poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 453 .



Armata (part1)
proză [ ]
fragment roman in pregatire

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [victoriansila ]

2012-03-01  |     | 



Aveam in armată un căpitan, Ducu il chema dar noi il poreclisem Femeia, pentru că observasem că se spală pe miini una-două. Inainte si după masă, inainte si după ce se ducea la veceu - Coman, unul din plutonul meu, se nimerise in baie cind Femeia isi scosese din buzunar o foită de săpun invelit in hirtie igienică si se clăbucise ca la carte.

« Uite bă cum făcea », ne-a explicat Coman noaptea, in dormitor, iar noi stăteam pe paturi, aliniati pe două nivele, ca la teatru, si ne tăvăleam de ris.

Tineam lanternele pe el, ca pe reflectoare si-al dracu’ Coman se umfla in pene de parcă era pe scena teatrului de Comedie si poate si deaia isi intrase atit de bine in rol pentru că noi făceam atmosferă cum n-o să vezi vreodată la teatru, pentru că acolo sint si femei.

« Uite asa isi tinea degetele răschirate, si uite asa plimba săpunul printre ele, jurai că a prins un pestisor alunecos, că se chinuie să nu-i scape printre degete si nu s-a lăsat pină n-a produs atita clăbuc că m-am gindit că bă să vezi că ăsta a observat că n-am avut timp să mă bărbieresc de dimineată si acum mi-o pune.
Da’ ce mă că avea destul clăbuc cit să ne bărbierească pe toti si eram al naibii de curios ce-o să facă mai departe cu el, dar n-aveam curaj să mă uit direct, mă uitam cu coada ochiului in oglindă si cind văd : tushhti isi bagă miinle sub jet, inveleste săpunelul la loc intro hirtie curată, iar pe cea veche o ia in căusul palmei, ca să nu atingă clanta direct cu mina, deschide larg usa, o tine deschisă cu piciorul, aruncă hirtia contaminată in gunoi si iese uite-asa »

Si Coman a făcut o mică piruetă de balerin, ca să ne arate cum evitase dom’ căpitan Ducu orice contact cu usa la iesire, iar miinile si le-a tinut sus, deasupra capului, ca un felcer după ce si-a pus mănusile de vinilin, iar fata ii era terorizată de-un posibil contact cu bacteriile si atunci dormitorul nostru a vuit atit de tare, incit pentru o secundă ne-am panicat, pentru că se dăduse stingerea de juma de oră si ar fi fost nasol să ne fi auzit maiorul si să ne scoată la instructie pe gerul ăla.

Asa că am stins repede lanternele si Coman a sărit repede lingă mine, intrunul din paturile de sus, unde dormea jumătatea mai smecheră a plutonului.

Aia de jos nu erau chiar toti niste pulifrici, de exemplu lui Morosanu nu i-ar fi zis nimeni dă-te mai incolo, era cel mai bun din toată unitatea la aruncarea cu grenada si oricine stie că asta-i sinonim cu tendoane de otel in umăr si ar fi omorit si-un bivol dacă si-ar fi pus mintea, dar el preferase totusi un pat jos, din comoditate, si spusese celor de deasupra lui că dacă il calcă vreunul din greseală pe mină să-si pregătească dinainte comprese cu gheată si clar, nu avusese nimeni curaj să-l calce pe bătături.

Deasupra lui stătea Amoc, care era din oras si tac’su se avea bine cu comandantul unitătii, că era singurul care iesea săptăminal in permisie, dar din pat se dădea jos pe virfuri, cu toate pilele lui – la inceput dintrun singur salt era jos pe podea, pină ce Morosanu i-a mormăit cu voce răgusită de om trezit din somn, că dacă mai duduie odată asa ii face patul guler si de atunci prefera să-l deranjeze pe colegul de pat din partea dreaptă si să coboare pe sirul celălalt, unde jos stătea Anghelache pe care puteai să-l calci si pe git si n-ar fi zis nici pis, pentru că era slab de inger si calul de bătaie al plutonului.

