poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1507 .



Cararile vietii.. p 2
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ionel florescu ]

2011-08-24  |     | 



Și pornește Ionuț cu sania prin toți mărăcinii și prin gardul uscat!. Dar nici eu nu sunt mai breaz!. Cobor pantă cu viteză apoi mă las încet în șanț cu sania peste mine.
- Mi-au înghețat picioarele! Nu ai niște pungi în buzunar cumva?
- Vrei să ne punem în cizme?
- Poate așa mai stăm ceva timp.
Zis și făcut. Parcă frigul nu se mai simte în așa hal!
- Lângă poarta mică am descoperit un traseu cu obstacole! Ne băgăm?
- Daaa!
Pantă este abruptă și presărată cu stânci înșelătoare. Legăm săniile și urmează un carambol fiindcă sania lui Tudor e mult mai mare decât a mea sau a lui Ionuț.Pe când ne adunam din zăpadă, apare un domn cu doi copii mici:
- Băieți, e bună pârtia?
- Da, e foarte bună dar aveți grijă!
- Lasă-mă, îmi spui tu să am grijă?
Nu ascultă de sfaturile noastre și la prima cotitură răstoarnă sania lovindu-l peste gură pe copilul cel mic. Plin de sânge, fuge cu el disperat.
- Și doar i-am spus!
- Hai acasă! Îmi ajunge pe ziua de azi.
- O să trecem iarăși pe lângă cățelul ăla, eu cred că o să-i dau una!
- Ce m-aș distra să-l văd căzând!
- Și eu. Abia mai scăpăm de el!
Traversăm Cerna apoi pe drum în sus până aproape de intersecție. Cineva de sus ne aude căci cățelul după o porție de plimbat pe gard cade schelălăind.
- Vezi? Dumnezeu l-a pedepsit cumva..
- Tu ce crezi există Dumnezeu?
- Nu știu ce este dar sigur ceva ne ghidează viața asta..
- Și eu cred la fel. Știi ce mă uimește? Cât de bine ne înțelegem noi..
- Da.De atunci când făceam bărcuțe pe vale.De atunci mi-ai rămas fratele de care aveam nevoie.
- Și tu la fel. Mulțumesc.
Intrăm în casă și un copil de 3-4 ani se ivește de după dulap cu un pistol de jucărie în mână.
- A venit Alin. Să vezi țipete..
- Da. Ionuț are un stil aparte de al chinui.
- Nu-i plac copii. Nu știu ce se va face când va avea propriul lui copil.
Copilul se joacă pe lângă Ionuț iar acesta citește.La un moment dat îl prinde de picior și-l răsucește ușor. Destul să urle că din gaură de șarpe.
- Mamăă!!! Ionuț iar mă chiuiește...
Dispariția lui Amely a dus și la stricarea unui revelion ce se anunța perfect. Așa noaptea dintre ani a fost una dintre cele mai normale nopți..
În fine.Pe data de 3 ianuarie a anului 1992 la ora 7 eram deja în trenul spre casă. Ce trist! Unde era Amely?. Oare aveam să o pierd?
În prima zi de școală m-am uitat la banca ei. Goală, pustie. Colegii se întrebau între ei unde este fată dar nimeni nu avea nici un răspuns. Doamna Andrei a venit la ora de chimie și s-a uitat lung la banca fetei. Câteva minute bune nu a zis nimic, tăcea și se uita în gol. Apoi am fost chemat la cancelarie:
- Știi cumva unde este Amely?
- Nu știu. Mi-a lăsat doar o scrisoare în noaptea în care a plecat. În rest..
- Dacă afli ceva să ne spui. Bine?
- Bine..
- Poți să pleci acum..
DANA
Odată cu dispariția lui Amely, Dana și-a intrat în pâine cum s-ar zice. A început să zâmbească mai mult, să facă glume, să fie mult mai deschisă.Ba chiar mergea la câte o întâlnire, la câte o discotecă.. Într-o seară de martie m-am pomenit cu ea la ușa mea:
- Ești ocupat?
- Nu. Mă plictisesc la televizor.. Intră!
- Mai știi ceva de Amely? Nu a mai dat nici un semn de viață?
- Nimic. Parcă a înghițit-o pământul.. De ce întrebi?
- Păi era cea mai bună prietenă a mea.De ce să nu întreb?
- Aurica spunea că te bucuri de plecarea lui Amely.. De aceea te-am întrebat.
- Aurica e o proastă. O vreme da, m-am bucurat pentru că între noi era o mică competiție. Dar acum acea competiție îmi lipsește. Îmi lipsește prea mult ca să nu mă gândesc la ea..
- Þi-ai făcut tema la matematică?
- Nu. Nu mă descurc la integrale și geometrie. Apoi intrăm de luni în practică. Poate dirigu’nu mă va asculta..
- Tema la chimie nu o vrei?
- O ai?
- O am de la Carmen din economic. Dar va trebui să vii la mine să o scrii, mi-a zis ea.
- Când pot să vin?
- Chiar și acum. Sunt singură.. Mama e plecată la Oradea iar tata s-a dus în Zăvoi..
- Bine. Vin.
Am coborât și aerul rece m-a trezit oarecum. Nici zăpada nu era topită toată iar bălțile zăceau împrăștiate peste tot.
- Îți fac un ceai? O cafea?
- Un ceai. Unde e caietul?
- Caietul e pe masa din camera mică. Poți să scrii din el. Vin imediat..
Am scris o oră la subiectele de la chimie și la un moment dat Dana m-a întrebat:
- Ai prietenă?
- Sunt singur. Nu se omoară fetele după mine.. Tu?
- Până duminică seară eram cu Virgil. Tipu’din clasa a 10-a de la Chimic. Apoi totul s-a rupt..
- Nasol. Vei găsi tu pe cineva.. Ești cea mai dorită fată din liceu..
- Da? Nu știam..
- E nu știai. Îți place să te joci cu băieții, atâta tot..
- Mai vrei ceai?
- Mulțumesc. Deja e 1 din noapte.La 6 iar la autobuz.. Nu vii mâine?
- Ba da... Apropo, ce era între tine și Amy?
- Pură prietenie. Am copilărit împreună. Apoi a plecat, s-a întors.. Nu era ce credeau mulți.
- Și nu vrei să ai o prietenă?
- Cum de nu? Îmi găsești tu?
- Da.. E lângă tine..
- Aa! Sper că nu e o glumă de a ta..
- Nu e o glumă. Ești omul pe care l-am chinuit foarte mult și nu te-ai supărat. Nu știu, ai tu ceva în felul de a fi..
- Bine.. Dar m-ai prins cu garda jos. Nu știu ce trebuie să fac acum.
- Să vii lângă mine și să mă iei în brațe.. Să mă săruți.. Chestii de astea amoroase..
- Nu te temi că aș putea profita de tine?
- Posibil. Dar să știi.. să știi că sunt virgină...
- E, da.. chiar?
- Ce e așa greu de priceput? Nu m-am dat nimănui până la momentul ăsta..
- Pfiii!!! Dacă află băieții vor pune preț pe capul tău..
- Aurica e singura care știe și acum tu.. Sărută-mă și hai să prindem 2 ore de somn...
Buzele s-au întâlnit așa cum marea primește nisipul iar brațele au devenit niște liane căutând lumina.. Oare avea să fie ca și cu Liliana?. Deși trupul avea alt parfum.. buzele, corpul, mintea mea se gândea la fata aceea ce alesese să plece cu Amely, unde era? De ce plecaseră așa brusc?
După ce Dana a adormit, am stat o perioadă să mă gândesc. Ce urma să se întâmple? De ce?. Nu aveam răspunsul și nici puterea de al găsi.
La 6 dimineața, după nici o oră de somn, ne-am trezit.. Un frig tăios își mâna hoardele de ger peste lume iar vântul parcă era nebun.. Nici autobuzul nu a pornit.. stăteam pe bancă în autogară așteptând..
- Am mai rămas noi doi.. restul s-au dus acasă..
- Mergem și noi? Azi nu ne vor pune absenți..
- Mă duc să dorm câteva ore.. Vii cu mine?
- Vin. Acasă sunt doar eu cu mama. Poate apare și taică-miu de la mare.
- Te faci marinar ca el.. Să colinzi lumea..
- Deocamdată să termin liceul, să dau la facultate.. Mergem?
- Da..
- Tu știi că azi începe wekendul?
- Azi e vineri?. Iupiiiiiii!!! Mă îmbăt de fericire!
De luni suntem în practică! Mergem la fermă!
Da, intram în practică..2 Săptămâni în care nu mergeam la ore! Ce putea fi mai frumos?
- Dorm! Dorm! Dacă mă supără cineva dau cu perina după el!
- Eu fac un duș apoi somn..
Am apucat cred că să dorm 2-3 ore dar Dana m-a trezit:
- Te caută cineva la telefon.. Mi-a zis că e urgent!
- De unde o fi știu numărul tău? Nu am spus la nimeni că sunt aici..
- Alo? Da?
- Bonjour.. Cu domnișorul Ionel Florescu?
- Da. Chiar la telefon.. Cine mă caută?
- Sunt Ekșe. Mă mai ții minte?
- Turcoaica? Cum ai dat de mine aici?
- Aveam mai multe numere de telefon. Nu știi nimic de Amely?
- Nimic. Toată lumea mă întreabă.De ce?
- Păi eu sunt la Nișa și trebuia să fi ajuns de când a plecat cu Liliana. E mai bine de o lună..
- Nu nu știu nimic de ea..
- Tocmai au sosit bagajele ei, bagajele lui Liliana dar ele nu. Ciudat! Oricum, te mai sun să vorbim. Pa!
- Pa!
- Cine era la telefon?
- Ekșe. Curios că nu știe nimic de Amely sau de Lililana.. Ceva s-a întâmplat..
- Nu trebuie să te gândești atât. Uite! Mi-am luat o rochie nouă ce zici?
LUNI DIMINEAÞA.. FERMA LICEULUI..
- Bună dimineața elevi. Eu sunt Cornel, noul vostru maistru de practică. Lângă mine se află doamna Popa, împreună ne vom desfășura activitatea la ferma agricolă..
- Scuba! Așa-i zic ăștia lui tanti!
- Parcă mănâncă numa’pietre și dale de beton. Ce privire de ucigaș în serie are!
- Tăcere! Dana, Ionel, Vasi, azi vă ocupați de curățenia în padocul porcilor. Doamna Rodica va veni să vă întrebe despre anumite caracteristici ale porcinelor. Udrea cu Mihai, o ajutați pe doamna Rodica să tranșeze o oaie.. Hai!
- Iar noi restul?
- Voi veți merge la saivan să aranjăm oile cu miei..
Dana se arată nemulțumită de lucrul la porcine și tot pe mine cade norocul. Vasi visează la cai, verzi pe pereți și doar vedem că apare doamna Rodica:
- Vine! Vine! Atenție!
- Iar ne omoară cu rasele de porci, cu rasele de ovine.
- Destul că o să avem note mici, foarte mici.La cei de clasa a 12-a le aruncă oase de animale și ei trebuie să răspundă până pică osul jos..
- Domnule Cornel eu nu pun mâna pe animalul ăla! Mi-e scârbă!
- Cum ți-e scârbă? Ce fel de tehnician veterinar vei fi tu dacă îți este scârbă?
- O să mă mărit cu un tip bogat și nu trebuie să caut în cadavre..
- Dă-mi mâna puțin!. Te rog!
Cornel prinde ușor mâna fetei și o trece prin cadavrul aflat în descompunere. Andreica se face verde, ridică mâna plină de sânge apoi fuge la baie să se spele..
- Până la masa de prânz nu te duci nicăieri! Dacă pleci te las repetentă!
- O să vomit! O să vomit!
- Nu vei face asta! Pun pariu că nu vei face asta!
- O să mi se facă rău.. vai cum miroase!!
- Dana, tu ai ceva probleme cu animalele?
- Nu domnule tehnician.. Deși simt mâncarea cum ar vrea să zboare din stomac, nu am nici o problemă..
- Ce ai zice dacă mi-ai demonstra asta?
- Bine. Bag mâna până la cot. Sunteți mulțumit?
- Deocamdată. Du-te și răspunde la doamna Rodica la ce te întreabă. Sper că ești pregătită..
- Mai vedem.
Ora 13..
- Pera Călin, tu pe ce planetă trăiești? Unde trebuia să faci tratamentul la bovine?
- Nu știu doamna Popă. Nu sunt interesat.
- Ești un nesimțit. Am să te duc la domnul director!!
- Sărut mâna! Noapte bună! Crăciun fericit!
- Plecăm? Sau nu mai stăm?
- Plecăm! Cine mai rămâne?
- Andreica, ca de obicei, va sta în fața ușii la cămin să o vadă dirigintele și să o întrebe de ce am plecat așa repede..
Asta a fost luni. Marți am avut o surpriză de proporții. Intrăm cu Dana pe poarta fermei când lângă intrare în grajd am văzut două ființe ghemuite. Ploua destul de tare și nici prea cald nu se arăta..
- Amely? Asta e Amely!
- S-a întors! Heei! S-a întors Amely!
- Pe unde ai umblat fată? Toată lumea a crezut că ai murit..
- Nu am fost departe. Acum m-am întors să recuperez ce am pierdut.. Vă rog să mă ascundeți undeva, sunt moartă de somn.. Vorbim acasă..
Acasă. Acasă m-am certat cu ai mei pentru niscaiva note apoi am întrebat-o pe mama:
- S-a întors.
- Dacă vorbești de Amely, da, știu..
Înseamnă că știi și unde a fost până acum nu?
- În Franța. Dar a avut probleme la plecare, un accident de mașină, prietena ei Liliana nu a fost prea norocoasă..
- Adică?
- E în cărucior.Pe viață.. Am preluat-o cu elicopterul de la noi și până către București..
- De ce a trebuit să plece în Franța? Nu o înțeleg!?
- A plecat după mama ei, aici avea mari conflicte cu tatăl vitreg. Am înțeles că a vrut să o violeze..
- Și acum ce va face?
- Va sta aici până termină liceul. Are un apartament al ei.. Apoi cine știe?
- Mă bucur că se rezolvă cumva problema ei...
- Vedem, așteptăm, o să o ajutăm.
- Mă duc la Dana. Vin mai târziu..
Blocul 56
- Eu sunt, Ionel.
- Imediat.
De la intrare îmi sare în brațe apoi mă ia de mână. Nu este singură acasă. Amely stă pe fotoliu ghemuită și acoperită cu o pătură.
- Hei! Ce faci?
- Încerc să îmi revin..
- Ce ai pățit? Arăți groaznic!
- Da știu. Dar în rest sunt tot aceeiași.
- Nu mă îndoiesc de asta.. Totuși sper să te văd din nou plină de viață..
