, ministru secretar de stat la Agricultură și Industrie Alimentară – Ferdinand Nagy, ministru secretar de stat la Comitetul de Stat al Planificării și Aprovizionării Tehnico-Materiale – Gheorghe Stoica, ministru secretar de stat la Comerțul Exterior și Cooperare Economică Internațională – Cornel Pânzaru, ministru secretar de stat la Comerțul Exterior și Cooperare Economică Internațională – Alexandru Nicula, șeful Centralei-Departament a Geologiei – Ion Folea, președintele Consiliului Culturii și Educației Socialiste – Suzana Gâdea.
- Stop! Cine este Suzana Gâdea? O scriitoare, o actriță, o pictoriță, o cântăreață?
- Între 1955 și 1976 a fost prorector la Institutul Politehnic din București.
- Fără comentarii. Mai departe!
- Președintele Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie – Elena Ceaușescu, prim-vicepreședintele Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie – Ioan Ursu, ministru secretar de stat la Consiliul Național pentru Știință și Tehnologie – Mihai Florescu, președintele Comitetului pentru Problemele Consiliilor Populare – Gheorghe Pană, prim-vicepreședintele al Comitetului de Stat al Planificării – Ion Ceaușescu, ministru secretar de stat la Comitetul de Stat al Planificării – Șerban-Dumitru Teodorescu, președintele Comitetului de Stat pentru Prețuri – Ion Pățan, președintele Consiliului Național pentru Protecția Mediului Înconjurător – Ion Badea, președintele Comitetului de Stat pentru Energie Nucleară – Cornel Mihulicea, președintele Uniunii Naționale a Cooperativelor Agricole de Producție – Vasile Marin, președintele Departamentului Cultelor – Ion Cumpănașu. Aici se încheie lista gvernului.
- Să ciocnim un pahar pentru căderea regimului ceaușist din R.S.R.! a propus Volfik.
- Ura!!!
- Ce s-a întâmplat mai departe la Timișoara?
- Au avut loc primele ciocniri dintre demonstranți, pe de o parte, și milițieni, militari și civili înamați, pe de altă parte. A apărut drapelul revoluției: tricolorul la care a fost decupată stema comunistă, S-a scandat: "Jos Ceaușescu!", "Jos cizmarul!" S-au făcut primele arestări. Demonstranții au fost depășiți numeric de forțele de ordine. Pe 17 decembrie, duminică, Ceaușescu a obținut de la Consiliul Politic Executiv aprobarea de utilizare a gloanțelor de război, în vederea înăbușirii revoluției. La ora 17,00, au sosit cu un avion special Ion Coman, Ștefan Gușe, Victor Atanasie Stănculescu, Mihai Chițac, Constantin Nuță și alții.
- Ștefan Gușe?
- Șeful Marelui Stat Major al Armatei Române. În seara zilei de 22 decembrie Iliescu l-a cooptat în echipa lui de lucru de la sediul M.Ap.N.
- Din participant la reprimarea revoluției, a ajuns apărător al ei!
- Victor Atanasie Stănculescu?
- Adjunctul ministrului de la Apărare Națională. În seara zilei de 22 decembrie Iliescu l-a cooptat în echipa lui de lucru de la sediul M.Ap.N.
- Din participant la reprimarea revoluției, a ajuns apărător al ei!
- Mihai Chițac?
- Comandantul trupelor chimice și comandant al Garnizoanei București.
- Constantin Nuță?
- Adjunctul ministrului de la Interne.
- M-am lămurit.
- Imediat, delegația a sosit la Timișoara, Coman a primit ordin de la Ceaușescu să tragă fără somație în demonstranți. La rândul lui, Coman a transmis acest ordin lui Gușe și Nuță. S-a tras cu gloanțe de război chiar din seara zilei respective. Pe 18 decembrie, în urma reprimării brutale a demonstrațiilor din seara zilei precedente, s-a instalat un calm aparent până după-amiaza, când iar au apărut demonstranți și s-a tras cu gloanțe de război. În noaptea de 18 spre 19 decembrie, 43 de cadavre ale celor împușcați au fost transportate în secret la crematoriul "Cernica" din București, unde au fost arse.
- La ordinul tovarășului?
- Nu, Volfik, la ordinul tovarășei, deoarece Ceaușescu a plecat în Iran luni, 18 decembrie, ora 9,30; s-a întors miercuri, 20 decembrie, la ora 15,30.
- Am înțeles!