Părea o minune cum reusise Anghelache ăsta să intre la facultate pină ne-a zis unul, care intrase tot la Petrol si Gaze, că Anghelache plingea ca ploaia nestiind subiectele si profesoarei care supraveghea examenul i se făcuse milă si aproape că le scrisese rezolvările pe tablă - toti din sala in care a fost Anghelache intraseră la facultatate multumită lui - dar oricum era o facultate de rahat cu care nu puteai să-ti mai găsesti servici din moment ce nu mai există petrol si gaze in tara noastră si probabil că deaia i-a lăsat să triseze la admitere.

Cum Anghelache provenea dintro familie de oameni religiosi si era un băiat dus la biserică - nu ca noi ceilalti - luase faptul că reusise la facultate fără să stie, confirmarea prezentei divine care veghează asupra lui si devenise mai bisericos ca inainte, asa că nu cerea niciodată permisie simbăta.

Normal că toată unitatea ar fi vrut să iasă simbătă, cind era mai multă viată noaptea pe străzi si aveai incă o zi să-ti revii după betie, dar primarul orasului făcea plingeri la conducerea garnizoanei chiar si cu intelegerea care era - ca jumătate din unitate să iasă simbăta, iar cealaltă jumătate duminica.

Anghelache nu se băga să tragă la sorti pentru că el oricum vroia să asculte Sfinta Liturghie, care e numai duminica. Odată cind Anghelache atipise intro după-amiază, un smecher din Bucuresti, pe care-l chema Milu i-a lipit o poză porno pe fiarele patului de deasupra, la o palmă de fată.

Se lăsase-o liniste mormintală in dormitor, pentru că stăteam toti tolăniti in paturi, asteptindu-l să se trezească ca să-i vedem reactia si zău dacă se astepta cineva c-o să facă asa urit…

A scos un muget de animal injunghiat si a sărit brusc din pat, zgiriindu-se in tăblia patului si s-a dus plingind la veceu, trintind usa după el. Ni s-a făcut milă si l-am injurat pe Milu, unii tare, altii in gind, numai Morosanu l-a luat de guler si l-a săltat de juma de metru apoi i-a dat drumul in scirbă, ca unei zdrente

« De ce sinteti mă asa imputiti, voi bucurestenii? »

« M-am gindit că-i fac un bine, altfel ar fi urlat asa prima oară cind se dezbrăca nevastă-sa» a zis Milu, tot coltos.

Dar Moronasu ne-a informat că Anghelache n-o să se insoare niciodată si in plus deacum e protejatul lui, asa că dacă se mai ia cineva de el o să aibe de-a face cu asta. Si cind a zis asta si-a fluturat pumnul inchis prin fata lui Milu, si pumnul lui era atit de mare incit jurai că incă tine inchisă in pumn grenada de la antrenamente, iar ghionturile falangelor erau colturoase ca ghinturile unui buzdugan.

Nimeni nu s-a mai luat după aia de Anghelache mai ales că nu e nici o distractie să te iei de un oropsit care nu-i in stare să-ti servescă nicio replică.

Următorul cal de bătaie a fost Moldoveanu, căruia ii maimutăream accentul puternic de mocan, dar ăsta s-a lăsat călărit numai citeva săptămini si pină la urmă n-a mai răbdat si a sărit la bătaie, desi nu stia să se bată. Era curajos moldoveanul si rezistent la lovituri, a obosit Milu cărindu-i pumni, dar fără să-i inchidă gura si la sfirsit tot Moldoveanu ne-a cistigat simpatia pentru că l-a devansat clar pe bucurestean la injurături si le spunea cu dulcele lui accent, care dintrodată devenise simpatic, pentru că nu poti să dispretuiesti un om care nu stie ce e frica, oricit de stricat ar vorbi.