- Bine ar fi dar momentan nu mă simt prea bine..
- Dana, eu sunt dincolo, îmi scriu tema la biologie pe vacanță..
MIERCURI ORA 23...
Urc la mine în apartament ca să găsesc lucrurile răvășite și pe Amely în patul din camera mică. Nu se ridică decât când intru la baie și atunci doar ca să zică:
- E bună la pat?
- La Dana te referi?
- Sigur nu la profesoara de biologie. Deci?
- Nu pot să zic nimic.De ce te interesează?
- Vroiam să știu, stai foarte mult cu ea, nu mai dai pe acasă.. Altă dată vorbeam foarte mult..
- Amely, tu ai zis la un moment dat că între noi nu poate fi nimic. Acum s-a întors schimbarea?
- Nu știu ce să zic. Dar nu îmi place fata respectivă..
- De ce? Parcă erați bune prietene..
- Nu vreau să discut. Îmi este foame iar ca să mă duc la apartamentul meu e destul de departe..
- Dormi aici. Mâine mai vedem ce se întâmplă..
- O să te însori cu ea?
- Ce prostie.. Nici 17 ani nu am făcut și deja mă vezi însurat.. My god!
- Noapte bună!
- Să fie..
- Auzi? Tu crezi că o prietenie se poate transforma într-o mare dragoste?
- Nu știu.. O să mă gândesc..
- Eram curioasă. Nu se găsește nimeni să îmi răspundă..
- La ora asta sigur nu..
- Când vine mama ta? E de gardă la urgență?
- Da. Vine mâine pe seară.De obicei dacă are cazuri grele rămâne lângă pacienți.
- Mama e doctoriță la o clinică privată din Pariș. Arondismentul 9. O să mă fac doctor și eu..
- Succes!
- Tu. Ce vrei să faci după ce termini?
- Să dorm..’
N-am mai auzit-o decât prin vis cum vorbea. Abia târziu am realizat că îmi povestea cum trecuse granița și problemele cu Liliana.
VINERI..
- Eu nu stau la practică.. Plec, zise Dana punându-și geantă pe umăr..
- Cine mai rămâne?
- Cei care urmează să castreze niște purcei..
Rămân cei doi: Udrea și cu Mihăilă dar și ei pleacă. Când se întoarce Cornel de la școală nu mai este nici un picior de elev la practică. Profesorul Susan face o criză de nervi iar luni în prima zi de după practică are loc o ședință în care nu ridicăm capul din bănci.. Se promit sancțiuni, se vor lua măsuri drastice..
CLASA A ZECEA..1 oct..
Când frunzele erau deja pe cale de a muri și vară se lăsa dusă greu, am intrat din nou în practică. Cules de cartofi cu restul claselor. Numai că noi, cei din clasa a 10-a ne-am gândit să fentăm producția.. Cum toată lumea se concentra pe scosul cartofilor, 7 dintre noi ne-am gândit să o ștergem șmecherește. Cățănaș a pus la bătaie o sticlă de vin, Marius a adus și el câte ceva de mâncat, Dan Herța o minge și fugă prin spatele liceului pe drumul roman. Beam vin și jucam fotbal, râdeam, ba la un moment dat am făcut niscaiva nevoi în sticlă goală și dă-I pase cu ea!. Să fi trecut o oră? Parcă văd și acum capul dirigintelui apărând din vale și ochii scăpărând de mânie:
- Ahaa! Aici erați! Veniți încoa’!
Dă-i palme, amenințarea că vom fi dați afară din liceu, nu de alta dar aveam un 3 la matematică și mă gândeam cu groază la consecințe. Cum să mă duc acasă și să le spun alor mei că am fost dat afară pe motive de indisciplină?.Ca să fie bomboana pe colivă pusă ne plimba pe coridor dându-ne exemple proaste la toată lumea. În cancelaria mică stăteam și fiecare profesor ne făcea câte un reproș. Și doamna Aleman și doamna Gregorovici și doamna Rodica.
- Am să propun exmatricularea pe motive de indisciplină! Nota scăzută la purtare și părinții la școală! Notificare! Să vină să vadă ce fac odraslele lor!
Eeee! Aici era problema! Aveam deja note destul de slabe și multe nediscutate acasă. Noroc că tata plecase pentru șase luni cu nava Argeș iar mama.. Mama dacă venea la școală era problemă...
- Te scot eu din rahat, mi-a zis Amely.. Mă duc și vorbesc cu Văsălie..
- Bravo! Vorbești cu Văsălie! Te pomeni că o să te primească cu brațele deschise după ce ia-i rupt în față lucrarea de la matematică..
- O să mă înțeleg eu cumva cu el..
- Mai bine ajută-mă cu tema la fizică.. Lasă discutatul cu dirigintele!
A doua zi era chiar ziua când urma să aibă loc balul bobocilor iar momentul festiv deja era stricat. După amiaza m-am spălat pe față, am mâncat și gata să plec la autobuzul de 3:
- Când vii?
- Poate rămân la Liviu Să vedem!
- Bine. Vezi că eu plec la o conferință la Berlin. Te descurci?
- Mă descurc. Tata când vine?
- Posibil prin martie. Depinde cum decurge încărcarea navei la Stockholm..
- Am plecat să prind autobuzul. Când trebuie să pleci?
- Mă duce o prietenă la aeroport la Timișoara..
În stație mă aștepta Amely și Dana iar drumul l-am făcut în tăcere. Abia la intrarea în Gelmar am vorbit puțin cu fetele:
- Ai mei nu pot veni la ședință. Iar o să facă Văsă criză de nervi..
- Ai noroc că ai tăi sunt plecați. Atlfel erai în mare belea..
- În belea pentru notele de la chimie, matematică.. Vai!
Deja băieții se aflau pe terasa discotecii cu niște bere și m-am așezat pe scaunul liber.
- Mister Vain! Mister Vain! A zis Gogu și toți am râs. Lucian e beat criță!
- Nu mă mir că nici Călin nu e foarte departe de alcoolemie.. Zachiu a plecat acasă cu o mașină ca să nu-l vadă taică-su în ce hal e!
- Hai să chefuim!
- Ionele, tu ții sticla aia de țuică în haină. Să nu te miroasă vreun profesor!
Toată seară s-au adăpat din sticla mea de țuică, destul cât să fie băuți bine. Către ora 0.00, Dana mi-a zis:
- Ar fi bine să plecăm.Se uită niște tipi tare urât la noi.
- Se lasă cu bătaie dacă mai stăm. Unde e Amely?
- Vrăjește la șoferul care ne poate scoate de aici. Hai! Deja i-am adunat pe restul!
Mașina nu e grozavă dar ne înghesuim de frică să nu iasă scandal mare. Șoferul ne spune că se oprește la haltă și că ne va lăsa acolo:
- Eu mă duc numai la Romos. Dacă aveam drum la oraș...
- E bine și la haltă. Măcar nu tremurăm de frig.
- Bota de ce n-a venit la chef?
- A plecat la Brad cu niște probleme.Ar fi venit..
Halta Geoagiu e deschisă și intrăm în sala de așteptare. Numai 5 bănci pe care ne înghesuim să dormim.
- Mamă! Care are o hârtie igienică? Mă doare burta de numai pot!
Boldiszar, din Hunedoara.. O hârtie igienică!
- Am eu! Stai că vin și eu că mă trec niște apee!
Marius se întoarce râzând cu gura până la urechi și abia mai poate sufla.
- Ce naiba ai?
- A.. trecut.. unu’cu mașina.. hahaaaaahhaaa! A trecut unu’cu mașina și ăsta era cu hârtia în fund!
Râdem de nefericirea omului dar somnul e greu de prins pe niște stinghii de lemn. În plus, din oră în oră trece câte un tren care ne zguduie serios. Patul meu! Patul meu gol de acasă!
- O să mor aici de frig! Mai adineauri a trecut marfarul de ora 2!
- Oooh! Taci! Scoală-mă la ora 7!
La ora 7 eram toți înghețați de frig și obosiți încât orele păreau fără sfârșit. Gabi a dibuit o sticlă de vinars la Laurențiu în bancă și dă-i chef!.La un moment dat I s-a făcut rău încât a trebuit să fie dus la baie pe sus.
- Păi tu știi de ce bea ăsta așa?
- Nu știu. Zi-mi!
- Cu două nopți înainte, s-a dus acasă la Mihaela, blonda din economic. Aia după care a umblat o groază de timp, dar... nu a putut face nimic.. Înțelegi?
- Bea de mult, nu numai de acuma, bea de când a murit taică-su la combinat..
- O să-i spună lui Văsălie, iar scandal.. Apropo, i-ai spus că nu vin ai tăi la ședință?
- Încă nu.. Se uită foarte ciudat la mine..
- Eu un om bun. Nu te teme atât de el, mi-a zis Amely deschizând cartea de istorie..
- Dacă îi spun la domnul Bălșan că vreau să dau la istorie?
- Ești pregătit pentru admitere la istorie? Bine că mai sunt 2 ani dar...
- Eu așa cred că... mai vedem..
- Te duci la Dana azi?
- Nu știu. Nu prea am chef de nimic..
- Poate jucăm o tablă în hol. Dau eu sucul pentru cine câștigă, adică eu!
1994... STRIKE..
13 iunie..
- Gata școalaaa!!! Plec la țarăăă!
- Eu ce o să fac toată vara singu ră în oraș? O să vin și eu din când în când..
- Turcoaica? Unde este turcoaica? Nu ai mai zis nimic de ea.
- S-a întors acasă. Era ca un pui de pisic leșinat după mama lui. O înțeleg și pe ea până la urmă..
- Nu știi istoria?
- Ce istorie? Povestește-mi!
- Dacă mă spui lui Ionuț, o să te bat măr!
- Hai mă! Hai odată!
- Ce dai? Ce primesc?
- Numai pe interes ești. Ce vrei?
- Eeeee!!!
- Nu primești nimic până nu te lămurești ce faci cu Dana. Măcar ai primit și tu o porție de iubire fizică?
- Nu.
- Nasolule, nu ești bun de nimic!
- Vrei să auzi istoria, sau nu?
- Da! Aștept!
- Ekșe s-a amorezat rău de văru-miu, a vrut să se mute la el dar nu e cazul, nu încă.. Omul vrea o facultate, apoi iubire și alte cele..
- Și de aia a plecat? Hm, interesant.. Nu pleci la Dana?
- Ba da...
Ora 16
- Te așteptam de mult. Mănânci ceva?
- Poate am să te mănânc pe tine... Ce zici?
- E o idee. Crezi că poți să mă savurezi?
- Încercăm?
- Mmmm.. Ceva mai târziu. Acum vreau să probez o rochie.Se mărită soră-mea sâmbăta viitoare..
- Frumos.. Unde are loc nunta?
- La Bistrița. Vii și tu?
- Asta e greu de realizat. Eu sunt băgat la greu în treabă la bunici..
- Și cu noi cum rămâne? Ce facem toată vara?
- Vom mai vedea.. Nu vreau să te superi pe mine..
- E greu să fim despărțiți de 300 de kilometri. Am nevoie de tine aici..
- Și ce să fac? Să mă lupt cu tine, cu ai mei, cu bunicii pe care-i văd din an în Paște?
- Ai lumea ta.. Eu sunt pierdută în lumea asta...
I-am luat capul în mâini și doar ne priveam în ochi apoi s-a retras. Stătea cuminte în colțul canapelei cu pătura până la gât..
- De ce te-ai băgat acolo? Nu te mușc..
- Mă tem că dacă dau pătura deoparte mă voi abandona în brațele tale.. Nu știu dacă e bine sau e rău să fac așa ceva.. Mă tem că dacă mă las.. te voi pierde.. Dacă nu mă las.. vom pierde amândoi.. Dilemă...
- Numai tu poți să vezi la momentul acesta situația.. Eu ce să zic?
- Tu.. Tu ce să zici?..
- Mda.. uite ce nori sunt afară!
Am întors capul și Dana s-a strecurat cu pătura până în camera mică. Stăteam acolo singur așteptând ceva, o ploaie teribilă, un eveniment să se petreacă..
- De ce ai rămas acolo? Vino aici!
- Mă uitam la cer. S-a înnegrit dintr-o dată, bate vântul..
- Lasă asta, Vino!. Vino!
În camera mică mă aștepta în pat, îi vedeam doar ochii, părul și formele superbe prin pătura subțire.
- Ce frumoasă ești!
- O să mă iubești și de acum înainte?
- Da.
- N-am văzut niciodată un băiat gol. Dezbracă-te să te văd!
Mă privea curioasă cu ochii măriți...
- De ce te miri așa?
- Ooo! E o problemă... mare..
- Stai liniștită că nu mușcă!
- Nu pot sta liniștită. Sunt virgină..
- Ahh! Bine că mi-ai spus..
Brusc mi-am amintit de noaptea petrecută cu Liliana și un frison m-a cuprins. Am uitat de fata aia complet.
- Ce ai rămas așa visător?
- Dă-mi voie să îmi plimb mâna pe corpul tău. E o ocazie unică în viața mea.. Sunt mulți care te doresc în școală.. Încă nu îmi vine să cred că m-ai ales pe mine..
Mâna s-a oprit în triunghiul moale de păr apoi am continuat să mă joc prin locurile intime. Îi simțeam pulsul crescând și inima unei rândunici speriate.
- O să fiu atent cu tine..
- Sper.Ca să nu țip să se audă până afară..
Ce cald și viu era trupul ei. Atunci remarcam pentru prima dată că pielea unei femei miroase deosebit. Că între două corpuri circulă fluide, senzații, emoții. Depășeam copilăria și intrăm în altă fază, în altă dimensiune.
- Aaauu.. Mă omori!!
- Nu asta vreau. Dacă te zbați atâta!?
- Mă doare îngrozitor! Voi masculii profitați de durerea noastră! Nenorociților!
Am înțeles că pentru o fată prima dată este ceva deosebit dar și dureros. Dar nu mă puteam opri deși lacrimile îi curgeau printre pleoapele strânse. Continuăm să înaintez, să îmi fac loc printre țesuturile calde și moi.. Eram bărbat.. La final m-am lăsat într-o parte obosit iar fata nu s-a mișcat. Stătea cu fața în sus plângând și între noi s-a lăsat o tăcere teribilă.. Într-un final m-a întrebat printre lacrimi:
- Te simți mândru?
- Să mă simt mândru? De ce zici asta?
- Așa zic și eu.. Mândru că m-ai bifat pe lista ta..
- Puțină răutate din partea ta nu?. Vrei să reluăm?
- Să mă doară iarăși? Mai bine alerg 100 de kilometri!! Nu! Nu!’
- Nu fi prostuță! Ce a fost mai rău a trecut.
- Dacă mă doare tot așa o să declar la poliție că am fost violată de un coleg de clasă. Adică de tine.
