Pe seară nu mai mi se face dor de altceva, de altcineva. Nici de Tulcea, nici de mare, nici de foști prieteni și nici de călătorii, excursii. Sunt legat pe veci de-o singură persoană. Să fiu numai al tău. Tânjesc una ori două seri pe lună. Atunci când tu, Iubito_Una, sosești abia pe la 21-22, după câte un maraton de îndatoriri. Nu mai este cazul de la sfârșitul lui iunie. Ai lucrat intens. Vreau să te fac să uiți multe aspecte neplăcute de la serviciu. Ați trecut prin multe în ultima vreme.
- Am cumpărat multe, dar numai sfeclă roșie am uitat să iau – te anunț eu în această seară.
- Iubi, atâtea sunt acolo, în bucătărie, c-ar fi tare inutilă și sfecla! – îmi răspunzi. Ascultă ce-mi scrie Digeița pe mess: „În fiecare zi mă apucă greața”.
- Cam des. Așa o fi ea…
-Uite, mai scrie: “chiar acum!”…, și a închis. Adică nu mai putea vorbi...
Ea și tu ziceți că-i foarte bună sfecla fiartă, făcută salată. Digeița mănâncă cu hrean. Dar se poate prepara numai cu sare, lămâie și ulei de măsline.

Iubito_Una, ți-am făcut un desen, de-acum o lună. Părul castaniu cu nuanțe blonde în soare, fruntea dovedind înaltă noblețe, ochii mari, verzi cu puțin maro în mijloc, dar care se schimbă pe timp înnorat înspre albastru, nasul drept cu nări puternice, buzele având conturul împătimirii de mine, toate, zâmbăreațo, mă excită artistic și fizic. Hai să-ți descriu mai în amănunt stările mele când ne iubim, când facem uneori duș împreună, când facem cumpărături la market ori din piața cu tarabe aflată la doi pași, când mergem la Otopeni și pe la unu jumate noaptea ca să-i așteptăm pe sora și cumnatul tău ce ne vizitează din Cehia.
În primul rând depistez ca element comun, oriunde și oricând, sărutul. Luând atâtea din magazine și piață în mâinile tale viguroase, mă lupt să te păcălesc în vreun fel ca să le car aproape pe toate. Am început să le iau de la început de la casă ori de la vânzători. Altfel nu se dezlipesc de brațele tale harnice. Te determin cu vorbe și multe săruturi. Mă pupi, pentru că și mie îmi place acest lucru. Pentru mine pupatul echivalează c-un dialog. Este elocvența buzelor, care scot din muțenie toți centimetrii corpului tău, Iubito_Una ! Lumea din cartier o să ajungă repede a ne recunoaște:
- Uite-i pe drăgăstoștii ăștia... Mereu o sărută, iar ea îi răspunde imediat. Parcă-i așteaptă cu sufletul la gură dovezile de iubire.
Iubito_Una, nu știe niciun vecin din bloc ori din cartier secretul nostru. Ce veste mi-ai dat încă de duminică, 25 iulie! Trei zile pline: lunea ne-am programat, iar marțea și azi, miercurea, am fost supuși probelor. Interpretarea rezultatelor ne-a făcut să ne mobilizăm și să ne gândim serios, uneori și cu de-amănuntul ce vom face.
Seara te cuprind, te scald în sute și mii de săruturi. Ador sfârcurile tale, care se fac tari precum un lemn de esență rară, numai dacă trec ușor peste ele. Nu pot spune ce nuanță au. Sânii tăi nu diferă de cei ai fetelor de optsprezece ani. Mă entuziasmez după spatele tău de atletă înnăscută. Ai oase mari, puternice și mușchii fără țesuturi adipoase, acoperiți de-o piele rumenită la soarele acestor luni de vară, când ai stat și tu mai mult pe la mare. Picioarele ți se joacă, cuminte, prin universul domestic ce-l alcătuim. Și afară din casă degetele lor le caută pe-ale mele prin sandale, ca să mă prevină că tălpile tale mă doresc în orice clipă. Piciorul tău, indiferent care, îi este prieten piciorului meu, uneori uitând care este geamănul său. Alcătuim așadar în părțile noatre inferioare (inferioare numai ca altitudine din poziția de drepți), când suntem în pat, un patrulater mobil cu patru colțuri – genunchii, având ca unghi pentru fiecare dintre ei plica genunchiului. Mâinile, când dansăm îmbrățișați, tind să formeze un cerc hermeneutic al cărui diametru este dat chiar de distanța dintre inimi. Atunci când te susțin, luându-te în brațe pe stradă, în parc, în cameră ori te țin mult și bine în apa mării, mâinile tale mă strâng după gât sau după spate și împreună cu ale mele formează un cilindru al consistenței pasiunii. Când mergem, te țin c-un braț pe sub gât, pe umeri, iar tu mă strângi ușor cu cel opus pe după mijloc; brațele noastre drepte și stângi alcătuiesc câte o literă simplă L și un L întors.
