Am intrat în curtea mare și plină de păsări. În fundul curții se auzeau, din grajduri și cocini, porci, vaci și cai. Doi iezi se izbeau cap în cap, luându-și avânt pentru fiecare înfruntare, moment în care, înainte de izbire, se ridicau pe picioarele din spate. casa era mare, clădită din chirpici, văruită, orbitor de albă.. În fața casei, străjuind un cerdac generos, erau stâlpi de lemn, ciopliți în diferite motive, pe toată lungimea lor iar pe lateralele casei, albul era stăvilit de un brâu albastru închis, năpădit de buruieni. Am intrat într-un hol mic unde erau aliniate patru căldări pline cu apă, fiecare fiind acoperită cu un capac de lemn. În față era o altă ușă, ceva mai largă, dar tot scundă, prin care am pătruns într-o cameră mare, cu ferestre mici,fiecare fiind protejată cu gratii de fier.Clanța avea o formă ciudată iar broasca era mare, neagră, pătrată, aplicată pe ușă. În camera mare mirosea a busuioc și a levănțică, iar pe jos erau așternute preșuri țesute în războiul de țesut, din cârpe vechi.Întrun colț al camerei, mai aproape de geam, era amplasat și războiul de țesut, cu un prerș început, luminat slab de lumina ce pătrundea cu greu. Unde nu era acoperită podeaua, se vedea pământul de pe jos, ce purta, abea vizibil, urmele degetelor ce-l neteziseră când era moale. Acele semicercuri paralele, ce se uneau cu alte semicercuri, dădeau impresia unui stol de păsări aflate în zbor.
Baba Șerbana s-a așezat pe jos, turcește, și-a întins fusta peste genunchii depărtați și m-a îndemnat să stau lângă ea. Cu o ideie aiurea m-am întrebat dacă baba poartă chiloți. Am simțit nevoia de a mă supune babei, de a intra în jocul acesta al întâmplărilor ieșite din comun. Cu o mână tandră dar fermă, mi-a tras capul în poală și a început să-mi mângâie părul cu degetele răsfirate. Unghiile tocite îmi atingeau pielea capului continuând mângâierea palmelor. Glasul ei, ca un fum plăcut mirositor, a început să-mi depene o poveste despre Pipăruș Petru. Povestea curgea călduț, cu multe meandre, părând că nu se va mai sfârși niciodată. Am adormit cu capul în poala babei și am și visat. Nu-mi amintesc exact ce am visat dar era un vis cu Pipăruș Petru, cu Mihai conducând o căruță cu coviltir, îmbrăcat cu o cămașă largă, de mătase roșie. Lărgimea cămășii se strângea întrun brâu lat, din piele neagră, ornat cu nituri de argint. În spatele căruței soareloe iriza în lumina soarelui în asfințit.. Stele țintuite clipeau pe cerul , încă deschis la culoare...Apoi, focul acela și o vrăjitoare ce urma să fie arsă pe rug. Visele cu amintirile se întretăiau, se suprapuneau și ...vrăjitoarea sunt eu...
Un rug de flori și-n centru se-nalțătrandafirul
De care tu,legată, vei arde-n vîlvătăi,
Se-nalță-n centrul pieței și Vesta,patrafirul
Va pune peste tine ferindu-te de răi.
Vei apărea desculță,în alb,netemătoare,
Pășind fără sfială,cu ochii strălucind,
Mulțimile din piață te vor huli și-o floare
Va scutura petale in drumul tău ,cu jind.
Vei fi legată-n două cu șnurul alb și roșu,
Mă vei privi uimită cum pot să te privesc,
Vei auzi chemarea din flăcări și cocoșul
Va da un ultim cintec iar tu,un TE IUBEEESC,
Vei înalța ca rugă spre cerul fără pată
Și eu,calcînd pe oameni voi năvăli în foc.
Un trup și-un suflet fi-vom și-n foc ultima dată
Ne vom uni și jarul ne va topi și-n loc
De o cenușă ternă,în piața părăsită,
Sub raza lunii caldă,vor fi doi nou-născuți
Și lîngă ei o floare lăsată de ursită
Iar tu,în rugăciune,vei vrea să mă săruțiVorbele lui se insinuau ca limbile focului deasupra cărbunilor ce-și schimbau nuanța de roșu.