- Nu fi copil!
- Mamă ce de sânge! Mă duc să fac duș! Aruncă cearșaful că mă bate tata dacă mă prinde!
- Asta-i bună!
- Dacă află că m-ai luat, ai băgat-o pe mânecă! Te însori cu mine puișor!
- Atunci plec. Nu vreau să mă găsească aici!
După 1986, pot spune cu mâna pe inimă că 1994 a fost anul cel mai frumos dintre toate vacanțele petrecute până atunci. Începuse campionatul mondial de fotbal iar nopțile le pierdeam la meciurile României până dimineața. Seara jucam fotbal cu verii mei iar Amely pleca și venea în funcție de toanele ei.La meciul cu Argentina a stat numai la mine în brațe, m-a pupat la golurile românilor, ne hârjoneam ca doi copii, ieșeam pe câmp..
- Cum a rămas cu Dana? M-a întrebat ea într-o după amiază..
- Nicicum. Nu am mai vorbit cu ea.. Probabil că s-a terminat relația noastră..
- Păi de aia te întreb că am văzut-o la Deva de mână cu Virgil. Tipul care o curta de multă vreme..
- Foarte bine. Măcar mă scutește de penibilul situației.. Să mă duc acolo și să fie cu el..
- Nu suferi? Ești ok?
- Nu sufăr. Măcar, am făcut dragoste cu ea..
- Cinism bărbătesc. Þi-ai vârât coada, ai luat caimacul și acum na!
- Tu de fapt ce vrei?
- Eu? Nimic. Adică vreau să dau la medicină,.. în rest...
- Auzi? Tu crezi că noi vom fi vreodată iubiți?
- Nu m-am gândit la asta. Eu te văd mereu ca pe un frate. Ori fratele nu își regulează sora, nu crezi?
- Da. Sigur..
- Ce? Vrei să fim iubiți? Să mergem pe coclauri și să ne pipăim ca nebunii?.. Asta vrei?
- Desigur. Vreau să fim împreună..
- Nu încă. Terminăm liceul, intrăm la facultate apoi vedem dacă putem să facem ceva.. Eu sunt de părere că rareori o prietenie se poate transforma într-o mare dragoste.. Dar... Există un dar totdeauna..
- Îți dai seama că terminăm liceul curând?
- Da. Vara asta e ultima din liceu. Apoi Dumnezeu cu mila. Scăpăm de Văsă... de toată viața asta de liceean..
- De ce? Mi-e mi-a plăcut.. Și dacă mie ca fată mi-a plăcut.. musai să fie ok..
- Hai să mergem acasă. Trebuie să vină vitele din câmp și n-am dat la porci, la bobocii de rață..
Toamna am început clasa a 12-a și ca un făcut din nou practică.De data asta am răvășit saivanul în așa hal încât Cornel s-a luat cu mâinile de cap..
- N-am văzut atâta putere de nebuni.. Doamne! O să mă omoare directorul!
Atâta de bine erau împrăștiate paiele încât două zile s-au chinuit să le adune. Și cine a fost cu ideea? Dana și Amely..
De la începutul școlii nu vorbeam deloc cu Dana, ne priveam în ochi uneori dar nimic mai mult. Virgil venea să o ia de la școală și cam atât..
Ca orice lucru frumos, perioada de adolescență liceeană s-a încheiat cu emoțiile bacalaureatului, după ultima probă Dana a venit la mine pe bancă:
- Gata.. S-a terminat.. S-a terminat...
- Azi a primit Văsălie pozele făcute de noi pe mașina lui. Te-ai urcat cu tocurile alea de 2 cm pe capota mașinii și ai zgâriat-o. Te va ține minte o viață..
- Mai ești supărat pe mine?
- Nu am fost supărat pe tine. Þi-am înțeles dorințele, mă bucur pentru ce a fost..
- Da. A fost ceva frumos Dar de multe ori, lucrurile frumoase nu durează prea mult..
- Îți doresc un drum lin în viață!
- Și ție..
LA FACULTATE..
Admiterea la facultate s-a dovedit un prag foarte greu de trecut prima dată și din toată clasa doar unul singur a intrat din prima. Amely care reușise cu brio la medicină. Și vărul meu Ionuț reușise la politehnică. Ce era de făcut un an de zile?.
Anul următor am intrat la istorie-geografie la Sibiu. Partea proastă că nu găseam loc de cazare și o lună de zile ne-am chinuit. În drumurile mele am dat peste un bucureștean get beget care s-a lipit de mine imediat:
- Zi-mi Sile. Așa mă știu toți..
- De unde ești din București?
- Chitila.. La marginea orașului.. Departe..
- Cum facem cu gazda? Căutăm de câteva săptămâni bune..
- Am niște relații în Sibiu. Poate ne ajută ei cumva.. Trebuie doar să sun..
Prima gazdă, undeva la ieșirea din Sibiu către Brașov, o cameră micuță, un pat dublu și un dulap..
- Patul ăsta e făcut special să cadă cineva din el..
- Tu vezi că partea de la perete e mai sus? Pui o fată acolo și noapte îți pică în brațe..
Gazda cea tânără ne-a chemat la un moment dat afară și a zis pe un ton grav:
- Aveți grijă cum ieșiți afară că a evadat un frate de al meu de la pușcărie. Să nu fie probleme..
- Aoleu! O să ne alerge pe la budă ăsta!
- Lasă că poate îl dibuim cu mătura..
Ne făceam curaj dar nopțile le trăiam la intensitate mai ales dacă vroiam să ieșim afară:
- Bă, eu am beșica mai sensibilă, eu trebuie să ies că dacă nu nu pot să dorm..
- Și cine te ține să nu ieși?
- Ești nebun? Să mă gonească ăla?
- Sile, la cât suntem de grași amândoi nu facem de o supă de oase..
Până la vacanța de iarnă ne-am mutat în partea opusă de oraș, în Terezian.Pe strada Sălciilor.
- Aici vine trenul cam des..
- Vine trenul atât de des încât tremură pereții..
N-am crezut decât atunci când a trecut marfarul spre Copșa Mică. Parcă ar fi decolat un avion de lângă mine!
GOGU...
Gogu era un băiat de altfel foarte inteligent și citit, copil de colonel care dăduse în patima alcoolului. Care o fi fost cauza? Nu știu. Cert e că atunci când am venit noi l-am găsit prin anul 3 de facultate. Aveam un casetofon cu care îmi delectam urechile iar la un moment dat I l-am împrumutat să asculte Metallica sau Sepultura. Rocker înrăit de altfel.. Trăgea Gogu câte o beție și de câte ori își amintea mă pupa și mă îmbrățișa...
Pleca la facultate să își dea examenele și până acolo se oprea la toate crâșmele unde bea coniac..
- Numai puțin.. Pentru curaj.. Știi... dau geologie cu Hanganu...
Nu mai ajungea în examen și de fiecare dată repeta anul.. Într-o vineri mă trezesc la poartă cu o făptură înaltă, frumoasă, îmbrăcată în niște haine superbe..
- Hei puiule! Mă mai ții minte?
- Amy! Ce faci?
- Încerc să dau de tine de ceva vreme și nu ești de găsit. Parcă ai intrat în pământ.
- Nici tu nu ai mai dat vreun semn de viață.. Am crezut că m-ai uitat..
- Pe dracu.. Am vorbit cu maică-ta mereu.Cu taică-tu.. Numai tu nu erai de găsit..
- Uite, m-ai găsit!
- Pot să intru?
- Da. Dar mai bine mergem undeva în oraș că se uită Chivuța chiorâș..
Chivuța. O femeie mică, iute, cu doi ochi negrii iscoditori care căutau mereu câte un răspuns, câte un adevăr..
- De ce se uită urât? Pare o femeie de treabă..
- Păi dacă te las gravidă? Vrei să –i strici prestigiul?
- Dacă mă lași gravidă?. Interesant. Nu m-am gândit la treaba asta..
Băieții de la mansardă încep să fluiere iar Gogu dă disperat din mâini. Gică, colegul lui îl tot provoacă să vină să facă cunoștință cu Amely.
- Fă cunoștință cu Gogu. Un super băiat din Ploiești..
- E bolnav de se ține așa rău pe picioare?
- Ești naivă sau te faci?
- Adică proastă? Vroiam să zic ceva dar m-am abținut. L-am mai văzut pe la mediciniste prin cameră după ceva de băut.. Pare de altfel un tip foarte ok..
- Vrei să vezi unde stau?
- Da. Sunt tare curioasă în ce cuib de viespi te-ai băgat..
Intrăm din nou în curte și Amely strâmbă din nas văzând camera:
- Dai atâția bani să stai în cutia asta?
- Așa am găsit. A fost și mai rău într-o vreme..
- Stai să vorbesc cu Coști să vedem dacă a plecat Sandu de acolo de la cămin.. Trebuie să te mut de aici! Până în sesiune nu mori..
- Nu nu.. Deocamdată e bine aici..
- Bun. Acum trebuie să mergem în oraș la mine la cămin. În seara asta rămâi acolo..
- Deja ai hotărât?
- Eu decid pentru tine că tu nu ești capabil., râde cu un șirag de dinți albi..
Orașul Sibiu.4 ani l-am colindat în toate părțile și de multe ori l-am simțit aproape. În centru la librărie stăteam cu orele să citesc câte o carte pe care nu mi-o puteam permite sau prin parcul de Sub Arini, discotecă..
Amely m-a dus la ea la cămin și imediat am urcat la etajul 3. Camera nu mai mare decât a mea:
- Ziceai că eu trăiesc într-o cutie.. Tu în ce trăiești?
- Aici e micul meu univers.. Știi de ce te-am adus aici?
- Nu. Doar dacă repetăm faza cu starea de gravidie..
- Mâine dimineață asist la o operație.Se poate că profesorul să mă pună mâna 1-a.La cât m-am pregătit ar fi și cazul..
- Așa.. și eu?
- Tu.. Tu o să vii cu mine..
- Urăsc spitalele. Ce să caut acolo?
- De fapt o să vii ca sprijin moral. O operăm pe Liliana..
- Aaaa!!! E aici?
- Da. Sponsorul ne-a furnizat mărcile necesare pentru operația fetei. Dacă totul merge bine posibil ca de Crăciun să meargă.
- Ar fi grozav!
- Tocmai de aceea. Urcă-te în patul ăla de sus și trage un pui de somn până poți..
- Stai singură aici?
- Mai vine câte o colegă să doarmă uneori. Nu am prieten dacă asta vrei să vezi.. Sunt logodită cu medicina..
- Știu că voi mediciniștii sunteți tare fluturașnici..
- Zău? Poate ai auzit greșit.. Eu nu cred..
- Așa știu eu.. Poate mă înșel..
- Am auzit că Dana se mărită.. Ai pierdut-o..
- Da. Și eu am auzit. Nu mai am nici o treabă cu ea de mult.
- Dormi! Mâine am o zi grea!
Somnul vine greu dar când vine e tare ca plumbul. Mă ridic din pat după multe rugăminți și Amely mă trimite urgent la baie:
- Te speli în zece minute, am plecat și te las aici!
- Ce te grăbești atât?
- Profesorul e foarte punctual și nu suportă pe cei ce întârzie. Mișcă-ți fundul!
Mă supun și foarte curând plecăm. Vremea e frumoasă chiar dacă rece și spitalul nu este foarte departe.
- E cu mine..
- Știți că nu e voie cu persoane străine în afara orelor de vizită..
- De data asta e un caz mai special..
- De data asta pentru că sunteți așa frumoasă..
Etajul 3. Oameni în halate albastre și mirosul de dezimfectant care mă năucește. Niciodată n-am suportat mirosul de medicamente, spital, aerul închis.
- Mă duc în secție. Stai aici pe fotoliu și nu te miști până nu te chem eu!
- Păi dacă întreabă cineva?
- Nu va întreba nimeni. Am avut grijă de asta.
Nu mă gândeam că o să stau 5 ore bătute pe muchie acolo.La un moment dat, o femeie între două vârste s-a lăsat pe scaunul liber ținând strâns o batistă. Ce greu trec orele când suferi!. Îi vedeam lacrimile curgând pe obraji și simțeam forța cu care strângea batista..5ore! Am văzut-o pe Amely apărând pe ușa batantă, epuizată, transpirată. Și-a dat masca jos apoi direct la femeia care stătuse lângă mine:
- Fata a trecut bine prin operație. Următoarele ore vor fi esențiale..
- Vine domnul profesor să vorbesc cu el?
- Domnul profesor vă așteaptă în cabinetul lui...
- Dacă mai aștepți câteva ore până își revine...
- Cum a fost?
- Greu. E foarte slăbită dar a răspuns bine la operație..
- Și va putea merge?
- Sperăm. Tocmai de aceea a sosit și profesorul Martens din Belgia.. Dacă nu erau speranțe..
Mai trec, 3 ore iar coridorul devine un furnicar. M-am lipit de scaun și privesc la suferința semenilor ce caută alinarea.. Adorm lipit cu capul de peretele alb și o mână mă trezește:
- Și-a revenit puțin după operație. O poți vedea câteva minute..
Mamă câte ace, tuburi! Îmi tremură picioarele și mă năpădesc amintirile. Așa de mult a trecut de atunci? De ce destinul ăsta se joacă cu oamenii în așa hal?. Mă uit la făptura prinsă în patul acela meschin și îmi strivesc două lacrimi în colțul ochilor. Amely mă vede și mă împinge afară din salon:
- Gata pe azi. Hai să mănânci ceva apoi acasă..
- Tu nu vii?
- Încă nu. Noaptea ăsta stau lângă ea. Dacă nu intervin alte cazuri..
- Ai ales o meserie foarte grea.De ce nu te-ai fi făcut profesoară sau dresoare de circ?
- Hai la cantină! Sunt ruptă de foame..
Mâncăm dar mâncarea nu e grozavă și mă eschivez după primele linguri:
- Se vede că o să te faci profesor. Ești tare sensibil.
- Nu mănânc chiar orice. Asta e groaznică!
- Să vezi ce le dau de mâncare la pacienți. Asta e mâncare pentru doctori..
- Nu mai bine mergem noi la o pizza?
- Dacă dai o pizza când termin tura.De ce nu?
- Mă ajuți să mă mut de la gazdă?
- Da. Mâine o să vorbesc cu Coști. Să vedem cum facem să te mut de acolo..
- Cel mai rău că nu pot aduce o fată că nu vrea gazda.. E nebună..
- Are prestigiu mă!. Vrei să se audă în tot Sibiul?
- Mă duc acasă.. Când să mai vin?
- Te anunț eu. Dacă totul merge bine..
- Poate nu vrea să mă vadă. A trecut atâta timp!
- Va vrea. Mereu a întrebat de tine. Acum are motiv să te vadă..