- Pe 19 decembrie, muncitorii de la întreprinderile "Electromotor" și "Elba" au făcut grevă. Prim-secretarul Comitetului Județean al P.C.R., Radu Bălan, a fost trimis de Coman ca să liniștească spiritele. Muncitorii de la "Elba" îl înghesuiseră pe Bălan. Coman l-a trimis în ajutor pe Gușe, care a venit cu o suită mare de militari. Din mulțime s-a strigat: "Ucigașilor, de ce ați tras în noi?" Gușe a analizat rapid situația și și-a asumat declarația: "Promit că armata se va retrage în cazărmi".
- Nesupunere la ordinul dictatorului! Ca să parafrazez un proverb, eu spun așa: când dictatorul nu este acasă, generalii joacă pe masă!
- Cum am spus, Gușe a raportat lui Milea situația, iar ministrul, pe 20 decembrie, a dat ordin ca armata să se retragă de pe străzile Timișoarei în cazărmi.
- La ce oră?
- La 14,20! O oră mai târziu armata a fost retrasă în cazărmi. Adică cei doi l-au trădat pe Ceaușescu. Timișorenii învinseseră frica, iar în Piața Operei s-au adunat peste 100000 de manifestanți.
- Coincidență stranie: la ora retragerii complete a armatei în cazărmi, dictatorul a revenit din Iran.
- În aceeași zi a sosit la Timișoara o delegație puternică formată din Dăscălescu, Pacoste și alții. Ei au primit la sediul Comitetului Județean al P.C.R. o delegație a revoluționarilor, formată pe scheletul unui comitet de acțiune al Frontului Democratic Român, având următoarea componență: Lorin Fortuna - președinte, Ioan Chiș – vicepreședinte, Claudiu Iordache – secretar, Nicolae Bădilescu și Marinela Trăistaru – membri. Revendicările lor au cuprins în primul rând demisia lui Ceaușescu și a lui Dăscălescu. Apoi au fost solicitate eliberarea deținuților politici și dezvăluirea adevărului legat de cadavrele celor dispăruți. Singura revendicare satisfăcută a fost eliberarea deținuților politici. Dăscălescu a spus că va comunica la București celelalte revendicări. Răspunsul a venit în discursul televizat al lui Ceaușescu, pe care vi l-am citit parțial, în care demonstranții au fost etichetați fasciști, iredentiști, șoviniști, elemente huliganice, în legătură cu agențiile străine etc.
- A venit ziua de 21 decembrie.
- Au început demonstrații anticomuniste în alte localități în următoarea succesiune în timp: ora 8,00 - la Arad, ora 9,00 – la Buziaș, ora 9,45 – la Sibiu, ora 11,00
– la Cugir, ora 11,30 – la Târgu Mureș, ora 12,00 – la Caransebeș și la Reșița, ora 12,40 – la București, ora 13,00 – Brașov, ora 15,00 – la Cluj și Făgăraș, ora 18,00 la Cisnădie, ora 18,45 – la Nădlag, ora 22,30 – la Alba Iulia.
- Cum a fost mitingul de la București?
- Ceaușescu a încercat să aplice propria lui soluție, să organizeze un miting televizat, o dovadă a adeziunii poporului față de el și a mărinimei lui, miting la care să participe numai muncitori, crezând că ei îi sunt devotați și ușor de cumpărat, cu majorări nesemnificative la salarii, pensii sau alocații pentru copii. Au fost multe vicii de organizare, care au făcut posibilă transformarea într-o jumătate de oră, dintr-un miting de susținere a regimului, într-unul anti-ceaușist, anti-comunist.
- Care au fost viciile de organizare?
- 1. Inițial, mitingul a fost anunțat la ora 8,00 și apoi la ora 10,00; de fapt a început la ora 12,00. 2. Organizatorii din întreprinderi – conducătorii locurilor de muncă, activiștii de partid, pentru a fi siguri că nu vin prea târziu în Piața Palatului, au apărut mai devreme, iar forțele de ordine - milițieni și securiști, fapt întâmplat pentru prima oară, au venit cu o jumătate de oră întârziere, astfel, barajele dispuse pe traseu pentru a percheziționa participanții au fost inutile. 3. La miting au participat și persoane neprogramate.
- Neprogramate?
- De exemplu, timișoreni veniți la București să-și caute rudele ucise. De semenea, au fost și mulți oameni dornici să-și exprime nemulțumirile, precum și unii, care au făcut parte din anumite structuri, care au jucat un rol important în destabilizarea mitingului, dotați cu petarde, vergele ascuțite și instalații de zgomot.
