poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3393 .



Robotul de zăpadă
proză [ ]
din Trofeul (1980)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Miron_Scorobete ]

2010-12-04  |     |  Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil



Mai privi odată masa de comandă, pereții plini de termometre, barometre, cadrane cu arătătoarele în toate pozițiile, bolta transparentă de deasupra. Totul era în ordine. Se ridică și-i spuse celuilalt:
- Sper că n-o să te plictisești. Gândește-te la fata care-ți dă mereu telefon și timpul va trece foarte ușor.
Celălalt se așeză. Cercetă la rândul său totul cu privirea.
- E în ordine! zise. Du-te, poate până înserează ieși la ski. M-a căutat și azi?
- Fata? Nu. Cred că știe că lucrezi în schimbul doi. O să te cheme, fii sigur. M-au bombardat însă alții, câteva zeci. Nu puteam fi atent la manevre din pricina lor. Zbârnâiau întruna. De când spun că Centrul de dirijare a climei n-ar trebui să figureze în cărțile de telefon! Unul, azi, mi-a dat adresa, e pe undeva prin vest, îmi cerea o ploaie, dar nu oricum: parcelată! Să cadă numai pe lotul său, deoarece cu toți vecinii e certat. O femeie dorea soare fierbinte ca să-și poată usca o covată de rufe spălate. Unul singur mi-a mulțumit, un copil; se bucura că ninge.
- Da, am uitat să te felicit. Ai făcut o ninsoare foarte frumoasă.
- Și mie îmi place, spuse cel ce pleca privind fulgii mari de afară. De mult n-am reușit o ninsoare așa de minunată. M-au felicitat și șefii.
- Ce dispoziții ți-au dat?
- Ai programul acolo, în jurnalul de bord. Va trebui să mai lași ninsoarea așa încă o oră. Pe urmă o rărești, dar păstrezi temperatura scăzută, să nu se topească. Ai toate datele trecute în jurnal.
Între timp se îmbrăcase. Se rezemă cu coatele de un pupitru și privi din nou afară. Fulgii mari, mănoși, cădeau pe acoperișul boltit, se loveau de pereții de sticlă și dispăreau într-o clipă. Din cauza căderii lor, cabina părea că urcă în sus, că zboară spre cer.
- Vino să vezi ceva nostim!
Celălalt se apropie. Centrul de dirijare a climei era așezat pe o stâncă. Mai jos, la cincizeci de metri, se deschidea un tăpșan drept ca un teren de hochei, închis într-o parte de stânci și în cealaltă de clădirile unor institute de cercetări. Printr-o margine trecea albia unui râuleț. Acolo, pe locul neted, vreo două duzini de roboți se jucau cu zăpadă. Aruncau unii în alții, se trânteau pe jos. Vreo câțiva adunau bulgări mari și îi clădeau. Începea să se profileze forma unui robot de zăpadă.
- Ce zici? Nu-i așa că sunt adorabili? zise cel care pleca. Am citit într-o carte că în urmă cu secole așa se jucau și copiii.
- Cine o fi inconștientul care le face astfel de programe? spuse celălalt. E pur și simplu revoltător să asiști la așa ceva.
Se repezi la masa de comandă și trase cu putere o manetă.
- Ce faci? sări cel care pleca vrând să-l oprească. Ești nebun? Cum poți face așa ceva? Stai, mă auzi? Încetează, că altfel... Îl zgâlțâia de braț, de umeri.
- Lasă-mă, că intrat în schimb, răspund personal de tot ce se întâmplă cât sunt de serviciu. N-ai nici un drept să-mi poruncești.
Cu fața crispată, cu mâinile tremurând, învârtea rotițe, apăsa butoane.
Ninsoarea se transformă într-o ploaie torențială, caldă. Ieșeau aburi din stâncile înghețate. Zăpada ce crescuse de vreo jumătate de metru începu să se topească. De pe jgheaburile săpate în stânci se prăbușeau torenți înspumați. În câteva minute toată valea fu măturată de ape tulburi, urâte, rele.
Apoi, din sus, din chei sosi viitura. Mai înaltă decât statura omului, fierbând, aruncând o ploaie de stropi în sus, împotriva ploii ce cădea cu și mai mare putere, înainta ca un tăvălug, cărând trunchiuri de arbori, desprinzând blocuri de piatră. Imediat, strâmtul tăpșan din fundul văii nu mai fu decât un lac fioros ce creștea întruna. Apa începu să părundă în parterul institutelor de cercetări.
Roboții, surprinși de potop, nu știură ce trebuie să facă. Încercară la început să înoate, lovind disperați apa cu membrele lor greoaie. Nu rezistară însă mult. Prea grei, unul câte unul se scufundară în apa tulbure, căzând la fund, purtați de puhoi, izbiți de stânci.
- De ce? mai reuși să întrebe cel care pleca.
- Cine o fi inconștientul care îl învață asemenea neghiobii? scrâșni celălalt. L-aș învăța eu pe el...
În eter, posturile de radio anunțau primele victime ale inundațiilor.

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!