- Bine.. Ne vedem..
De la spital am coborât spre gară apoi pe lângă linie până acasă la gazdă. Sile era plecat iar patul mi s-a părut o binecuvântare.
- Băă!! Ce naiba faci? Dormi ca valiza în gara de nord!
- Huh?. Eram obosit. Ce e cu tine..?
- Hai să vezi ce colegă avem!
- Ce colegă? E tânără? Blondă?
- A adus Chivuța o fată în gazdă. Stă sus la mansardă. Deja a prelucrat-o să nu facă prostii cu noi.. Nici să se uite la noi nu are voie..
- Ce lume nebună! Nu mai pot umbla cu nimeni că Gestapoul e pe urmele mele..
- Păi na!. Eu te-aș lua cu mine dar..
- Te muți iar?
- Mă mut mai încolo la două blocuri distanță..
- Și mă lași aici?
- Păi Lucian a găsit gazda. Ce să-i zic?. Nu am cum..
- Aha. Și când o să faci mutarea?
- Încă nu știu.. Să vedem. L-ai văzut pe Michael ce s-a dat la aia din Ploiești?
- Are tupeu broscoiul.
- Tupeu și mătreață.Pe lângă ochelarii mari cât casa poporului..
- Vorbind de porc și porcul la ușă!
Cel numit Michael apare de după ușa dublă râzând și –l poftim în cameră.Ne punem la povești iar noaptea devine zi.
- Iarăși pierdem niște cursuri importante..
- Lasă-le dracu! Merge colega și le trage la xerox..
- E colegă de an cu noi deci? Cum o cheamă?
- Rotar Claudia. Vezi că după ce se adaptează vorbește într-una..
- Un somn! Caut un somn!
Michael pleacă iar eu ațipesc pe scaun până mi se urcă ziua în moalele capului:
- Nu vrei să mergem la cantină? Am găsit o cantină care face mâncare ieftină și bună..
- A doua oară când mă trezești.. Fratee!
- Mi-e lene să merg singur..
- Bine. Mergem..
Cu noi o luăm și pe Claudia. Într-adevăr, după ce ne cunoaștem mai bine vorbește cât pentru trei persoane..
- Să vezi ce-i fac! Fii atent!
La ieșire luăm câte o bucată de pâine pe care o vom mânca ceva mai târziu. Sile se lasă mai la urmă și îi zice unei doamne durdulii:
- Vedeți doamnă cum e lumea asta? Vine din București și fură pâine!
Claudia se face roșie la față și pleacă mai în față. Nu scapă nici acolo de Sile care o lovește fără milă. Săraca fată!
- Dacă e botanistă ce să-i fac?
Claudia nu avea să scape prea ușor fiindcă va avea broaște pe geam, petarde și tot felul de glume deplasate..
Trec trei zile în care le petrec în cutia mea de cărămidă iar de vizitat nu mă vizitează nimeni. Ce o fi făcând Amely?. Și ninge cumva? Ce fulgi mari, de zahăr!
Sâmbătă dimineața pe când visam frumos, intră Amely peste mine:
- Scoală Loază! Scoală!
- Dau barbarii la Sibiu și eu nu știu?
- Dau eu cu ceva în tine dacă nu îți cumperi telefon mobil!
- Ce drac e ăla?
- Ceva la care vorbești fără să te legi la aparatul fix. Oricum.. Am vorbit cu Coști. Din ianuarie, la cămin. Hai acum! Te îmbraci, îți faci geanta și mergem la Bărcaciu la cabană!
- Bănuiam că îmi faci una ca asta.. Avem mult de mers?
- Destul. Cum stai cu rucsacu?
- Destul de rău.. Nu am băgat bani în așa ceva..
- Lasă că te ajut eu. Tocmai am adus tot ce trebuie.. Bun. O oră până la tren. O să te fugăresc la gară.
Și mă fugărește până în gară ca pe hoții de cai! Are un pas cât podul de la Cernavodă iar de sub rucsacul greu nădușesc din greu:
- Tu mă duci la munte ca să îți car bagajele? Dacă ai vrut să mă faci măgar de tracțiune, ți-a reușit..
- Lasă că putrezești în cutia aia visând la cai verzi pe pereți! Uite-l pe Claudiu și Roxana!
Claudiu, colegul meu de an care seamănă destul de mult cu Antonio Banderas și Roxana:
- L-ai adus și pe hamal Amely? Bravo! O să-l ducem la Bărcaciu cu toate bagajele, râde Roxana de mine iar Claudiu numai mustăcește. Nu suntem singuri. Mai apar niște băieți care ne salută și urcăm în tren. Vremea foarte mohorâtă și muntele care se vede până departe acoperit de ceață și nori.La Avrig coboram și urmăm drumul prin spatele gării apoi ieșim din sat.Ni se alătură un grup de rockeri foarte vorbăreți și drumul nu mai pare atât de obositor. Un camion descoperit ne duce până în Poiana Neamțului unde mâncăm. După caz, unii beau bere și din când în când vodcă sau țuică..
- De aici facem 5 ore până la Bărcaciu la cabană.. Deja se întunecă..
- Nu vin lupii nu? Întreb eu, deși știam că lupul nu atacă fără sens..
- Lupul te atacă doar dacă ești culcat. Ursul e mai periculos dacă dai peste el când mănâncă, sau ursoaica cu pui.. Aia e cea mai rea..
Urcăm suflând greu. Picură cu ceață deasă iar aburii transpirației se ridică undeva sus. Nimeni nu zice nimic, toți sunt preocupați să urce, să ajungă la cabană.
- Se aud câinii de la cabană.. Înseamnă că nu mai avem mult..
- Amely, de câte ori ai mai fost aici?
- Cred că de câteva sute de ori. Când am timp particip și la acțiuni de salvare, salvamont. În ultima vreme însă am prea mult de învățat. Medicină nu este o glumă..
Cabana e pictată în culori roșii –vineții iar zăpada o acoperă ca o pătură. Cabanierul Vasile ne așteaptă în prag cu mâinile în șoldurile mari iar când o vede pe Amely zâmbește cu gura largă:
- Favorita mea s-a întors! Îmi era tare dor!
- Și mie! Vino să te pup nebunule!!!
Se îmbrățișează cu foc apoi ni se face loc în sala de mese unde sunt câteva persoane.
- Ce pat alegi? Jos sau sus?
- Sus. Tu ce faci?
- Mă duc să comand un ceai de bujori de munte apoi o porție de mămăliguță. Te descurci?
- Da.
Claudiu se plimbă cu Roxana iar eu nu pot decât să admir luna imensă care a prins colțul cabanei în lumina ei galbenă. Toată creastă se dezvăluie de după vălul de ceață și peisajul devine basm. Cred că nimeni nu a mai rămas în cabană în acel moment!
Revin la sala meselor și apoi în cameră unde se poartă o mică bătălie: unul din locatarii cabanei e beat criță iar boncancii săi emană un miros crunt:
- Pelicanul a băut țuică toată ziua, o să doarmă afară!
- Puțe de trăznește! Puaaah!!
Este aruncat afară dar nu se sinchisește, e atât de beat încât ar dormi oriunde.
- L-ai cunoscut pe scons? Mă întreabă Amely râzând.. O să te obișnuiești.. Apropo.. vezi că are o prietenă foarte finuță.. poate te lipești..
- Bine că mi-ai spus. E din Sibiu?
- Brașov. Riscul meseriei.. Hai să mâncăm niște mămăliguță!
Mămăliguța e foarte bună dublată de un ceai foarte cald și puțin rom. Apoi somn. Dar somnul nu vine imediat. Rătăcesc cu privirea până frigul mă cuprinde apoi să ajung în patul meu. Camera este mică, cuprinde 15 paturi suprapuse numite priciuri. E ca o gară prin care trec oameni în fiecare zi. Aici poți să întâlnești vise, speranțe, oboseală și zâmbete, toate strânse sub oblăduirea muntelui..
Patul meu nu este gol. În el doarme cineva care sare ca arsă când mă bag sub pătură:
- Domniță, ăsta e patul meu..
- Eu sunt Rodica. Fosta prietenă a pelicanului. Nu puteam dormi cu el..
- Bine. Poți dormi aici. Dar unde o să dorm eu?
- Poți și tu să dormi cu mine aici... Bănuiesc că nu o să mă violezi..
- Nu pot de alții..
- Mâine urci pe Șerbota cu Amely? Face o echipă bună totdeauna... Înseamnă că ești un bun alpinist..
- Da? Nu știam.. Habar nu am cu ce se mănâncă alpinismul..
- Atunci vei afla mâine pe pielea ta. Amely e foarte dură în situații de astea..
- Off!! Nu puteam să stau la Sibiu și să beau un kilogram de vin?
- Prea târziu acum. Mai bine dormi puțin.Cu niscaiva noroc poate facem echipă de cățărare.
Am zâmbit amar bănuind că mă așteaptă o zi grea. Claudiu râdea sub pătură cu Roxana iar cineva a mai băgat un lemn pe foc.Se auzea vântul șuierând și m-am gândit că sunt prins în epicentrul iernii. Nici nu știu cum s-a făcut dimineață că m-am și trezit cu Amely rotind lingura:
- Hai! Vrei să mergi flămând?
- Unde vrei să mă duci femeie?
- Nicăieri. Doar pe creastă.
Rodica deja se echipa iar eu am mâncat printre ultimii. Cabanierul a luat-o deoparte pe Amely zicându-i:
- Ai grijă că deja vremea s-a stricat teribil de mult! Suedezii ăia nici acum nu au venit. În plus ai unul nou care habar nu are cu ce se mănâncă treaba asta..
- Ieșim puțin pe Scară și înapoi. O să am grijă de el..
- Claudiu a zis că urcați spre lacul Capra. Nu e indicat să faceți asta acum!
- O să vedem la momentul oportun, merci de sfat!
Plecăm. Vălătuci mari de ceață ne acoperă apoi zăpadă, multă zăpadă până în golul alpin.Ar mai fi vântul ce urlă ca o haită de lupi flămânzi. Cărarea este neatinsă și înaintăm greu. Chiar foarte greu. Amely este mereu în frunte cu căciulița roșie și bețele de schi pe care le folosește cu măiestrie. După ea vine Roxana, apoi Claudiu și un băiat din Cugir Vasi.
- Nu putem ajunge nici măcar pe Șerbota la vremea asta. Lacul Capra e undeva mult prea departe..
- Atunci mâncăm și vedem de se potolește vremea..
Masa constă din conserve și niște salam iar ca desert biscuiți și ciocolată. Roxana e îmbrăcată într-un combinezon albastru iar baticul vișiniu îi acoperă fața. Þurțuri de gheață se depun pe sprâncene, haine, părul devine una cu înghețul iar filmele cu avalanșe și alpiniști sunt deja mult prea reale.
- Nu pe aici trebuia să o luăm?
- Nu se mai vede nici un marcaj. L-a acoperit zăpada asta!
- Eu știu că pe aici e marcajul. Nici pașii nu se mai văd, naiba să-i ia!
Mai rău că se întunecă încet și suntem prinși în vârf, rătăciți. Nu este o situație foarte plăcută iar la un moment dat Roxana plânge. Revenim înapoi și trecem peste cea mai periculoasă săritoare, jos prăpastia se cască nebună. Nici un rezultat palpabil. Amely se uită disperată și la un moment dat zice:
- Coborâm! Cu orice risc coborâm!
- Ne legăm coarda și coborâm cu atenție, nu pare foarte abrupt..
Încet ieșim din zona periculoasă profitând și de panta destul de moale. Mănânc zăpadă de la atâta efort și de multe ori rămân în urmă gâfâind. Nici Rodica nu mai zice nimic, parcurge drumul cu singura dorință de a ajunge la cabană:
- Credeam că rămânem acolo sus..
- O să ne strângă de gât Vasile. Eu sunt proastă că nu l-am ascultat!
- Harta arată ceva, noi am fost încurcați de zăpadă și de marcajele dispărute..
Cabanierul se dă de ceasul morții și chiar își trimite băieții pe creastă după noi. Ajungem în noapte și doar patul mă mai scoate din starea de oboseală. A doua zi am dormit cât mi-a poftit inima, era cald în cameră și lume puțină. Afară însă, se pregăteau mișcări de trupe serioase.De fiecare dată când veneau la cabană, își mânjeau o victimă cu fecale, muștar apoi o spălau cu apă rece.De data asta a venit rândul unui copiluț tare sfrijit ce l-au chinuit bine de tot:
- Eu nu vreau așa ceva. A zis Claudiu și s-a dus în spatele Roxanei.. Nu vreau să fiu făcut de râs în halul ăsta!
- Trebuie să plecăm! Poate așa mai prindem trenul de ora 6 spre Sibiu.
Ninge teribil și după poza de grup pornim la vale. Drumul pare mult mai ușor decât în urcare.La bază suntem duși până la gară și uite așa dau din nou de camera mea. Dar pot avea liniște? Nu scap de Amely care vrea rummy, apoi Sile cere de mâncare. Într-un final glorios se lasă liniștea..
- Vino să o vezi pe Liliana.. Te aștept!
Sile se uită lung după Amely dar când să zică ceva intră două fete noi în curte. Claudia din Brașov nu a mai rezistat și a lăsat locul altor două..
- Asta e tipa aia din Buzău. A fost Gică cu ea.. De fapt, cine n-a fost cu ea...
MARIA.. OLTEANCA DIN VÂLCEA...
Tot în aceeiași seară, Lucian a apărut cu o fată de mână. O fată pe nume Maria pe care o știam din anul 1. Râdeau și se comportau ca doi îndrăgostiți iar Sile a comentat în stilul lui caracteristic încercând să afle ceva. Luci însă l-a întors și nu i-a dat nici un detaliu mai picant. Aveam lucruri mai importante de făcut.. Trebuia să o văd pe Liliana..
Dis de dimineață, m-am dus la spital unde Amely studia și portarul mi-a zâmbit. Aveam calea deschisă spre salonul unde încă suferea Liliana:
- Încă sunt probleme cu ea. Nu știm dacă va mai putea merge vreodată cum trebuie..
- Operația a corectat efectele accidentului dar loviturile par a fi mult prea puternice.. comentau două asistente de la chirurgie. Amely le-a făcut vânt imediat și mi-a zis:
- Să nu-I spui fetei ce au discutat păsările astea două! Îți interzic!
- Bine. O să mă conformez.
Stătea întinsă pe pat și o vreme nu a întors capul deloc. Nu era schimbată deloc față de anii când colindam la sanie în Hunedoara. Poate doar suferința să își fi pus amprenta pe chipul ei.
- Hei! Ce faci?
- Sufăr. Sper..
- Îți vei reveni. Sunt sigur de asta!