- Ce s-a întâmplat, de fapt?
- În prima jumătate de oră au ținut scurte discursuri reprezentanți ai întreprinderilor din Capitală, care au proslăvit regimul comunist. Apoi a luat cuvântul Ceaușescu. Am primit înregistrarea întregului discurs cu întrerupere cu tot.
- Bănuim ce a spus. Nu-l citi, pentru că iar ne vom plictisi!
- Voi citi numai partea neprevăzută, haotică a discursului. Ce ziceți?
- Bine. Dictatorii în derută produc umor involuntar.
- Ceaușescu a fost întrerupt chiar din primul minut al discursului de țipete și huiduieli din public. A rămas perplex circa o jumătate de minut. Nu s-a așteptat la așa o reacție din partea clasei muncitoare. E.C. și-a revenit prima: "Hai în sediu!" N.C.: "Ce e? Nu, mă. Ho! Alo! Alo! Alo!" E.C.: "Liniște! Liniște!" N.C.: "A…lo! A…looo!" E.C.: "Liniște! Liniște!" N. C.: "Stai puțin. Alo!" E. C.: "Alo!" N.C.: "Alo! Tovarăși! Alo! Așezați-vă liniștiți. Tovarăși!" E.C.: "Stați liniștiți!" N.C.: "Tovarăși!" E.C.: "Alo!" N.C.: "Tovarăși, așezați-vă liniștiți! Alo!" E.C.: "Stați liniștiți, oameni buni!" N.C.: "Tovarăși, așezați-vă liniștiți!" E.C.: "Alo!" N.C. a bătut în microfon. O voce din balcon s-a adresat mulțimii: "Stați pe loc, tovarăși! Stați pe loc!" E.C.: "Alo, liniște! Tovarăși, ce e cu voi? Stați liniștiți!" Iar s-au auzit huiduieli puternice din public. E.C.: "Liniște! Nu auziți?" N.C.: "Tovarăși, așezați-vă liniștiți la locurile voastre!" Apoi N.C. a șoptit celor de lângă el: "Asta e o provocare." După aceea, N.C. s-a adresat mulțimii: "Alo!" E.C.: "Așezați-vă liniștiți! Stați liniștiți!" N.C.: "Cetățeni ai Capitalei..." O voce de la balcon s-a adresat mulțimii: "Veniți înapoi, tovarăși!" N.C. a făcut semn, exasperat, să nu se mai bage nimeni dintre cei aflați la balcon.
-V-a plăcut?
- Mi-a mers la inimă!
- Când și-a reluat discursul mai erau doar jumătate din demonstranți. Ceilalți au plecat panicați de exploziile petardelor și de înțepăturile primite în fund de la oameni neidentificați.
- Înțepături în fund?
- Mai ales femeile au fost ținta acestor atacuri. Þipetele lor stridente, produse în astfel de situații, bagă o spaimă teribilă în cei din jur și, prin efect de domino.. panica devine generală.
- Vrei să spui că a fost o regie bine pusă la punct.
- Miza a fost extraordinară. Acest miting a arătat românilor că Ceaușescu a scăpat frâiele din mână, ceea ce le-a dat curaj în evenimentele care au urmat.
- Hai să mai bem o bere. Tot eu fac cinste!
A urmat o pauză cât să guste și Jorj din sardine și cartofii prăjiți. Apoi Volfik l-a invitat să continue darea de seamă:
- Jorj, te ascultăm!
- La ora 18,00 din aceeași zi, Ceaușescu a anunțat într-o conferință de presă că a instituit starea de necesitate în București. Milea a primit ordinul să distrugă baricada de pe bulevardul Magheru, din dreptul hotelului "Intercontinental". Ordinul a fost executat după miezul nopții. Tot atunci a început să se tragă cu gloanțe de război și au murit 39 de manifestanți.
- Ooo!
- Să nu trecem de ziua de 22 decembrie până nu vă povestesc un eveniment de râsu-plânsu, întâmplat la Timișoara.
- Să auzim, Jorj!
- Ceaușescu a vrut să pună românii să lupte unii contra celorlalți. În dimineața zilei de 21 decembrie a sosit în Gara de Nord din Timișoara un tren plin cu muncitori de la întreprinderi din Oltenia, înarmați cu bâte – cozi de topor!
- De ce olteni și nu ardeleni, de exemplu?