Dormim de un timp și dezveliți. A început să ne doară spatele, pentru că fereastra poate rămâne deschisă și o noapte întreagă. Alaltăieri ori răsalaltăieri a fost singura dimineață foarte rece în București. Plecând împreună foarte devreme, pe la șapte, eu n-aveam decât tricoul grena cu soare galben, iar tu îți pusesei una din fustele lungi de vară, cu multe pliuri, bluză și un pluovăraș. Încerca să și picure.
- Hai să iei ceva mai gros, iubi Gulit! – m-ai îndemnat exact când ieșeam din scară, pentru că erau sub cincisprezece grade.
- Nu, cu tine nu mi-e frig deloc. Mergem repede. Vezi, n-o să plouă. Acolo, unde mergem, e cald înăuntru.
Am mers numai cinci stații de metrou, cu schimbare la Unirea. Calculasem bine pe harta Bucureștiului unde trebuia să ajungem. Am stat mai întâi pentru tine la coadă. Apoi, stând și pentru mine, am apucat să intru penultimul. La sfârșit erai atât de mulțumită. Se purtaseră impecabil cu tine. Ne-am plimbat prin Cișmigiu. Þi-am cules de la intrarea cea mare în parc vreo șapte coarne mai roșii. Le-am ținut în pumn până acasă. De fericire am vrut să-ți iau flori. Ai vrut numai o tuberoză. Aproape de bloc, pe la prânz, am făcut și alte cumpărături. Gătim noi feluri de mâncare, mai ales în ceaunul mare, dublu etajat, cu toarte și cu grătarul semilună deasupra, pe margine. În el am făcut eu prima dată mâncarea de legume cu ton, cașcaval și smântână. Am garnisit fundul și marginile cu rondele de vinete. Am pus ciuperci, cu câte o linguriță de smântână în ele. Apoi o jumătate de chil de fasole verde din aceea subțire, fără ațe, peste care am așezat multe roșii felii și destul usturoi tăiat. Două conserve de ton, un ardei tăiat subțire, am dat prin răzătoare cașcaval, iar am pus smântână. Am presărat condimentele sărate orientale, din amestecul făcut de tine și pus într-o cutie. Deasupra am acoperit cu un al doilea strat de vinete. Am adăugat mult ulei. Și-am lăsat acest nou preparat, inventat de amândoi, la cuptor. După vreo oră, la prânz a fost un deliciu. Pe seară s-a terminat. Pentru că i-am invitat pe Emil, frate-miu, și Ramona.
Când am rămas eu încă jumătate de zi la Constanța, săptămâna trecută, acum zece zile, deși erai de serviciu, ai vrut să m-aștepți tot cu mâncare de legume făcută la cuptor. Tu ai făcut-o cu boabe din patru știuleți de prorumb, cu multe vinete, roșii, ardei, legume dezghețate din pungă și o compoziție de ouă care le-a legat puțin. Nu te-aș fi lăsat să tai rândurile de boabe crude, până la coceni.
Tot în acest ceaun nou am mai preparat în ultimele zile cartofi în sos de roșii, usturoi, apă și ulei. Am preparat spate de pui – pentru că la Profi l-am găsit numai o dată, la cinci lei kilogramul. L-am făcut tot cu sos de roșii. Ieri am preparat în cuptor copănele, după ce le-am pârlit la flacără până se făcuseră albe, și le ținusem în tigaia de teflon într-un sos special. La cuptor o să facem tot felul de bunătăți, pentru că iată, se apropie luna lui cuptor și vom merge din weekendul ce vine acum în concediu.