- Tu ești singurul optimist. Restul mă evită. Eu știu că nu voi mai merge vreodată...
- De ce știi asta? Ai ghicit în stele? Comme on!
- Ce ai mai făcut? A trecut atât de mult!
- Am crescut, uite! Ne-am întâlnit din nou vezi?
- Da. Oare să fie destin?. Păcat că trebuie să mă vezi așa..
- Tot frumoasă ai rămas. Îndiferent ce s-ar fi întâmplat, tot frumoasă ai rămas..
- Mulțumesc. Ești un dulce.. Acum du-te! Amely face tumbe așteptând să intre..
- O să mai vin să știi!
- Sper să mai fiu aici. Oricum, te mai aștept..
Pe coridor Amely a zâmbit apoi s-a confesat:
- Mă bucur enorm că ai stat cu ea de vorbă. Nici maică-sa nu o poate scoate din starea de depresie..
- Săraca fată! Așa tânără!!
- Da. Eu merg prin saloane apoi acasă. Sunt terminată de picioare. Mai stai?
- Dacă mergi cu mine după, da..
- Bine.10 minute și gata!
A revenit și curând pășeam prin zăpadă tăind cărări de frig și gheață. Orașul se pregătea de vacanță și Crăciun, de sărbătoare..
- Ce o să faci de sărbători Ionel?
- Nimic. Sigur voi merge la țară la ai mei veri. Tu?
- Eu învăț. Cred că voi rămâne pe aici.. Nu știu..
- Poate în noaptea de anul nou vii la Craiova, ce zici?
- Poate, nu pot zice nimic. Vreau să văd ce se întâmplă cu Liliana..
- Mă vei ține la curent cu ea?
- Da. Du-te liniștit că eu sunt aici..
Acel an a fost de fapt primul în care m-am separat de Ionuț. Dacă până atunci eram mereu împreună, după acea perioadă viața ne-a despățit complet. Fiecare aveam deja drumul nostru. În ciuda încercărilor mele, Ionuț își găsise deja un drum al său..
CAMERA 107.. MITICÃ, VASI, CHELU...
În primăvară, Sile s-a mutat la noua lui gazdă cu Lucian iar eu am rămas câteva zile singur. Nici Maria nu era mai fericită deoarece se despărțise de el, plângea mereu, se întreba de ce.. Într-o vineri m-am trezit cu Amely care căuta ceva prin dulap:
- Ce cauți așa disperată? Nu am pe nimeni ascuns acolo. Mai vine Maria și doarme câteva ore din când în când..
- Te-am rezolvat cu mutatul. Pleci din cotețul ăsta..
- Serios? Cum așa?
- Hai să împachetăm. Nu vreau să mai da explicații Chivuței aiurea..
Cu toate bagajele adunate eram gata să o ia de la capăt.La cămin. Camera 107. Aici l-am cunoscut prima dată pe Alin. Blondul din Cugir ce deja ocupase patul de jos. Apoi pe Stânciu Vasile și Stânciu Aurelian.. - Zis Râca.. Marius și Coști din Tulcea.. Cel mai simpatic avea să ni se alăture câteva luni mai târziu când într-o dimineață se va așeza pe pat zicând:
- Futu-i mama ei de treabă! Mă duc la Dunăre cu brânză.. Pe drum rămân fără axul remorcii și toată marfa mea se face zob pe șosea! Rahații ăia de polițai în loc să mă ajute să trag remorca la margine, cărau brânza la ei în portbagaj! Dumnezei și mama lor de nenorociți! Am nevoie de o cameră unde să stau și eu din când în când..
- Se rezolvă. Suntem numai 3 deocamdată..
- Numai bine că aduc de la Tilișca tot ce trebuie pentru mâncare...
În prima noapte stăteam cu Alin și la un moment dat a zis:
- Am chef de o bere și niște carne prăjită.. Ce zici?
- Nu zic nimic. Cum tot nu pot să dorm măcar să facem ceva.. Vin nu vrei?
- E bun și vinul dacă-l pui peste friptură.. Hai să construim ceva..
Până la 6 dimineața am tot construit de mâncare iar după 2-3 beri eram amândoi beți. Din nou ratam cursurile dar de data asta mă găseam la cămin. Cred că se făcuse ora 12-1 din zi când cineva a bătut la ușă. M-am ridicat și am deschis ușa:
- Nu vă supărați băieți, sunt Radu de la căminul inginerilor, pot să stau puțin la voi?
- Alin, tu îl știi pe vreunul Radu?
- Chelu? Lasă-l să intre.
O namilă de om și-a făcut loc pe ușă și de atunci n-am mai scăpat de el.Pe cât de urât îi putea fi chipul pe atât de frumos avea omul ăsta sufletul. Figură de ucigaș în serie, un corp de soldat și o blândețe cum rar am mai văzut..
- Asta s-a țicnit în anul 3 de liceu. Era premiant și dragostea l-a trântit la podea tare de tot.. La facultate a intrat printre primii.. cu ce preț? Fata l-a lăsat baltă iar el.. el umblă de nebun prin căminele studențești la 30 de ani.. a zis cineva care-l cunoștea foarte bine pe Radu..
- Chelule, ai niște bani de țigări?
- Mă duc și împrumut dacă nu mai sunt țigări.. Plm.. nici cafea nu mai este..
Toată lumea se împrumuta de la el. Lucra la Scandia la pază și când își lua salariul îl dădea pe la toți. O altă ciudățenie, își cumpărase un izopren cu care dormea pe jos, vară, iarnă în niște chiloți tanga. Băieții îl trăgeau de urechi, îl chinuiau, cu o palmă ne-ar fi doborât pe toți ca pe niște muște..
- Plm mea... Vreau să doorm...
- Hai bă chelule, niște mâncare.. murim de foame chelule.. Hai că mâine vrei ciorbă de pește și nu am borș adus de la Tulcea măă!!
- Plm,.. meaaa!! Caută în rucsac Coști.. Caută acolo!
- Bă ești nebun? Ai prezervative? De unde ai cutiile astea?
- Am făcut rost de la un coleg din politehnică.. Le aduce de la sârbi.. Vrei?
- Vreau mă! Vine moldoveanca aia din Galați deseară și nu vreau să f.. t fără balon..
- Unde o duci? Îl dai pe Râca afară din cameră?
- Lasă că și el m-a trimis după țigări aiurea. Măcar să își miște fundu’ câteva ore..
Chelu’nu apucă să doarmă prea mult fiindcă se lasă cu chef. Păturile sunt înălțate unul peste altul, Alin cară lăzi de bere iar Coști se ocupă cu aranjatul mesei. Marius e deja puțin afumat și nu participă decât cu o sticlă de țuică din care bea încet.
- Băăă!! Azi.. am cunoscut o tipă de la litere... Ce bună eee! Un pat să dorm? Un pat să dorm?
Găsește patul lui Alin care este undeva urcat către tavan și se culcă acolo. Numai că fiind beat cade și adoarme pe podea.
- Hai bă că o căzut Marius de la etaj! Hai să-l găsim!
Disperați pornim în jurul căminului noaptea la 2 dar nici urmă să dăm de el. Unde a căzut nebunul?. Alin lămurește situația..
- Ehh! A căzut din pat nu de la balcon.. Și voi îl căutați ca nebunii!
- Cred că m-am săturat deja! Chelu doarme ca o valiză în gară..
Chelu doarme cu Coști peste el beat cobză. Mihaela, fata din Vaslui se uită la cei doi plictisită apoi îi golește de țigări. Poate dacă nu ar fi fost lacomă scăpa ușor. Așa se lovește de Amely care o expediază cu o directă de dreapta direct în dulapul de jos:
- Urăsc hoții! Ce dracu, nu te puteai mulțumi cu niște simple țigări? Vroiai și banii ăstora?
Cheful se termină cu un dezastru în ambele camere. Sticle de bere, prezervative, cutii de suc. Ciorapii chelului care aduc o duhoare greu de descris. Bietele fețe ce au încercat să doarmă în patul de jos..
LUCIAN ESTE SALVAT DE MARIA...
- Ionel poți veni puțin? M-a chemat Maria luni dimineața când mergeam la cursuri..
- Da. Spune ce te doare?
- Tu ești prieten bun cu Amely? O cunoști bine?
- Da Maria. O cunosc bine. Te-a supărat cu ceva?
- Știu că lucrează la spital. Am nevoie de ajutorul ei.. Cât mai repede dacă se poate..
- Să vedem. Stai să o sun..
Cum nu am găsit-o la telefon a trebuit să mă duc cu Maria la căminul studențesc. Dormea dusă..
- Aaaa! Tu ești Maria, fosta prietenă a lui Lucian..
- Da. Am nevoie de ajutorul tău! Sunt disperată!
- Te ascult! Stai să îmi fac o cafea..
- Tu știi că Lucian a fost operat de inimă în copilărie nu?
- Știu. A mai venit la câte un control medical..
- Că l-am împins eu. Acum e acasă la gazdă și nu se mișcă din pat. Am vorbit cu el și mereu transpiră și zice că îi este rău.. Mă tem să nu moară.
- Ai chemat salvarea?
- Am chemat salvarea de 2 ori. Mi-au cerut foarte multe date și tot nu au venit să-l vadă..
- Bine. Mă îmbrac și mergem acolo. Chem o mașină imediat!
- Nu știu cu cine a vorbit Amely că imediat s-au dus cu o mașină la gazdă. Seara, Lucian era deja internat iar mama lui discuta cu doctorul:
- Doamnă, ați avut un mare noroc. Dacă nu era fata asta.. Copilul dumneavoastră a făcut hemoragie internă foarte gravă...
A doua oară avea să-l salveze cu apendicită. Refuza să meargă la spital și a dat într-o frumoasă peritonită.. Tot Maria a fost cea care l-a dus la spital..
STEAUA BUCUREȘTI ȘI MARIUS CARE MOARE ÎN ACCIDENT...
În anul 1999 l-am primit în cameră pe Mircea Tescaru. Bun prieten cu Marius atât la distracție cât și în viața de zi cu zi.Cu ocazia asta ne-am decorat camera cu însemnele Pro Fm și o stea pe perete. În aprilie, parcă pe 19 sau 20 se juca în Ghencea, Steaua- Craiova iar băieții s-au lipit de câteva sticle cu vin și țuică.Cu puțin înainte de începerea jocului, Alin s-a dus la prietena lui iar eu am urcat la căminul fetelor după feblețea mea..
- A bătut Steaua! A zis Alin la ora 21 și s-a și dus.
- Unde merge aiuritul?
- Dă Marius și Claudia o masă. Azi în sfârșit s-a împăcat cu ai lui.. Sigur o vor accepta de noră.. Și în plus.. a bătut Steaua mă!
- Da. O să mă duc și eu ceva mai târziu.. Dacă e chef, chef să fie..
M-am dus la ora 23 și nu mai era decât Coști care se uita la televizor:
- Unde sunt oamenii? Numai e nimeni?
- Au plecat de la 10. Cică să bea o bere..
- Am auzit că s-a împăcat Claudia cu bătrânii lui Marius.. ce frumos!
- Da. Azi au fost de dimineață la Cugir și taică-su i-a dat mașina. După atâta vreme i-a dat mașina..
Poate nu ar fi fost nimic deosebit dacă în cameră nu apărea însuși Claudia:
- Păi nu ești cu ei la restaurant? Era vor
ba că dați o masă..
- I-am lăsat la benzinărie să facă plinul. Am crezut că au venit deja...
- Nu. Nu a venit nimeni..
- Vezi că Amely ți-a lăsat o geantă pe pat. Să i-o duci când treci pe la cămin., dacă poți să-I pui niște mâncare în ea..
- Are băiatul acum adus de acasă de toate.. Doar răbdare să aibă!
Am bătut în retragere și la ora 0 mă băgam deja în pat. Nici urmă de Alin sau de restul băieților. Râca știam că nu venise, Vasi era prin Turnișor dar Alin, prietenul lui din Alba, Sandu și Marius nimic.. Cât să fi dormit?.La 8 a sunat telefonul:
- Dormi? Vezi că e belea mare! Era Amely..
- Ce belea? Cu școala? Cu ce?
- E jale mare aici la noi.. Alin unde e?
- Nu știu nimic de el, de aseară nici un semn de viață..
- A avut noroc. Mare noroc. Nu același lucru îl pot zice despre Marius.. A murit azi noapte!
- Mă tu ai glume la pachet?
- Aș vrea să am glume dar nu pot. Marius a murit azi noapte în accident de mașină. Ia-l pe Coști și fuga la poliție!
Coști era îmbrăcat și fuma:
- Hai la poliție! Cică ar fi avut un accident azi noapte!
- Alin trăiește? Bă Alin trăiește? Îl omor pe Marius de Alin a pățit ceva!
- Alin e viu dar Marius a murit azi noapte mă! Hai la poliție!
Cel mai dureros moment urma să fie când părinții au sosit din Cugir. Erau albi la față și se mișcau foarte încet parcă nedorind să afle tragicul eveniment. Nu am putut rezista să-i văd!. Alin mirosea de la o poștă a băutură iar prin păr avea cioburi de la geamul mașinii. Sandu era la spital cu gâtul fixat în colier.
- Du-te și ia-i o gumă că puțe de trăznește! Mi-a zis Coști..
L-am luat încet și fuga cu el la cămin. Era într-o stare groaznică și-l înțeleg. Claudia a primit șocul în plin chiar de la Chelu care s-a dovedit un foarte mare ajutor pentru ea. În camera 107, Mircea se bărbierea, râdea iar la un moment dat apare Sile cu tot felul de glume de ale sale:
- Hai bă, ce treabă ai tu dacă ăla s-a îmbătat? Ce ești rudă lui?
- Bă, e mort! Tu pricepi? A murit azi noapte și tu vii sus cu tot felul de glume!
- Bă Ionele ăstea îs glume? Cum poți să vorbești așa de prietenul meu Marius?
- Du-te sus Mircea! Du-te sus!
Jale mare în camera celor din Cugir. Stăteam acolo sus și ne uităm unii la alții așteptând ceva. Sau pe cineva..
- Ieri și-a luat la revedere și părea atât de fericit.. Parcă toate problemele se rezolvaseră..
- Nu-mi vine să cred! Îl aștept să intre pe ușă.. Nu se poate!
Marți am strâns bani și toți ne-am urcat în tren să mergem la înmormântare. Alin a povestit ce s-a întâmplat:
- Vroiam să bem o bere și la un moment dat a zis că berea cea mai bună este în Păltiniș. Eram beți, eram beți dar când am urcat n-am pățit nimic. Râdeam, cântam cântece cu Steaua, le-am dat m.. e la câini.. Cred că am mai băut câteva beri sus la curbă și apoi să venim înapoi. Dracu’l-a pus să facă echilibristică pe serpentine!. Îmi spunea mereu” uite bă! Uite bă cum conduc cu o mână! Am 100! Am sută!’