- Ceaușescu este oltean și oltenii au avut o serie de avantaje în timpul dictaturii, investiții masive în industria de avioane, de autoturisme, de locomotive; există o proporție mai mare de oameni atașați lui Ceaușescu, comparativ cu alte provincii românești.
- La fel și argeșenii, care au beneficiat și ei de investiții în industria de autoturisme: la Pitești și Câmpulung! a intervenit Oprea.
- Tovarășa este argeșeancă, tot olteancă. Dar timișorenii i-au întâmpinat cu pâine și sare, gest care le-a tăiat elanul musafirilor nepoftiți. Mai mult, oltenii și bănățenii au fraternizat în lupta pentru dărâmarea dictaturii.
- Cu bâtele ce au făcut? - S-au întors cu ele în Oltenia. Poate le-au avut pe inventar ori șefii muncitorilor s-au gândit că bâtele ar putea fi utile în alte ocazii. Apropo! Să vă spun un banc cu olteni. Ce ziceți?
- La un pahar cu bere merge orice fel de banc.
- Câțiva olteni s-au gândit să mărească suprafața Olteniei în detrimentul Banatului, împingând munții dintre cele două provincii. Treabă grea! Și-au dat jos cămășile și ce mai aveau pe ei, rămânând doar în chiloți. S-au apucat să împingă. Un trecător bănățean, văzând ce trăsnaie le-a venit în mintea acelor oameni, a făcut o farsă, le-a ascuns hainele după un tufiș. La un moment dat un oltean s-a uitat în spate și a strigat: "Măi juveților, măi! Am împins destul!" "De ce?" au întrebat ceilalți la unison. "Deoarece nu se mai văd hainele!"
- Hă, hă!
- Am ajuns la ziua de 22 decembrie. La ora 10,45 a fost transmisă știrea: : "Vă informăm că ministrul Forțelor Armate a acționat ca un trădător, împotriva independenței și suveranității României și, dându-și seama că este descoperit, s-a sinucis."
- În ce împrejurări s-a sinucis?
- După ce a condus personal toată noaptea reprimarea demonstranților din București, Milea a avut la ora 7,00 o întâlnire cu Ceaușescu, care i-a cerut să continue utilizarea gloanțelor de război. De această dată, ministrul Apărării Naționale a luat decizia să nu execute ordinul lui Ceaușescu. La ora 9,30 s-a sinucis, trăgându-și un glonț în zona inimii. A murit în stare de comă la ora 14,00 la spitalul Elias. A fost demon și înger pentru revoluționari, mai mult demon. Sinuciderea lui a decapitat armata și a creat răgazul necesar pentru ca demonstranții să se apropie de sediul C.C. al P.C.R. Există și alte versiuni ale morții lui Milea, care nu sunt sprijinite de suficiente dovezi.
- Am înțeles.
- În locul lui Milea, Ceaușescu l-a numit pe Stănculescu la ora 10,00. Noul ministru nu a dat ordin subordonaților să tragă, mai mult, a ordonat retragerea armatei în cazărmi. Ceaușescu mai face o boacănă: declară starea de necesitate în toată țara, începând cu ora 12,00.
- Nu a fost o boacănă! El dorea să se retragă la o bază militară din Târgoviște, de unde să înceapă războiul civil.
- Peste opt minute, văzând că demonstranții au început să intre în clădire, Ceaușescu a fost convins de Stănculescu să plece cu un elicopter "Puma", fiind însoțit de tovarășa, de Bobu și de Mănescu. Pilotul a fost Vasile Maluțan. Au făcut o escală la Snagov, unde i-au lăsat pe Bobu și Mănescu. Elicopterul și-a reluat zborul cu direcția Târgoviște. Sub pretextul că ar putea fi doborâți de la sol, pilotul i-a debarcat pe un câmp în apropierea de Titu. După ce au făcut autostopul cu două autoturisme "Dacia", Ceaușeștii au ajuns la Institutul pentru Protecția Plantelor din Târgoviște. La ora 15,00 au fost arestați și duși de două mașini ale Miliției, la o unitate militară din Târgoviște. Șirea arestării s-a difuzat la ora 17,00!
- Ciudată întârziere! Ce s-a întâmplat la București?