Multi din pluton erau respectati din start, cum ar fi Morosanu si toti cei din categoria celor solizi, la fel cei cu pile, ca Milu si Amoc, apoi cei care stiau bancuri pentru că ei erau sufletul plutonului după ce se dădea stingerea.

Pe mine mă respectau de cind cu faza cu căteaua - nu s-ar fi luat unul de mine. Chiar si Morosanu imi vorbea ca unui egal de atunci, desi nu eram prieteni. Erau mai multi ciini care se aciuiaseră pe lingă popota garnizoanei, dar cea mai simpatică era o cătea maidaneză, albă cu pete negre si urechi lungi de labrador.

Imi plăcea mult de ea si ii pusesem numele Coltata pentru că avea caninii lungi si ii ieseau de o parte si de alta a botului, chiar si cind dormea.

La inceput nu mă jucam cu ea, că se vedeau puricii colcăind pe blană si era evident si după cum se scărpina mai tot timpul cu piciorul din spate. Intro duminică, pină să depunem jurămintul, cind nimeni n-avea voie incă să părăsească unitatea, Coman-glumetul a vrut să vadă ce face Coltata dacă nu mai poate să ridice piciorul să se scarpine si a adus niste bandizoler cu care i-a legat impreună piciorele din spate.

A incercat ea să desfacă badizolerul cu dintii, dar după un timp si-a dat seama că nu se poate si a inceput să-l ignore. S-o fi văzut-o apoi cum isi răsucea capul! Parcă avea gitul din gumă asa se răsucea! Incerca să prindă purecii intre dinti si să-i pocnească, vai ce-o puteau enerva purecii ăia, miriia de furie că nu poate să-i ciupescă si ea inapoi - ea cu un singur maxilar pe cind purecii erau cu miile pe spatele ei.

Dar era o cătea tare isteată, pentru că imediat si-a dat seama că e o glumă si că o urmărim cum se descurcă – si acum imi dau lacrimile cind imi aduc aminte! S-a uitat spre noi si a lătrat de două ori tare, adică fi-ti atenti ce-o să fac eu acum, nu pierdeti asta! Apoi s-a dus topăind din fund, trăgind juma de metru de bandizoler după ea, pină la gratarul din fier forjat, care era infipt in pămint la intrarea in dormitoare, pus acolo special ca să ne riciim noroiul din talpa bocancilor cind veneam de la instructie.

De obositi ce eram uitam să ne curătam, dar cei care aveau ca sector culoarele, incepeau să urle la noi, că n-aveau chef să muncească aiurea.

Cind a ajuns la grătar, Coltata a mai lătrat scurt, tot de două ori, in caz că era vreun bou care nu auzise prima atentionare, apoi s-a pus cu coastele pe coltii grătarului si mamă ce a inceput să se riciie! Se zgiltiia grătarul asa de tare se freca de el, si doar era o biată cătelusă slabă si atunci mi s-a făcut milă de ea si i-am dat jos prostia de bandizoler.

Apoi m-am dus la un soldat din ciclul doi care stiam că lucrează la parcul auto si i-am promis un pachet de Kent pentru un litru de gaz, dar idiotul mi-a dat niste diluant pentru vopsea, nu stiu dacă intentionat sau din greseală, dar eu cred că din greseală pentru că pe siclă scria gaz si probabil că cineva le incurcase… oricum cind am turnat sticla peste eă, două secunde n-a reactionat, pină ce si-a făcut efectul chimicala.

A inceput să urle si să shelălăie, scuturindu-se ingrozită si a fugit rupind pămintul, a luat-o pe sub gardul unitătii si mai departe, pe cimpurile de tragere, pe care le-a străbătut mai iute decit un ciine de vinătoare cu pedigree si atunci am fost convins că n-o s-o mai văd niciodată, iar cind am pus pariul cu Milu pe o navetă de bere, eram sigur că o să il pierd, dar vroiam pur si simplu să mă autopedepsesc pentru prostia mea.