Destul să ne rostogolim la vale și să fie zdrobit de mașină. A murit în 10 minute... Dacă ar fi trăit era o legumă..
În gară în Vințu de jos ploua mărunt iar câțiva călători ne arătau cu degetul că și când noi l-am fi omorât.. În jur de ora 22 eram la Cugir. Plouă, ploua ca în ziua de apoi și ne-am trezit la ușa scării. Coroane peste coroane, lacrimi, lume cernită.
- Bă da am avut un șoc când l-am văzut! Cum îl știam noi viu și cum arăta acolo...
Nu mai era Marius pe care îl cunoscusem.Pe fața lui se vedeau urmele accidentului și capul zdrobit în partea de sus. Am stat în priveghi toată noaptea iar spre dimineață mi-am întins oasele lângă Alin la el acasă.. Continua să plouă, chiar și când am pornit prin oraș cu bradul și sicriul. Toată lumea ieșise la geamuri să vadă tragedia. Cugirul fiind un oraș mic, circulau zvonurile foarte rapid. Înapoi am venit cu Chelu până la Sibiu, înghețat, flămând abia am apucat să mă liniștesc puțin.
- Vrei să vorbești cu Raluca? O să vină la voi la cămin în 20 de minute..
Umblam după fata asta de 2 ani de zile și nu ajungeam la nici un rezultat. Simțeam că poate –jumătatea mea dar nici nu aveam curajul să discut cu ea și să vedem cum stăm. Îndrăgostită iremediabil de altcineva, visătoare, geamăna nu avea să fie a mea niciodată.
- Ionel.. știu care-i problema.. suntem prieteni, eu zic prieteni buni.. dar nu pot fi cu tine.. Îmi pare rău...
- Îți pare rău.. Iar eu ce fac? Tu.., pentru tine e foarte simplu..
- Îmi pare nespus de rău. Ce vrei să fac? Inima mea e și acum la Cătălin..
- Bine.. Dacă așa vrei, așa să fie.. Măcar am înțeles mesajul. Puteam să îți ofer o viață cum nici nu visai..
- Se poate. Dar îmi asum greșeala.. Trebuie să fug.. Mă întâlnesc cu Mona și soră-mea în oraș..
Nu mai aveam nici un motiv să mai merg prin căminul acela. Nici la gemene, nici la restul fetelor. Tocmai când mă jeleam singur prin cameră a apărut nimeni alta decât Amely:
- Mda.Ai o față de spart borcane.. Ce dracu ai?
- Păi mă străduiesc să supraviețuiesc.. A murit Marius.. băieții sunt la băute..
- Aha. Și tu ești pe creanga tristeții. Ohoo! Rău moment..
- Ai venit să râzi de mine? Sau de ce?
- Prostuțule! Ce nevoie ai tu de Raluca? Sau de Andreea? Fete cuminți dar nu intri pe lungimea lor de undă. Lor le fuge mintea după băieții din academie, au nevoie de stabilitate financiară. Ce poți tu să-i oferi fetei? Sau crezi că dacă ești romantic rezolvi problema?..
- Ce fire pragmatică ești tu măi Amely! Dar în seara asta nu aveai întâlnire? Așa ziceai la un moment dat..
- Păi am. Nu se vede?
- Eu nu văd nimic. Unde e? Că nu la mine în cameră?
- Am venit să te scot în oraș. Sigur, trebuia să te fac să umbli cu limba scoasă după mine, flori, cerere în căsătorie, eu să zic nu, apoi dă, apoi nu, apoi să stai în ploaie, eu să accept bla, bla, bla..
- Amely ce ai băut în seara asta?
- Nimic. Și am o poftă nebună de înghețată!
- Înghețată?
- Da. Îmi faci cinste cu o înghețată apoi mă ceri de nevastă!
Am rămas mut. Amely avea o problemă iar eu nu mai puteam deschide gura. Treceam de la deznădejde la surprindere totală și câteva minute am plutit așa pe o perină de puf..
- Te-am lovit rău nu?. Trebuia să fac treaba asta din anul I.Dar, uite, abia acum am realizat că împreună putem face ceva..
- Ciupește-mă! Nu e o farsă?
- Dacă erau alții poate.Cu tine nu.. Mergem?
- Dacă mă țin pe picioare, da..
- Acum te pierzi? Dar când o să am 4-5 copii?
Cred că a fost cea mai delicioasă înghețată din câte mâncasem vreodată. Și vara nu venea încă.. Orașul se scufundase într-o pătură de ploaie și frig iar puținii trecători se chinuiau să prindă un taxi sau troleibus spre casă. Numai eu cu Amely mergeam prin ploaie, prin băltoace.La magazinul Dumbrava am cerut-o de nevastă cred că de vreo 5 sau 6 ori apoi ne-am luat în brațe:
- Suntem nebuni știi?
- Știu. Vii la mine la cămin? Trebuie să uscăm hainele astea sau o să mă îngrijești bolnavă de plămâni!?
- Dacă e Grigore de serviciu și nu mă lasă să intru?
- O să vin eu la tine la cămin. Aaaa! Am uitat: Alin vrea puțină intimitate și le-am dat cheia mea..
- Bine. Sper să nu fii venit ceilalți. Mergem la mine totuși..
Camera era goală și mi-am aruncat hainele într-un colț. Era prima dată când o vedeam pe Amely la mine în pat, goală.
- Ești virgină?
- Ai vrea? Îți plac numai virginele?
- Nu vreau să mă bat cu tine pe chestii de astea.. Treaba ta!
- Nu sunt. Mi-am pierdut demult fecioria. Nu ai noroc de data asta..
Nu știu cât am făcut amor dar a fost un moment minunat.La final stăteam pe marginea patului fumând.
- Îți vine să crezi ce am făcut noi aici?
- Nu.Ai vorbit serios când ai zis că vrei să ne căsătorim?
- Da. Nu mă joc cu cuvintele. Te iubesc de multă vreme omule. Doar că nu ți-am zis. În plus umblai ca o găină leșinată după Raluca, după Ramona sau după mai știu eu cine..
- Ar trebui anunțați ai noștrii. Nici n-am terminat școala și ne arde buza de măritiș..
- Mama știe, eu discut cu ea mereu. M-a înțeles când i-am zis. Doar că am rugat-o să păstreze secretul.Se va bucura foarte mult să afle că se poate.
- Și George? Ce vei face cu el? Știi că nu este un mare fan al meu..
- El nu are nici un cuvânt de spus.Ca să dezvălui un mic secret, după ce terminăm studiile, ne vom muta în Franța sau Germania. Vom vedea..
Râca a pus capac mai târziu când m-a anunțat că anul 4 e ultimul an și nu vom face 5. Din cauza unei greșeli a secretariatului.. Mai era ceva de zis? Se apropia licența și trebuia să plec acasă..
- Rămân să termin studiile și să profesez o perioadă, apoi, poți veni la mine când poftești a zis Amely jucându-se cu o pară. Am văzut-o pe Raluca azi, se plimba prin parc..
- Foarte bine.. Deci cum facem? Aici e greu să mă angajez..
- Acasă te vei angaja, du-te profesor..
- Nu vreau să lucrez în învățământ sunt salariile prea mici. Să văd după licență ce va fi..
- Iubi, fă ce crezi tu, nu uita că vine și armata pe capul tău!
Uitasem în anii ăștia de beleaua numită armată. Trebuia să o fac sau să o ocolesc? Ce era mai bine de făcut în situația asta?. Licența am dat-o în 2001 la Sibiu și mi s-a părut cel mai greu examen. Slăbisem câteva kilograme și oboseala drumului săptămânal la Sibiu mă măcina încet și sigur. Nici Amely nu stătea mai bine căci o vedeam ruptă de oboseală și de multe ori cu cartea în mână..
- Am cel mai greu an, apoi încă unul. Singurul meu noroc că m-a luat profesorul lângă el la tot felul de operații. Așa am învățat să lucrez. Altfel eram doar o ignorantă cu studii. Tu ce ai mai făcut?
- Nimic special. Am fost la țară și urmează să plec în armată..6 luni..
- Unde? Sper că nu la Vaslui sau Bârlad..
- La Râmnicul Vâlcea.. Primele 4 luni..
- E grozav! Măcar pot veni foarte des să te caut. Sunt ruptă de foame! Nu gătești ceva?
- Ba da. Am adus de acasă roșii și castraveți.. Șuncă..
- Deja salivez! Până faci ceva pentru păcătoasa de gură, mă duc să citesc ceva. Am o intervenție pe coloană și trebuie să știu!
N-am terminat de gătit că dormea cu capul pe masă. Părul se răsfirase peste caiete și cărți într-o revărsare galbenă.
- Ai terminat de citit în somn scumpo? Văd că te zdrobește facultatea asta nu glumă!
- Oh! Mai apuc eu să dorm vreo clipă pe lumea asta?. Parcă toate zilele mi le-am înghesuit în trenul vieții!
După ce am terminat cu masa a făcut puțină pauză și mi-a arătat orașul. Nu se schimbase cu nimic, doar regretul meu că nu puteam rămâne acolo. Urma să fac armata, aveam incertitudini legate de serviciu..
- 6 luni trec iubi, nu o să faci tu mai multă armată decât alții. Mă lași să fac școala de șoferi?
- Vrei să faci asta?
- Da! De umblat aiurea prin trenuri sunt sătulă!. Vroiam doar să nu te superi..
- Știu că nu te pot opri din ceea ce vrei să faci.. Dacă tu crezi că e bine, fă-o!
- Foarte bine. Mâine mă duc să mă înscriu. Mai stai cu mine aici?
- Joi trebuie să fiu la comisariat la Deva. Deci miercuri seara cel târziu trebuie să plec..
- Dar nu te trimite imediat nu?
- Nu. Durează cam o lună din ce am auzit eu.. Apoi vom fi aduși la Deva pentru ultimele 2 luni..
- O să sărbătorim.. Am auzit că Ionuț și-a programat nunta în vara viitoare.. Grozav!.
- Vrei să facem nunta odată cu ei?
- Nu mă grăbesc. Lasă-i să se căsătorească. Apoi urmăm noi nu?
- Da. Ce se mai aude cu Liliana?
- Liliana a plecat în Belgia la recuperare.Au acolo un centru pentru cei cu probleme locomotorii. Aici erau deja prea multe lucruri nu tocmai okay..
- Deseară ce facem?
- Deseară mergem să vedem Tache, Ianche și Cădar apoi acasă unde tu mă vei ține în brațe iar eu voi învăța..
- Sună tentant! Poate am chef de alte lucruri..
- Hm! Am putea să sărim peste piesa de teatru și să improvizăm noi ceva..
- Ce ai zice să pornim de acum?
- La naiba cu programul lor! Să mergem!
- Mă iubești? Chair dacă vor fi 6 luni lungi?
- Te iubesc. Pot să fie și doi ani..
15 iunie.. ARMATA
La ora 21 eram la gară cu valiza de lemn frumos vopsită și speranțele în buzunar. Amely se juca mereu cu degetele prin părul meu, râdea și sărea ca un copil într-un picior. Mă uitam la ea și sufletul meu râdea..
- O să te caut acolo la unitate.. Să îmi duci dorul auzi?
- Cum să nu îți duc dorul? Îl port cu mine de la încorporare..
- Dacă vin la unitate și facem dragoste ca nebunii? Ce zici?
- Nu știu să aibă camere pentru îndrăgostiți.. Dar vom încerca..
- Uite că vine trenul. E bine că până la Sibiu pot veni cu tine.
O nebunie până la Sibiu și după Sibiu. Toată noaptea urcau tineri recruți care sub efectul alcoolului cântau și spărgeau sticle. Dimineața eram deja în Râmnicul Vâlcea cu niște prieteni din Deva și așteptam să fim duși la unitate
- La ora 10 ne lasă înăuntru.Ar fi bine să pornim încet spre Vlădești..
Cu ceva timp în urmă, în drum spre Șibot am cunoscut un tip foarte simpatic, vorbăreț și de gașcă. Prietenia mea cu Lucian de aici a început. Mașina unității venea foarte greu am pornit pe jos prin marginea orașului până la unitatea militară. Șoseaua urca printr-o pădure de fagi foarte răcoroasă iar aerul rece nu permitea încă valului de căldură să se instaleze:
- Să ne uităm bine că cine știe când vedem drumul ăsta!
- Doar nu o fi ca la ăia de 1 an de zile să nu putem ieși sau să ne lase în oraș!?
- E armată. În unele părți a fost ca o distracție, în altele ca o carceră.. Depinde de norocul nostru.
- La ora 10 s-a deschis poartă iar soldatul din gheretă ne-a făcut semn să intrăm. Un platou micuț din piatră, ghereta pazei și o șosea pietruită ce cobora încet. Un mic amfiteatru din lemn unde ne-am așezat. Zarvă mare, părinți, copii, cadre militare ce sortau recruții..
La ora 13 am predat buletinele și foile de drum apoi cu valizele în mâini pe scările mari. Alți colegi de la termen redus ne așteptau deja de 2 zile:
- Gata! Au venit ai noștrii!
- Cei veniți azi nu veți intra la programul de masă decât dimineață.. Restul pe platou!
La capătul coridorului, într-o sală plină de haine ne-am dezbrăcat și hainele civile au fost sigilate și puse la magazie. Un plutonier major supraveghea toată acțiunea:
- Încearcă pantalonii ăia! Poate îți vin mai bine..
Auzisem tot felul de povești militare și nu vroiam să fiu alergat cu bocancii plini de găuri sau cu cuiele ieșite în talpă..
- Bocancii sunt nou-nouți! Aveți noroc din punctul ăsta de vedere, să vedeți ce primesc ăia de termen întreg.
Gata echiparea și câteva ore așteptam să ne găsim paturile. O zi plină de oboseală, de nou, de emoție ce trecea cu bine.
- O să vină un caporal să vă spună ce aveți de făcut seară asta. Așteptați pe coridor!
Am aflat că programul începe la 5,30 dimineața cu spălarea, sectoarele și masa. Apoi fiecare dintre noi trebuia să facă planton în orele de noapte și în orele de zi. Caietul maro în care se făceau notările, intrările și ieșirile aștepta tăcut pe masă..
- Îl vezi pe ăla care se plimbă aiurea pe ușă? Ãla e un profesor de română. Deștept foc, doxă de carte dar un bețiv notoriu.. Poate să facă din vorbe pe oricine.. Dar..
PROFESORUL
Din Sibiu, așa cum am spus un om deosebit de cultivat și deștept. Un alcoolic de clasa I:
- Mi-am pus sticluțe cu tărie prin poligon, nu vezi cum îmi tremură mâinile?