- În primul rând să vedem ce a făcut Iliescu, director la Editura Tehnică, cu sediul la etajul VII din Casa Scânteii. La ora 13,00 a vorbit la telefon cu Gâdea, șefa lui directă, cu biroul la etajul I, unde se găsea sediul Consiliului Culturii și Educației Socialiste. Ea a confirmat faptul că Ceaușeștii au fugit. Atunci el a coborât la etajul I, în biroul lui Ladislau Hegheduș, adjunctul de la Consiliul Culturii etc… etc., de unde a dat următoarele telefoane: la Televiziune, la C.C., acasă și, foarte important, la M.Ap.N. pe firul scurt.
- De ce Iliescu a dat telefon la televiziune?
- Pentru a fi prezentat populației ca un emanat al revoluției.
- De ce Iliescu a dat telefon acasă?
- Pentru a-și preveni soția Nina de ceea ce el urmează să facă și pentru a-i pregăti ținuta de viitor revoluționar.
- De ce a dat telefon la M.Ap.N.?
- Aici răspunsul este complicat. Varianta conspirației, a existenței unui F.S.N. cu mult înainte de 17 decembrie 1989, explică cel mai ușor de ce un director de editură vorbește la M.Ap.N., chiar cu Stănculescu, care, extrem de ciudat, l-a invitat fără ezitare acolo, la ora 16,00.
- Ce s-a întâmplat la ora 16,00?
- Atunci Stănculescu l-a recunoscut pe Iliescu drept noul șef al statului, operație denumită oficial "trecerea armatei de partea revoluției".
- Extraordinar! Iliescu, reprezentantul revoluției, care cu trei ore mai devreme era la încă la serviciu!
- La ora 18,00 s-a constituit Frontul Salvării Naționale după o ședință, care a avut loc la sediul C.C. al P.C.R. Lucrările au fost conduse de Iliescu.
- Văd că vă pasionează subiectul Iliescu. Ce s-a întâmplat mai departe?.
- Forțe loiale vechiului regim au început să tragă în puncte vitale ale Capitalei sau în alte centre din țară, ca să destabilizeze situația, în speranța că Ceaușeștii vor fi eliberați și, apoi, să revină la putere. Ei au fost denumiți "teroriști".
- Ooo! Fidelii fanatici ai Ceaușeștilor!
- Se pare că este și o altă categorie de teroriști. După arestarea Ceaușeștilor, a devenit clar că regimul comunist se va prăbuși. Unii dintre comandanții armatei, care au fost implicați în represiunea sângeroasă a manifestanților din perioada 17- 22 decembrie, au început să se teamă. S-au gândit că vor fi judecați și condamnați pentru faptele lor. Atunci ei au imaginat o diversiune diabolică, să provoace moarte prin împușcare, după care tot ei să se evidențieze în lichidarea "teroriștilor".
- Și astfel să li se ierte păcatele din perioada 17- 22 decembrie! Această ipoteză ar putea fi pusă, teoretic, și în cârca lui Stănculescu și Gușe.
- Mi-a venit acum o întrebare. Dacă nu ar fi apărut "teroriștii", care ar fi fost experiența de revoluționar a lui Iliescu? Răspund tot eu: două ore, inclusiv jumătate de oră, cât a fost acasă.
- Adică de la ora 13,00 la ora 15,00, de când a plecat de la serviciu, de la editură, până când au fost arestați Ceaușeștii!! a avut Oprea una dintre rarele lui intervenții.
- Tot așa, numărul legitimațiilor de revoluționar, care au început să se elibereze la sediul C.C., încă din ziua de 22 decembrie, ar fi fost infinit mai mic!
- Buun… Iată că unii au avut viziune mercantilă pe termen lung! Să continuăm cu firul evenimentelor, Jorj!
- La ora 23,00 a fost difuzat de televiziune un comunicat pentru țară, citit de Iliescu. Eu l-am înregistrat pe casetofon de la Radio France Internationale și l-am scris. Mi-a luat jumătate de zi. Să-l citesc?
- Dacă faci tu cinste cu un rând de halbe, Jorj!
- Bine, merită orice efort și cheltuială! Citez: "Cetățeni și cetațene, Trăim un moment istoric. Clanul Ceaușescu, care a dus țara la dezastru, a fost eliminat de la putere. Cu toții știm și recunoaștem că victoria de care se bucură întreaga țară este rodul spiritului de sacrificiu al maselor populare de toate nationalitățile și, în primul rând, al admirabilului nostru tineret, care ne-a restituit, cu prețul sângelui, sentimentul demnității naționale. Un merit deosebit îl au cei care ani de zile și-au pus în pericol și viața, protestând împotriva tiraniei.
