poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de același autor






Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5637 .



Șeful de Gară
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Florinel ]

2011-07-05  |     | 



O gară mică, între munți. Clădirea e veche, bijuterie arhitectonică lăsată în paragină. La streșini, cuiburi. Izbânda vieții. Peronul e gol, iar cele două linii de cale ferată par luate dintr-un joc pentru copii. Și totuși, pe acolo, circulă, din când în când, trenuri. Și miros de tei înflorit.

Șeful de gară ține în mâini o vrabie rănită. Toată atenția lui se focalizează între cele două palme - așezate una dedesubtul, alta deasupra păsării – între care s-ar zice că s-a concentrat întreg universul.
“Și trenurile?”, întreabă femeia. Răspunde într-un târziu, cu gândul aiurea: “Trenurile… merg. Și când se defectează, are cine să le repare. Dar dacă pasărea aceasta nu va mai zbura…”
Într-o gară uitată, într-un spațiu-timp încremenit, un om se îngrijorează de-o aripă frântă a cărei neînzdrăvenire ar putea frânge un univers.

Femeia și bărbatul se îndepărtează, lăsându-l pe șeful de gară cu grijile lui. “Toți purtăm în noi o însângerare”, îi spune el, strângând-o la piept. “Doar că nu toți avem șansa ca cineva să ne mângâie rana cu palmele sale”.

Trenul pare venit din alt timp. Cei doi urcă. Singurii călători din gara dintre munți. Ce mare tristețe e-o gară mică între munți! Doar șeful de gară face din ea o lume. O lume în care zborul unei păsări e mai presus de mersul trenurilor.
Gândește la cei plecați. “Cum vă mai târâți dorurile dintr-o gară în alta! Măcar eu nu mai aștept nimic! Și, mai ales, pe nimeni. Și totuși, dacă reușesc să fac pasărea asta să zboare, poate cine știe…”



.  |











 
shim Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!