În prima noapte de planton, a apărut pe coridor beat mort și se plimba căutând toaleta. Apoi nu găsea dormitorul plutonului 1.Se agăța de camera armelor. L-am gonit profitând și de faptul că
Era mult mai firav decât mine. Nu vroiam probleme din primele zile. Masa militară a fost mereu un subiect de roman sau de film. Nici aici nu făcea excepție. Dimineața 2 ouă, un dreptunghi de brânză, gem, cana de ceai și 2 crevumști. Nu era rău deloc până la urmă!.La prânz a fost ofițerul de serviciu sau ajutorul său. Chiar în fața noastră, bucătarul aranja farfuriile și cănile de ceai. Apoi s-a uitat cu 2 ochi porcini la iahnia de fasole zicând:
- Pfiu! Fire-ai a dracu să fii! Nu înainte de aș vara degetele în nas..
- Asta a dat cu muci în mâncare! E nebun sau doar un nenorocit?
- Lasă că-l aranjăm noi cumva!
După câteva zile ne-am primit armele și am început pregătirea pentru depunerea jurământului. În plus nu ieșeam din unitate decât dacă aveam pile și relații.
- Cred că o fie cea mai lungă vară, nu vezi că noi stăm aici ca să plece relațiile?
- Lasă că vom pleca cumva! Mai avem 3 săptămâni. Depunem jurământul și gata!
Sâmbătă am avut o zi mai relaxantă axată în principal pe curățenie. Toată ziua am fost de planton până seara la 7. Mă durea măseaua dar nu vroiam la medic. Doctorul, un prieten cu care fusesem la liceu s-a cerut în careu și duș a fost.. eu nu am avut curajul necesar...
- Pe vremuri era aici cabinet stomatologic. L-au desfințat.. Păcat!
Ce diferență între noi și cei care urmau să stea un an de zile acolo. Copii săraci care aveau nevoie de tratament iar în viața civilă nu își permiteau. Caporalul Morlova râdea mereu de ei și-I expedia cu câte o înjurătură.. Cel mai de treabă era caporalul Duțescu, blând, prietenos..
La ora 14 la masă. Ciorba militară am considerat-o cea mai bună. Și felul doi care era compus din pireu cu carne, sau un preparat tot pe bază de alimente sățioase.La final prăjitură sau fructe. Apă minerală cu care puteam face baie nu glumă! Era atâta de multă că de la o vreme eram sătui de ea ca de mere pădurețe. Soldații aruncau sticlele, le spărgeau, jucau fotbal cu ele în dorința de a mai ucide canicula..
- Du-te să mănânci și tu, mi-a zis Doniță.. Stau eu planton..
- Mulțumesc.
- Lasă că și tu dai prosportul să-l citesc nu?
- Da. Normal.. Vin imediat.
Ce dor îmi era de ființa aia! Oare ce făcea? Trecuseră câteva zile și nu dădea nici un semn de viață..
- Jucăm deseară o canastă? Mă plictisesc...
- Mergem la baie pe la 6 și apoi o să jucăm.
Masa de seară m-a dat peste cap. Orez fiert cu puțin ulei și atât. Asta era pe la ora 18. Ce să fac până la ora 22 de foame?
- Vrea cineva prăjituri? Trimitem un soldat de ăsta de ciclul doi.
De atunci și până în ziua când am plecat din Vâlcea cumpăram prăjituri cât puteam de multe. Adevărul că erau și foarte gustoase..
La ora 22 s-a dat stingerea dar cei de sus nu dormeau. Făceau conducere auto pe sub paturi, trăgeau de ele chinuiți de colegii lor mai în vârstă...
- Îți imaginezi ce pățeam dacă eram acolo?
- Nici nu vreau să mă gândesc.
Mi-am făcut repede un amic din Mureș pe care colegii l-au botezat Rudotel. O fire tare zăpăcită dar una peste alta un băiat de treabă..
Duminică liniște totală. Toată lumea în pat, numai plantonul pe culoar.La un moment dat a venit locotenentul Trușcă și se uită mirat la planton:
- Doamne ce liniște! Pune și tu un casetofon aici că-i atmosferă de închisoare..
Toată duminica am zăcut în pat dar spre seară a apărut Amely. Îmbrăcată într-o fustiță albă, vaporoasă m-a aprins imediat:
- O să îmbolnăvești îmbrăcată așa. Oaah!
- Îți place? Îmi stă bine?
- Cum să nu? Doar că mă îmbolnăvești!
- Vreau doar să îți fie dor de mine și să mă dorești nu?
- Hai în spatele clădirii! Să vezi ce îți fac!
- Nu putem că e unul cu una. Să vezi ce rupe la ea.. Am venit cu ea pe tren. Spunea că e prietena unui profesor..
- Ahh!! Nebunul ăla! O să fie vedetă în unitate..
- Profesorul?.
- Da.
I-am atins buzele cu vârful degetelor apoi părul. Zâmbea cu gura ei mică ce o știam de la vârsta primară. S-a lipit de mine și simțeam inima cum bate. Atâtea căutări avusesem, atâtea insuccese și ea era aici.
- O să îmi fie foarte greu fără tine... Cum o să stau 4 luni aici?
- O să vin mereu și wekendurile le vom face împreună. Nu fi copil!
- Dacă fug?
- Sper că nu ai luat-o razna? Vrei să stai la batalionul disciplinar?
- Fug și stau la tine.
- Gata cu fuga! O să te predau în secunda 1!
- Din dragoste sau cum? Credeam că vrei să fiu cu tine!?
- Vreau!. Nu se pune problema asta dar nu vreau să fug mereu cu tine!
- Glumeam. Chiar mă crezi capabil să fug?
- Știu că nu ești capabil. Ziceam și eu..
- Te iubesc..
- Cât de mult?
- Cât de mult pot..
- Nu ajunge. Arată-mi cât de mult!
- Cât lumea și pământul! Cât universul!
- E mai bine. Nu te lasă ăștia să ieși deloc?
- Nu mă lasă până la jurământ..
- Off! Trebuie să plec, altfel dorm în gară.
Ne-am sărutat apoi a plecat încet privind înapoi. Chiar avea să îmi fie greu! Foarte greu!
LUNI DIMINEAÞA..5-30..
- Deșteptareaa!
5,30, unii visează la ora asta, unii abia se pun la somn iar noi ne trezeam pentru instrucție.. Câteva minute la baie, spălat, nevoile apoi pe culoar la sectoare. Vântul împrăștie frunzele iar noi le măturăm de câteva ori.. Apoi încolonarea la masă...
- Bă da urât mai miroase a ouă fierte.. Măcar cremvuștii îs buni..
- Și ceaiul merge. Oare ce facem azi?
- O să batem pas de defilare până îl învățăm cum trebuie. Mă apucă groază când mă gândesc!
Afară s-a pornit vântul iar cu putere și lumea se agită pe coridor la ușa sălii cu arme. Îmbrânceli, vorbe aruncate, grabă și nervi..
- A venit căpitanul.. Ne așteaptă afară..
La 7 încolonarea pe platou și discuția pe care locotenentul comandant de companie ne-o va ține pe parcursul celor 4 luni:
- Puneți mâna și însușiți-vă regulamentele militare! Nu îmi place cum lucrați pe sectoare, e mizerie!
Arată cu mâna, se agită dar nu poate face nimic. Nimeni nu îl va băga în seamă.
- Înainte marș! Ocolim scuarul și ieșim pe poartă!
Ocolim unitatea și ieșim spre poligonul aflat peste șosea. Cât am făcut armata la Vâlcea mergeam în poligon unde vom face tragerile cu arma dar vom pierde și vremea între orele 8 și 14.. Cred că orele ăsteau cele mai grele. Să nu faci aproape nimic opt ore.. e greu totuși..
Jucăm cărți, citeam. Ajunsesem la un moment dat să car pe lângă pușca din dotare și o carte sau două.La un moment dat, fiind trupe de geniu căram lada cu tot felul de materiale demonstrative, mine din cauciuc ce aveau la 6 -8 kilograme fiecare.. Locotenentul Trușcă era de treabă cu noi, nu cerea mare lucru iar la ora 14 ne aliniam pe platou.. Curgeau apele pe noi de căldură, transpiram așteptând cadrele să iasă. După testele comandantului la regulament și vorbele binevoitoare intram iar la masă.. La ora 15 ne găseam în pat pentru o oră. Plutonul 1 a avut toată perioada petrecută la Vâlcea regim de batalion disciplinar. Stăteau foarte mult în soare, băteau pas de defilare mai abitir că legiunea străină și reveneau la bază terminați de picioare. Căpitanul lor fusese în prima perioadă la un regiment special unde a avut în grijă niște militari cu mari probleme de comportament, de viață. Așa se comportă și acum.
Noi ne plângeam dar cei care trebuiau să facă un an de zile? Caporalul Morlova l-a întrebat pe unu’dintre ei:
- Măi bixi.. de ce ai venit mă în armată?
- Să trăiți.. să mă operez.
Copil sărman de la țară, de undeva din fundul Olteniei, suferea de hidrocel și nu avea bani de operație.De fapt copilul se târa în urma formație, ceilalții își băteau joc de el.. Parcă și acum îl văd pe caporalul Panțâru cu zbiera și beștelea la ei:
- Băăă răcane!! F.t. t mama ta! Așa se ține arma mă? Boule! Tâmpitule! Uite domnilor ingineri, sunt proști răcanii! Mama lor de cretini!
SHAKIRA
Soldatul din Buzău numit Șakira. Un om care într-o țară normală nu ar fi făcut armata niciodată. Ochii albaștrii tulburi, fruntea lipsă sau acoperită cu păr până în baza nasului iar de nebunie nu mai vorbesc. L-au dus în poligon și când au început tragerile a dat să fugă din lăcaș.Ba s-a mai întors și cu armă încărcată spre tot plutonul aliniat ceva mai târziu.Ca să evite problemele i-au dat o pușcă de lemn și pâș-pâș a făcut 8-9 luni de armată. Nebunii din plutonul 4 îl puneau să danseze, primea câte o țigare la fiecare dans din buric iar la un moment dat le avea puse toate în dormitor sub saltea. Nu mare mirarea i-a fost locotenentului Trușcă, intrând de serviciu să-l vadă dimineața dezbrăcat până la brâu bărbierind statuia lui Cuza.Ca să fie tacâmul complet, intrând de pază în obiectiv s-a luat la harță cu niște semeni de an ce nu aveau mai multă minte ca el. Să vezi bătaie cu pietre!. El săracu’nu avea nici o vină! Soldatul de gardă e suveran și singurul în stare de război.. Omul era dus cu mintea dar cei de sus nu vedeau ce e de văzut..
Pentru noi au urmat zile în care băteam pas de defilare, desfăceam armele și-l ascultam pe caporalul Morlova povestind amorurile sale cu zecile de femei ce îi călcau patul..
Apoi a venit ziua jurământului. Mi-am luat 2 zile liber și gata de paradă!
- Sunt câțiva care nu bat bine pasul de defilare. Mai bine să iasă din formație. Eram și eu printre ei așa că m-am retras cuminte într-un colț. Veniseră părinți din toate colțurile țării, grade militare mari, totul sub oblăduirea unui soare obraznic și a unui praf ce se ridica în urma soldaților nădușiți..
- Nu te-am văzut la paradă. Unde erai?
- Pe acolo pe undeva.
M-am roșit la față, noroc că nu a dat importanță faptului și ai mei erau preocupați de găsirea unui loc pentru picnic.
- Mâncăm și vă lăsăm cu bine porumbeilor, a zis tata zâmbind. Amy, să ai grijă de el. E așa de moale..
- Nu toți sunt marinari vajnici ca tine Cornele. Lasă-mi băiatul în pace!
Când toată comoția și nebunia s-a mai domolit, am ieșit din unitate cu Amely și ai mei. Aveau mașina la poartă iar la volan chiar fața:
- Trebuia să faci și tu școala de șoferi copile. Așa depinzi de viitoarea nevastă.
Ce repede trece wekendul când ești departe de ziduri militare, instrucție, înghesuială și mai ales când cineva drag este aproape. Cum aș fi rezistat un an de zile? Cum au putut alții să reziste ani de război și armată și să se întoarcă după 4-5 ani acasă?
- Nu îmi place aici deloc Amely, e un cerc închis, totul la comandă, totul după regulamente..
- Mai ai puțin. Trebuie să ai nițică răbdare. Eu o să plec prin octombrie cu o bursă în Belgia la Anvers. Sper să nu te superi. E șansa noastră de a ajunge acolo după ce termini armata.
- Nu o să mă uiți nu?
- Nu te voi uita, stai liniștit. Vedem ce urmează după armată și părăsim țara. E ok?
- Da. Din păcate nu pot să te ajut cu nimic de aici. Sunt legat pentru 4-5 luni bune..
- Fă armata, o să mă ocup ca la anul să putem pleca.
Duminică seara mi-am luat rămas bun de la Amely și dus am fost la unitate. Prin cap îmi zburau tot felul de gânduri ciudate, gânduri de fugă, de lașitate. Ce se întâmpla dacă fugeam? Unde să mă ascund?. Bine că am suportat și nu mi-am pierdut mințile prea mult. În schimb profesorul a venit beat la tragerea de zi și după ce și-a mai ascuns o sticluță cu tărie a adormit în baltă formată după o ploaie zdravănă..
Marți la ora 17 aflăm că Șhakira pleacă acasă. L-au descoperit nebun dar când nebunia se va vindeca își va relua stagiul militar. Plânge și regretă sincer faptul că pleacă. Nebun, nebun dar era obișnuit deja cu lumea asta. Primea mâncare, haine, cineva îi purta de grijă. Acasă ce să facă?. Din ce știam trăia într-un bordei acoperit cu pământ și paie..
- Uite bă că așa cum e el, nebun, plânge! Ce ciudată e lumea asta!
- Când ne trimit cretinii ăștia la Deva?
- După ultima tragere. Tragerea de noapte..
Discuția asta am avut-o cu un coleg marți dimineața înainte de masă. Nu departe de noi, cade un băiat pe ciment iar gradații se uită mirați:
- Ce are ăsta bă? Se uită ca cioara la avion!
- E bolnav mă! Nu vezi ce dansează?
Soldatul are epilepsie și nimeni nu îl duce la infirmierie. Într-un târziu, se îndură de el și-l transportă la medic:
- Eu ce să-i fac? Nu am decât aspirină!
- Păi o mașină să-l ducem în oraș!
- Ne trebuie multe aprobări, trebuie să vorbească comandantul cu forurile superioare..
- Păi moare mă! Moare!
- Găsiți voi o mașină și duce-ți-l! Dar o să aveți de furcă cu Tănase!
- Locotenentul ăsta de când a venit aici s-a umplut de rahat de fiecare dată. Teriștii ăștia stau aiurea când ar trebui să învețe ceva!