Se deschide o pagina nouă în viata politică și economică a României. În acest moment de răscruce am hotarât să ne constituim în Frontul Salvării Naționale, care se sprijină pe armata română și care grupează toate forțele sănătoase ale țării, fără deosebire de naționalitate, toate organizațiile și grupările care s-au ridicat cu curaj în apărarea libertății și demnității în anii tiraniei totalitare. Scopul Frontului Salvării Naționale este instaurarea democrației, libertății și demnității poporului român. Din acest moment se dizolvă toate structurile de putere ale clanului Ceaușescu. Guvernul se demite, Consiliul de Stat și instituțiile sale își încetează activitatea, întreagă putere în stat este preluată de Consiliul Frontului Salvării Naționale. Lui i se vor subordona Consiliul Militar Superior, care coordonează întreaga activitate a armatei si a unitatilor Ministerului de Interne. Toate ministerele și organele centrale în actuala lor structură își vor continua activitatea normală, subordonându-se Frontului Salvării Naționale, pentru a asigura desfășurarea normală a întregii vieți economice și sociale. În teritoriu se vor constitui consilii județene, municipale, orășănești și comunale ale Frontului Salvării Naționale ca organe ale puterii locale. Miliția este chemată ca, împreună cu comitetele cetățenești, să asigure ordinea publică. Aceste organe vor lua toate măsurile necesare pentru asigurarea aprovizionării populației cu alimente, cu energie electrică, cu căldură și apă, pentru asigurarea transportului, a asistenței medicale și a întregii rețele comerciale". Urmează programul frontului. Hai să ciocnim pentru F.S.N.!
- Să auzim programul!
- Ca program, frontul propune următoarele: 1. Abandonarea rolului conducător al unui singur partid și statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ. 2. Organizarea de alegeri libere în cursul lunii aprilie. 3. Separarea puterilor legislativă, executivă și judecătorească în stat și alegerea tuturor conducătorilor politici pentru unu sau, cel mult, două mandate. Nimeni nu mai poate pretinde puterea pe viață.
Consiliul Frontului Salvării Naționale propune ca țara să se numească în viitor România. Un comitet de redactare a noii Constituții va incepe să funcționeze imediat. 4. Restructurarea întregii economii naționale pe baza criteriilor rentabilității și eficienței. Eliminarea metodelor administrativ-birocratice de conducere economică centralizată și promovarea liberei inițiative și a competenței în conducerea tuturor sectoarelor economice. 5. Restructurarea agriculturii și sprijinirea micii producții țărănești. Oprirea distrugerii satelor. 6. Reorganizarea învățământului românesc potrivit cerințelor contemporane. Reașezarea structurilor învățământului pe baze democrate și umaniste. Eliminarea dogmelor ideologice care au provocat atâtea daune poporului român și promovarea adevăratelor valori ale umanității. Eliminarea minciunii și a imposturii și statuarea unor criterii de competență și justiție în toate domeniile de activitate. Așezarea pe baze noi a dezvoltării culturii naționale. Trecerea presei, radioului, televiziunii din mâinile unei familii despotice în mâinile poporului. 7. Respectarea drepturilor și libertăților minorităților naționale și asigurarea deplinei lor egalități în drepturi cu românii. 8. Organizarea întregului comerț al țării, pornind de la cerințele satisfacerii cu prioritate a tuturor nevoilor cotidiene ale populației României. În acest scop, vom pune capăt exportului de produse agroalimentare, vom reduce exportul de produse petroliere, acordând prioritate satisfacerii nevoilor de căldură și lumină ale oamenilor. 9. Întreaga politică externă a țării să servească promovării bunei vecinătăți, prieteniei și păcii în lume, integrându-se în procesul de construire a unei Europe unite, casa comună a tuturor popoarelor continentului. Vom respecta angajamentele internaționale ale României și, în primul rând, cele privitoare la Tratatul de la Varșovia.
10. Promovarea unei politici interne și externe subordonate nevoilor și intereselor dezvoltării ființei umane, respectului deplin al drepturilor și libertăților omului, inclusiv al dreptului de deplasare liberă.
