poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunităţi Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor






Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3392 .



A muri
proză [ ]
Peter Altenberg, schiţă din Prodromos

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Mironflorin ]

2011-05-31  |   

Traducere poezie - Traduceri poezii si alte texteAcest text este o traducere.  | 



Ca toţi oamenii, îmbătrîni înainte de vreme din pricina dezamăgirilor.
E cancerul sufletului, măcinînd imperceptibil.
Făcu şaizeci de ani, tot mai grasă, tot mai gălbejită, tot mai deziluzionată.
Fiul ei cel mare îi ţinuse deja o predică cu mulţi ani în urmă: „ Mamă, somnul e mai important decît mîncatul şi vorbitul. Lasă-i cel puţin naturii timpul să răscumpere păcatele ignoranţei noastre.”
Ea răspunse: „Dar la şase dimineaţa trebuie frecate şi bătute covoarele din sufragerie, tu, însă, n-ai cum să ai habar de aşa ceva...”
Într-adevăr, n-avea niciun habar.
Ordinea-n casă pe spuza vieţii orînduite.
Această ordine în casă îi devenise cel mai atroce călău!
Legea materiei inanimate biruise legea materiei vii!
Orînduirea gospodăriei, orînduirea vieţii!
Într-o noapte, era gata să fie suguşată, suguşată.... apoi, în ultima clipă de groază, a fost eliberată, dezlegată, deznodată – salvată, şi anume, pentru o criză ulterioară cu atît mai cumplită a bolii ei de inimă secundate de horcăială! Ochii, ochii covîrşiţi de o angoasă de negrăit! Aceşti ochi ţipau: „Ajutor!”
Fiica ei, consumată ea însăşi de suferinţă, din cauza a tot felul de dezamăgiri, cancerul sufletului, deveni şi ea, ca urmare, puţin grasă şi buhăită şi spuse după această primă criză: „Azi, mi-am cumpărat un revolver. Dacă păţesc ca şi mama, a doua oară n-o mai păţesc...”
Fiul cel mare spuse: „Dumnezeu ţine registrul veniturilor şi cheltuielilor întregii noastre vieţii. El speră că ne vom gospodări cu chibzuială şi ne blagosloveşte. Dar noi nu o facem. Dumnezeu nu ne plînge, nu ne rîde. El e drept şi aşteaptă. El vrea să ne constrîngă la adevărul vieţii noastre prin cumplite pedepse. El deţine controlul falimentului progresiv al avutului nostru vital şi sancţionează cu boala cronică!”

Fiului cel mai mare i se replică: „Să filosofezi în loc să-ţi fie milă, pfui, cine din familie s-a mai pomenit s-o facă!”
Într-adevăr, el s-a pomenit s-o facă:
El poseda acea compasiune la timp, timpurie, compasiunea preventivă, acel simţămînt singular preţios care este deja cununat cu gîndirea, mintea inimii, inima minţii!
Bătrîna soră a doamnei bolnave juca împreună cu aceasta în fiecare seară Bézigue, o lăsa să cîştige ca să se mai poată niţeluş bucura. Ei i se trimiteau acasă drept semn al aprecierii: peşti marini, scoici, şampanie, beaf tee jelly.
Se gîndea: „Mă îndoapă pentru viermi.”
Dar spunea: „Vă mulţumesc din toată inima. Mă bucură nespus.”
Fiului cel mai vîrstnic îi zicea: „Ştii, timp de 45 de ani, mi-am trezit din somn bieţii slujitori la ora cinci dimineaţa de dragul ordinii în casă. Crezi că asta mi-e pedeapsa?!?”
„Da. Cred că da. Sunt sigur!”
Rudele veneau îndeobşte după-amiaza. Atunci casa era deja în ordine.
Muribunda spunea la gustare: „Cum vrei ceaiul verde sau negru, te rog, poţi să ai din amîndouă, nu, sigur nu e niciu efort? Cu lapte sau cu rom? Sau cu lămîie? Te rog, serveşte-te! Da, ce-mi spui e într-adevăr foarte caraghios. Nu, cine s-ar fi gîndit? Marie, serveşte-le crema de portocale! Vă rog, luaţi din fructele tropicale. Sunt foarte mîndră de curmale şi strugurii de Malaga. Nu zic de unde le am.”
„Secretul ăsta îl iau cu mine în mormînt,” spuse ea rîzînd, în timp ce cineva o bătea peste mînă, plin de reproş. Seara, după gustare şi discuţii, era cu totul epuizată.
La ora nouă, jucă Bézigue cu sora ei mai vîrstnică şi-o lăsă înadins să cîştige.
„Cum ai putut? N-ai văzut că cei opt regi sunt deja afară ?!?”
Nu, pesemne că nu văzuse.
„Aproape că nu îndrăznesc să-ţi iau cele cincizeci de parale...”
„Nu mai fă atîta caz. Am pierdut pe cinstite.”
„Hai, revanşa.”
În aceeaşi noapte avu loc şi ultima criză. Inima muncea să se sfîrşească. Dorea şi nu putea. Groaznic!
Muri pe tăcute.
Fiica se trezi şi spuse în crepuscul: „Mamă...”
Apoi, ţipă: „Marie, Agnes...”
Servitorii zgîndăriţi din somnul adînc se iviră împleticindu-se.
Înainte de amiază, apăru şi fiul cel mai vîrstnic. Li se adresă Mariei şi lui Agnes: „ Sunteţi galbene la faţă. Aţi dormit prea puţin. Culcaţi-vă!”
Surorei sale îi spuse: „Culcă-te şi dormi! Toate astea nu te au prevenit îndeajuns? Am să am grijă să nu te trezească nimeni...”
Plîngînd, căzu pe pat îmbrăcată.
Se făcu astfel ora unu. Iar în casă nu se urnea nimic.
Fiul cel mare stătea de strajă.
Păşi în odaie la mama decedată, se aşeză, îi sărută mîna şi zise: „Adormi şi tu pentru prima oară, necugetato! Mereu am avut impresia că cel care doarme este unul mort. Nu e în stare să trăiască singur, nu e încă matur, pregătit. Am avut întotdeauna cea mai mare milă atunci cînd viaţa vrea să facă un repaus de la viaţă! Acum, sărmană mamă, toate aceste ore le plăteşti cu vîrf şi îndesat!”
În ziua înhumării, arătau cu toţii nedormiţi, galbeni, zbîrciţi, slăbiţi, îmbătrîniţi prea de timpuriu. Chiar şi custodele şi soţia sa, pe care lucrurile nu îi priveau, arătau dărîmaţi.
În sicriu, chipul moartei era pe deplin liniştit.
Dimineaţa următoare, fiica comandă ca în sufragerie etc. etc. să se frece, să se bată, să se cureţe covoarele cu varză, fireşte.
„De ar mai putea mama să vadă...” simţise ea.


.  | index











 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!