La ora 14, doi mecanici aleargă cu bateria auto prin parcul de mașini ca să găsească o salvare funcțională. Parc auto imens, rămas în tr-o singură baterie viabilă!
AM TRAS CU ARMA
Dacă este ceva frumos în armată, tragerea cu pistolul mitralieră și aruncarea grenadei. Prima dată ne-au dat muniție de război, țineam încărcătorul în mână și mă uitam la cartușele alea galbene. Bătea inima ca la un pui de găină fugărit de vulpe!. Apoi zgomotul acela făcut de arme! Gloanțele șuierând!
La aruncarea cu grenada s-a întâmplat un fapt care a șocat toată unitatea. Înaintea noastră au fost duși la instruire cei de an și primul a aruncat grenada. Totul bine până la al treilea sau al patrulea. Grenada nu explodează iar unul din caporali decide să mai arunce una în ea ca să o detoneze. Numai că locotenentul Zburlea se repede în spațiul de aruncare și grenada cade cu un pocnet sec apoi deflagrația. Morlova a povestit în stilul caracteristic a doua zi:
- Bă, eram lângă locotenent, l-am văzut că fuge cu soldatu’după el. Bang!!! Credeam că-i mort! Nu era mort, doar că hainele pe el ca brânza aia elvețiană! Alb la față, var nu altceva! Soldatu’nu mai zic! Se umpluseră pantalonii pe el!
Și Morlova avea să o pățească 5 zile mai târziu în aplicație când a confundat o grenadă fumigenă cu una lacrimogenă. Și dă-i plânsete!. Săracu’locotenentu’de la plutonul 1! Văzând situația s-a panicat cumplit și cum urcam spre Ocnele Mari se tot uita înnapoi, vorbea singur.Se putea să nu facă Cozma al nostru o trăznaie?. Cum Morlova se lupta cu lacrimile, Cozma o intrat în niște bălării cu boz și toată fața îi era plină, neagră. Prietenii lui îl țineau și ăsta se jelea de mama focului!.
- Trebuia să se dea și pe gât. Așa s-a văzut că-i păcăleală, a zis Morlova. Dacă mai vedea locotenentul și asta.. era vai de el..
La tragerea de noapte am avut o locotenent tare grijuliu:
- Aveți grijă că dincolo de deal e casa mea! Nu vreau să văd prin pereți trasoare!
Și zburau trasoarele la foc automat peste deal!. Nu numai peste deal ci pe unde apucau sărăcuțele de ele! Þintele le-am doborât cum le-am doborât mai ales că arma trăgea când stânga când dreapta.
Cam la a treia tragere am auzit strigând din pădure:
- Se trage cu muniție adevărată!?
- Cu muniție de război! Plecați din poligon!
Niște săteni veniseră să taie lemne. Poate dădea norocul peste ei! La sfârșitul lunii octombrie, prin 25 ni s-a spus că vom pleca la Deva. Dimineața a venit un delegat de la unitatea deveană și a stat săracu’nemâncat 5 ore! Nu s-a sinchisit nimeni de el!. În acest timp ne-au scos din camere de vreo 3 ori, Tănase locotenentul și-a mai vărsat oful cum a putut el și urmăream drama celor din Sibiu. În funcție de telefon se îmbrăca unul, se dezbrăca altul.
- Au scos în sfârșit mașina! Înseamnă că plecăm curând!
Înghesuială și bagaje la urcare în camion, nici acum nu uit privirile celor ce rămâneau acolo!.La ieșirea pe poartă s-au auzit urale de bucurie și inima sălta. Scăpasem de ce era mai greu și mai lung.
- Doamne ajută-ne! Îți mulțumim Doamne că suntem întregi!
Noaptea târziu am ajuns la Deva. A durat ceva până când ne-au băgat în unitate iar la 3 dormeam duși.La un moment dat apare un gradat care confundă sală:
- Alarmă! Voi nu ați auzit că e alarmă?
- Ieși bă afară că noi nu avem treabă cu voi!
Ce schimbare față de Vâlcea!. Intrăm la 8 în unitate și la 12 ieșeam pe la gard și acasă. Numai Burza Sorin era speriat săracu’că va păți ceva. În aceea perioadă Amely își dădea rezidențiatul și ne vedeam destul de rar. Însă acasă m-am înțeles cu maică-mea să mă angajez după armată:
- O să lucrez până termină școala. Apoi dacă vrea să plecăm..
- Da. Te vei angaja până îi rezolvă Anica situația în Franța. Vrea să o ducă la o clinică particulară acolo. Tu nu știu ce vei lucra. Ești mare, destul că ajungi dincolo.
- Muncesc și la spălat de toalete numai să ajung!
- Vezi că bunicu-tu nu-i foarte încântat. Vrea să stai aici și să lucrezi în învățământ.
- Școala nu e o opțiune pentru mine acum. Poate mai târziu.
- Știu ce zici dar no, omul le știe pe ale lui..
- Pe ce dată e nunta lui Ionuț?
- Mai este mult până atunci.Ai numa’grijă ce faci!
Cu acestea m-am întors la unitatea militară, nu mi se mai părea greu mai ales că acolo am găsit o bibliotecă uriașă cu cărți. Citeam toată ziua, vorbeam la telefon cu Amely sau dormeam. Asta da viață!
Joi dupa amiaza..ora 18
-Băiatule, unde facem revelionul? Sunt așa de sătulă de învățat!
-Păi nu mai ai prieteni la munte? Ai scăpat turma?
-De când cu școala și cu serviciul ăsta.. Chiar am rămas de căruță..Vreau undeva numai noi doi..
-Desigur iubito.Vom pleca undeva la capătul pământului unde doar noi și marea vom fi..
-Trezește-te! Vreau să fim doar noi doi nu să se bage vreo mare între!
-Bine.Noi doi.
-Sunt destul de geloasă să știi!
-Ești geloasă pe mare? Dar ce ți-a făcut?
-Păi dacă vara e plină de fete dezgolite? Tu ce crezi?
-Dă Doamne să găsesc o mare plină de fete! Dă Doamne!
-Poate te las pe pragul de la ușă! Nu am mai avut cățel din copilărie!
-Te iubesc și tu mă lași pe la ușă?
-Păi vrei o mare plină de fete nu?.Uite! Și eu vreau un munte de băieți, să fim chit ok?
-Bine.Acum vii să facem puțin amor?
-Mă mai gândesc.Vouă masculilor vă fuge mintea numai la încălecare.Doamne că am și la școală o grămadă de doctori de hăpăie asistente cu fulgi cu tot! Tu nu ai găsit prin Vâlcea vreo puicuță?
-Mă testezi?.Eu dacă am putut ieși de 2 ori din unitate.Darămite să mai umblu după puicuțe..
-Aham.Bine.Uite ce facem acum: jucăm 21 pe dezbrăcate ce zici?
-Nu ar fi mai bine să ne dezbrăcăm direct? De ce să mai pierdem vremea?
-E prea simplu.Hai , la joacă!
La 1 decembrie am bătut pas de defilare prin fața autorităților și apoi masa.Diferență mare între Deva și Vâlcea!.Aici mâncam cât vroiam, acolo numai cu porția.Nu se uita nimeni urât la noi dacă mai ceream o porție.Gradele inferioare aveau o relație mai umană cu corpul ofițerilor, puteau discuta omenește față de Vâlcea unde milităria era ridicată la rang de mare artă.De câteva ori m-am pomenit cu Amely venind la unitate cu mâncare și pierdeam ore stând pe bancă.În noaptea când s-a dat alarma stăteam cu valizele în mâini și nimeni nu s-a sinchisit să ne certe că nu ieșim în careu sau că stăm lemn tănase acolo în dormitor.Doctorul și-a continuat programul de alcoolizare reușind chiar să oprească odată mașina comandantului unității.
-Luați-l de aici pe ăsta!
Ce repede s-au dus 2 luni!.În decembrie am predat echipamentul, arma și gata! Cu o beție cruntă am salutat liberareaa!
-Hai liberaree!!
-La băute băieți! La băute că am scăpat de corvoadă!
-Bixi armata pe viață! Bagă culcaturi bixi!
-Liberareeee!
-Beau și mă culc cu zece femei! Hai liberareee!
-Bă Ionele e a ta fata aia blondă? Nu te credeam în stare de așa femeie! Tu ai părut de la început moale de tot.
-Uite bă ce femeie are ăsta!Uite bă!
-Mut , mut da’știe treaba! Bravo bă! Dă de băut? Dă mă de băut?
-Nu știu , mai vedem..
-Te târâi nu glumă! Bine, te aștept la Simeria să dai o bere!
Ieșeam pe poartă și o secundă am privit înapoi.Se terminase? Oare visam? Oare nu trebuia să mă întorc acolo?
-Hai că am niște vești bune pentru noi.Prima că am putut să îmi iau o mașinuță mai bună..
-Bravo! A doua?
-A doua că lucrez la Deva la urgență.Am terminat-o cu Sibiul.Pot să merg acasă de câte ori vreau.Chiar mi-au dat o locuință de serviciu..
-Ohoo! Dar ce facem cu plecarea dincolo?
-În vară putem pleca defintiv.Mai durează nițel treaba aici..
-Vine revelionul! Crăciunul! Abia aștept! Sunt libeeeer!
-Nu ești liber că mă ai pe mine.Eu am ața cu fir de aur care te va ține mereu legat de viața mea!
-De aceea simțeam eu că nu mă lasă ceva să zbor.Acum pricep.
-Dacă nu visam la stele verzi te legam eu de mult iubite.Dar nah! Credeam că găsesc iubirea cocoțată pe cine știe ce planete când ea era atât de aproape!
-Niciodată să nu zici niciodată!
LA SERVICIU.. PLECAREA DIN TARA
4 MARTIE
-Iubite, ce zici dacă vorbesc cu inginerul Peia să te ia la fares?Măcar atât să facă și el pentru mine..
-Nu zic nimic.Oricum trebuie să lucrez undeva.
-Lasă că o să stau de vorbă cu el sau dacă nu cu el , stau de vorbă cu Marius.E un băiat de treabă.O să vezi.
Și uite așa am făcut cunoștință cu secția de uleiuri industriale.Marius m-a condus pe niște scări imense apoi în hala cât casa de la țară:
-Asta e hala de producție.Dacă rămâi, aici vei lucra..
Imensă! Tot felul de recipiente, de retorte și vase în care aveau loc reacțiile chimice.La una din mese stătea o operatoare care s-a uitat mirată la mine:
-Ai școală făcută și vrei să lucrezi aici? Hm! Eu de aș fi în locul tău m-aș duce băiete! Hai să te duc să vezi ce facem noi aici!
Hala e împărțită pe 4 etaje și la fiecare etaj se petrece o reacție chimică sau are loc alimentarea cu materiale.
-Ea e Delia.Lucrează la secția de distilare a alcoolului.
Minionă dar drăguță , zâmbitoare.Lângă ea , colega ei de schimb Florina.O zăpăcită cu care m-am înțeles foarte bine de la început.
-Asta e secția.Tu vei lucra cu băieții de la magazie și dacă te descurci vei trece și pe instalații.Asta dacă nu te gândești să pleci cât mai repede din mirosul ăsta!
M-am dezbrăcat de hainele bune și Nicu, șeful mai mic m-a trimis să car butoaie cu uleiuri de tuia.
-Asta facem zilnic.Primim liste cu materialele ce trebuie prelucrate și le aducem de la magazie..
Toată ziua mă ocupam cu căratul butoaielor, cu alimentatul instalațiilor.Nu era o muncă foarte bine plătită dar ..
-Lasă că te vei obișnui și cu mirosul ăsta.Cu timpul îți va intra în piele și o să vezi că nu mai scapi de el.
-Nu de alta dar de câte ori ieșim în oraș ne știe lumea unde lucrăm după miros..râde Delia în vreme ce își așează geanta pe masa mică:
-Ar fi bine să fugi că dacă treci de ora 15 nu te mai lasă paznicii să ieși fără bilet de voie! Sau vrei să rămâi până la 7 cu noi?
-Merg acasă că sunt așteptat..
Ora 17..
-Vaaii, dar tare mai miroase a baracă aici! Nici la noi la spital nu miroase așa urât!
-Nu voi ați vrut să lucrez acolo? Asta e situația!
-Lasă că rezolvăm noi situația asta! A mormăit Amely apoi și-a desfăcut cărțile prin toată casa.O vreme nu mi-a zis nimic apoi :
-Cum ți s-a părut?
-Fabrică, lume ciudată și chimie.Urăsc chimia! Sper să nu mă pună la calcule și formule chimice!
-Trebuia să te faci profesor.Acum e deja târziu..
-De ce târziu?
-Examenele au trecut și am uitat să spun că au venit actele.Plecăm cât mai curând!
-Păi nu plecăm la vară? Așa ziceai..
-Plecăm mai repede.Lucrurile s-au așezat în matca lor mai bine decât speram..
-Păi renunț la serviciu?
-No, no! Încă nu până nu am ceva sigur la mână..Te anunț eu!
-Mă duc să fac un duș, nu vii și tu?
-Parcă aș face baie cu toată fabrica..O să vin prin surprindere să văd ce faci tu mereu în baie de stai cu orele.Înțeleg că îți place să te joci cu familia dar mi se pare egoism să stai numai cu unii..
DIMINEAÞA LA ORA 10..
-Sub reactorul 2 aveți 10 butoaie cu terebentină, trebuie duse afară la mașină! Nicule, ia-l pe Ionel, pe Andrei și alimentați reactorul mic!
Cu gălețile în mână până la etajul 1 apoi din nou jos la butoaie.Andrei dă drumul la apă în interiorul lui iar Nicu pornește încălzirea..
-Trebuie să urmărim temperatura în blaz apoi adăugăm acidul acetic.Pfoaa! Ce miros de oțet! Iar mă despăduchează a mea deseară!
-Vine Mircea din concediu la schimbul 2.Cine vrea să lucreze cu el?
-Peia nu-l înghite că se mișcă prea încet.E mai rău ca o găină pe ouă!
În acel moment se aude o bubuitură foarte puternică iar cioburi de sticlă se împrăștie peste tot.Leana, femeia de la instalația mare se uită mirată ridicând din umeri:
-Dracu să-l ia de manometru! Dacă nu repară nimeni de unde să visez presiuni?.Noroc că nu eram lângă vasul de expansiune că toată mă tăiam! Fabrică de rahat!
Apare Peia, Marius , se uită unii la alții apoi ridică și ei din umeri.De data asta nu a fost vina muncitorului..
-Nea Roman e de vină.De ce nu cumpără manometre mai bune! Râde Nicu ștergând cu mopul urmele de tuiol.va urma..


















.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!