Constituindu-ne în acest front, suntem ferm hotărâți să facem tot ce depinde de noi pentru a reinstaura societatea civilă în România, garantând triumful democrației, libertății și demnității tuturor locuitorilor țării. În mod provizoriu, în componența consiliului intră următorii: Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Laszlo Tokés, Dumitru Mazilu, Dan Deșliu, general Ștefan Gușe, general Victor Stănculescu, Aurel-Dragoș Munteanu, Corneliu Mănescu, Alexandru Bârlădeanu, Silviu Brucan, Petre Roman, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, Mihai Montanu, Mihai Ispas, Gelu Voican Voiculescu, Dan Marțian, capitan Lupoiu Mihail, general Dan Voinea, căpitan de rangul I Dumitrescu Emil, Neacșa Vasile, Cristina Ciontu, Marian Baciu, Bogdan Teodoriu, Eugenia Iorga, Paul Negrițiu, Gheorghe Manole, Cazimir Ionescu, Adrian Sârbu, Constantin Cârjan, Domokos Géza, Magdalena Ionescu, Marian Mierla, Constantin Ivanovici, Ovidiu Vlad, Valeriu Bucurescu, Ion Iliescu".
- În concluzie, pe 22 decembrie a fost revoluție sau lovitură de stat?
- Mai întâi pun eu o întrebare: care este definiția revoluției?
¬ - O schimbare bruscă și, de obicei, violentă a structurilor sociale, economice și politice ale unui regim dat.
- Care este definiția loviturii de stat?
- O preluare a puterii într-un stat prin răsturnarea violentă a conducerii.
- Ei bine, Stănculescu nu a anunțat o schimbare a structurilor sociale, economice și politice.
- Cum a preluat Stănculescu conducerea țării?
- În calitate de ministru al Apărării Naționale, el nu a executat ordinele dictatorului, de care s-a descotorisit, trimițându-l cu elicopterul într-o capcană fără scăpare, Ceaușeștii fiind arestați de miliție, organ militarizat al puterii, nu de revoluționari, două ore mai târziu. Deci, în acel moment Stănculescu s-a apropiat de finalizarea loviturii de stat începută la ora 10,00.
- Revin la întrebare: a fost revoluție sau lovitură de stat?
- La ora 16,00 Stănculescu a predat puterea lui Iliescu. Din acel moment revoluționarii din jurul lui Iliescu au preluat puterea. În concluzie a fost, dacă îmi permiteți ternenul, o "lovituție", adică o lovitură de stat combinată cu revoluție.
- Dacă Iliescu nu s-ar fi dus mai devreme la Televiziune, să-l cunoască populația ca pe un revoluționar, atunci Stănculescu ar fi predat puterea unui civil oarecare, nu unui emanat al revoluției, caz în care nu s-ar mai fi vorbit nici măcar de o "lovituție", ci de o lovitură de stat.
- Să mai bem o halbă, de această dată, pentru "lovituție"! Fac eu cinste! a exclamat Oprea.
- Am ascultat la "Europa Liberă" comunicatul privind execuția Ceaușeștilor. Să vi-l citesc?
- Sigur!
- "Luni, 25 decembrie 1989 a avut loc procesul lui Nicolae Ceaușescu și al Elenei Ceaușescu, în fața Tribunalului Militar Excepțional. Capete de acuzare: 1. Genocid - peste 60.000 de victime;2. Subminarea puterii de stat prin organizare de acțiuni armate împotriva poporului și a puterii de stat; 3. Infracțiunea de distrugere a bunurilor obștești prin distrugerea și avarierea unor clădiri, explozii în oraș etc; 4. Subminarea economiei naționale; 5. Încercarea de a fugi din țară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari, depuse în bănci străine. Pentru aceste crime grave împotriva poporului român și a României, inculpații Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu au fost condamnați la moarte și confiscarea averii. Sentința a rămas definitivă și a fost executată. România. Tribunalul Militar Teritorial București".
- Atenție! Televiziunea marocană dă procesul Ceaușeștilor.
După circa un sfert de oră "gulagiștii" au reluat "ședința de partid".
- Nu a dat execuția, ci numai frânturi din proces! a exclamat Volfik.
- De frică să nu dea idei marocanilor, care trăiesc și ei într-o dictatură.
- Eu am luat câteva notițe din timpul procesului. Să vi le citesc? a întrebat Jorj
- Ne face mare plăcere!