Coltata s-a intors insă după trei zile, chiar cind eram la apelul de dimineată, eram aliniati - tot batalionul de opt sute de oameni - iar ea a venit trecind usor pe sub gard, pentru că era slabă tir si putea să treacă prin deschizaturi la fel de usor ca o pisică, si din toată gloata aia de soldati, a venit tintă la mine, dind din coadă si fericită nevoie mare si pot să spun că singurul care a injurat printre dinti a fost Milu, desi o navetă de bere nu era cine stie ce la banii lui.

Toti mi-au dat dreptate atunci si au fost de acord cu mine că era intradevăr o cătea tare desteaptă. Făcuse legătura intre disparitia puricilor si chimicala pe care o turnasem peste ea si venise să-mi multumească.

După aceea era nelipsită pe lingă mine, mă astepta să ies dimineata din dormitor ca să se gudure printre picioarele mele si dacă nu mă aplecam să o mingii putin, chiar si in grabă, incepea să schiaune incetisor de ti se rupea inima. In week-end cind nu aveam nimic de făcut o aduceam in dormitor, desi era strict impotriva regulamentului si stătea in pat cu mine, făcută colac, intotdeauna la picioare. Mă atasasem mult de ea, si tin minte că odată a furat un copan de la bucatarie si in loc să-l mănince a venit cu el in gură lingă mine si mi l-a asezat jos lingă picioare, cum stăteam tolănit jucind cărti pe bani cu Milu si incă doi si Morosanu a văzut si el faza si părerea mea este ca atunci a inceput să mă respecte pentru prima oară. Coltata avea obiceiul să se tină după noi peste tot : prin oras cind băteam pas de defilare, la antrenamente, la trageri.

Nenorocirea s-a intimplat la trageri, nu se stie cum o fi ricosat nenorocitul de glonte că ea stătea cuminte, mult prea departe de tinte ca să-mi fac griji. Pe loc, nu a observat nimeni nimic, nici măcar nu am auzit-o să urle, din cauza zgomotului. Deabia cind ne-am intors in unitate am văzut-o. Mă astepta la intrarea in dormitoare si se uita in sus la mine cu ochii ăia rugători, cum numai ciinii au. Isi tira picioarele din spate după ea, pentru că glontele ii ricosase in coloana vertebrală. Nu-si mai putea misca decit partea din fată a corpului.

Eu am inteles imediat ce astepta ea de la mine. Vroia să vin iarăsi cu sticla de gaz si să o torn peste ea. Sărăcuta era pregătită să suporte usturimile alea din nou numai să o fac bine. Am alergat in dormitor si m-am aruncat imbrăcat in pat, nici măcar nu m-am descăltat.

Stăteam cu fata in sus si nu-mi puteam opri lacrimile, dar nu făceam nici cel mai mic zgomot si nimeni nu mi-a spus după aceea că as fi plins, pentru că nu am scos nici un suspin si nu m-am smiorcăit ca o femeie si in noapta aia nu am putut să dorm si am sperat că s-a dus undeva pe cimpuri ca să moară, dar nu, ea a astepta tot afară, tot lingă scari. Capitanul nu a vrut să-mi dea nici un glonte, pentru că s-a intimplat chiar cind incepuseră tulburările in Timisoara si ofiterilor li se spusese că răspund cu capul de tot armamentul din dotare pină la ultimul glonte.

Atunci nu am avut de ales si m-am dus la ea hotărit, la fel de hotarit ca prima oară, cind ii făcusem binele cu diluantul ăla, am ridicat scurt arma si am omorit-o dintro singură izbitură cu patul pustii.

Mai tirziu Morosanu s-a asezat lingă mine pe scări si mi-a cerut un foc.

« Nici eu n-as fi făcut-o mai bine Marcele. Nu te mai gindi, ai făcut ce trebuia »

Asa imi cistigasem respectul, dar sincer as fi dat orice să fiu calul de bătaie al plutonului tot restul armatei, numai să fi trecut glontul ăla atunci pe lingă ea.

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!