- Ședința a început la ora 13.20 în UM 01417 Târgoviște. Președintele completului de judecată: judecător Gică Popa. Procuror: Dan Voinea. Inculpați: Nicolae și Elena Ceușescu. Avocații din oficiu ai Ceaușeștilor a fost Constantin Lucescu și Nicolae Teodorescu. Cu unanimitate de voturi condamnă pe inculpații: Ceaușescu Nicolae, fiul lui Andruță și Maria, născut la data de 26 ianuarie 1918, în comuna Scornicești, județul Olt, cu ultimul domiciliu în București, Bulevardul Primăverii, nr. 50, sectorul 1, în prezent arestat, și Ceaușescu Elena, fiica lui Nae și Alexandrina, născută la data de 6 ianuarie 1916, în comuna Petrești, județul Dâmbovița, cu ultimul domiciliu în București, Bulevardul Primăverii nr. 50, sectorul 1, la pedeapsa capitală și confiscarea totală a averii pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: 1. Genocid, prevăzut de articolul 357, aliniat 1, literele a-c, Cod Penal; 2. Subminarea puterii de stat, prevăzut de articolul 162, aliniat 1, Cod Penal; 3. Acte de diversiune, prevăzut de articolul 163 Cod Penal; 4. Subminarea economiei naționale, prevăzut de articolul 165, aliniat 2, Cod Penal, toate cu aplicarea articolelor 33-34 și 41, aliniat 2, Cod Penal. În baza articolului 998 Cod Civil și articolului 14, aliniat 3, litera a din Codul de procedură penală, obligă pe inculpați să restituie statului român toate sumele de bani, metale prețioase și orice alte valori depuse de aceștia, sub orice nume, la bănci străine sau la alte instituții ori persoane din străinătate sau, potrivit articolului14, aliniat 3, litera b din Codul de procedură penală și articolului 998 din Codul Civil, să plătească statului, în solidar, echivalentul acestor bunuri în dolari S.U.A. Potrivit articolului 163 și articolului 157, aliniat 2, litera c din Codul de procedură penală, menține măsurile
asigurătorii luate de Direcția Procuraturilor Militare asupra tuturor bunurilor aparținând inculpaților. Cu drept de recurs. Pronunțat astăzi, 25 decembrie 1989, în ședință publică, în prezența inculpaților, în Garnizoana Târgoviște.
- Apropo de genocid! a exclamat Oprea, după care s-a oprit brusc pentru a nu fi nevoit să divulge sursa de informare.
- Spune!
- Eu nu cred în cifra aceea de 60000 de victime!
- Dar câte au fost?
- Până la arestarea Ceaușeștilor au fost 162 de victime, din care 73 la Timișoara, 48 la București si 41 in restul țării.
- De unde știi aceste cifre?
- O presupunere de a mea.
- Chiar și la aceste cifre, presupuse de tine, pedeapsa cu moartea se justifică. De obicei, o crimă se pedepsește cu 25 de ani, două crime – cu închisoare pe viață, iar de la trei crime în sus – pedeapsa capitală.
- Ce veți face acum? a întrebat Volfik.
Jorj s-a repezit să declare:
- Vă aduc la cunoștință în mod solemn că de azi nu mai sunt tovarăș cu voi în "gulagul din umbra palmierilor". Am luat hotărârea să plec acasă chiar de mâine. Consider că în țara mea gulagul instituit de Stalin a luat sfârșit.
- Tu, Oprea, ce vei face? a întrebat Volfik.
- Ãăă… și eu la fel. Vă aduc la cunoștință în mod solemn că de azi nu mai sunt tovarăș cu voi în "gulagul din umbra palmierilor". Am luat hotărârea să plec acasă chiar de mâine. Consider că în țara mea gulagul instituit de Stalin a luat sfârșit.
- Uraaa! a strigat Jorj.
- Uraaa! a strigat Oprea, mai puțin entuziast.
- Am o propunere! a exclamat Jorj.
- Spune!
- Hai să cântăm "Moș Crăciun", dar cu textul ușor modificat: "Moș Crăciun cu plete dalbe / A sosit de prin nămeți / Și ne-a adus daruri multe / Viață nouă, libertăți / Moș Crăciun, Moș Crăciun. / Din bătrâni se povestește / Că-n toți anii negreșit / Moș Crăciun pribeag sosește / În sfârșit, n-a mai lipsit. / Moș Crăciun, Moș Crăciun. / Moș Crăciun cu plete dalbe, / Te rog mult să mai revii, / Comunismul nu mai este, / Să se ducă pe pustii! / Moș Crăciun, Moș Crăciun."
Se făcuse dimineața, dar la barul "La Grande Chope" încă se auzeau versurile ad-hoc ale "gulagistului" Jorj, cântate pe două voci: "Comunismul nu mai este, / Să se ducă pe pustii!"