M-a trezit mireasma de tutun ce se strecura în aer din gura babei Șerbana. Nu știu dacă era seară sau era noapteBaloo fusese lăsat în casă și stătea cuminte sub războiul de țesut zdrențe, veghindu-mă atent, cu capul sprijinit pe labe. Din când în când îi vedeam firele de păr ce-i acopereau ochii, că se mișcă, semn că era la postul de pază.
Iana a adus o masă mare și rotundă, cu picioarele foarte scurte. Apoi au urmat niște scăunele cu trei picioare, cu blaturi făcute din felii de trunchiuri de copac, pe care se vedeau distinct inelele de vârstă. Picioarele scaunelor erau făcute din crengi de copac, mai groase, curățate de crenguțe și înfipte în blaturi.
Am ieșit în fața cerdacului să ne spălăm pe mâini. Arcade a adus o găleată cu apă, din hol, și o cană de lut ars. Mi-a turnat să mă spăl și apoi mi-a dat un șervetde in , ce mirosea a busuioc. El lua apă în gură și o lăsa să șiroiască să se spele pe mâini.. Am intrat în casă și pe masa, rotudă și joasă, la mijloc, trona o mămăligă uriasșă ca o lună plină.. Strachinile smălțuite, cu fund maro și cu un brâu gălbui, pe care se ghiceau niște motive florale, abureau îmbietor. Baba Șerbana s-a așezat prima apoi m-a îndemnat să mă așez în stânga ei. Rând pe rând, s-au mai așezat șapte sau opt persoane de vârste diferite. La o masă mai mică, într-un colț al camerei, cinci copii păreau colțurile unei pentagrame.
Iana stătea în picioare, lângă ușă, privind la oamenii care mâncau.. Nevăzută, apărea în spatele fiecăruia și îi mai turna țuică sau îi mai dădea ce mai avea nevoie. După untimp, Iana a adus o strachină mare, plină cu melci fierți și a așezat-o pe masă și lângă ea, o perniță plină cu ace de cusut. Am tras cu ochiul la ceilalțipentrucă nu știam cum să mănânc melcii. Baba a luat un ac și, cu dexteritate, a scos carnea din cochilie cu acul și a băgat-o în gură , după care a luat un dumicat de mămăligă, l-a trecut prin mujdeiul de usturoi și l-a mestecat. Am urmat exemplul încercând să compar cu gustul fructelor de mare dar gustul melcilor de pădure este cu totul altceva.După ce am mâncat, și ceilalți se apropiau de finalul mesei, am spus sărutmâna pentru masă dar nu m-am ridicat, așteptând clipa când baba s-a ridicat.Sprjinindu-se în băț, baba s-a adresat lui Arcade, mustăciosul cu fuiorul alb:
-Mă, luați caii și du-o pe nașa la gârlă.
-Dar eu nu știu să călăresc! am protestat, simțind o oarecare teamă la gândul că mă voi urca pe cal.
-Știi! mi-a răspuns baba, fără să-mi oere o clipă de drept la replică.
Iano, dă la câini, a continuat ea, cu autoritate.
Baloo a primit un boț de mămăligă, ca toți câinii și l-a înfulecat de parcă ar fi fost hrana lui de iecare zi. În fața casei ne aștetau doi cai micuți, cu coame lungi,tăiate egal, și cu cozile împletite și legate. Pe spatele fiecăruia era câte un crâmpei de pătură, iar pe cap purtau căpestre cu frâie de frânghie de cânepă. Nu șa, nu scări...cum să urc? Am prins frâul în mână și Arcade, cu o forță nebănuită la anii lui, m-a prins de mijloc, m-a urcat pe car și apoi, dintrun zvâcnet a urcat pe celălalt cal. Poarta mare, străjuită da Iana, era deschisă. Arcade a îndemnat calul și a trecut în fața mea, îndemnându-mă, peste umăr, să țiu frâul strâns. Caii mergeau alene, unul duopă altul, urmați de Baloo. Nu mai simțeam teamă că voi călări. eram pe cal și aveam senzația că nu este pentru prima dată. Praful gros de sub copite făca ca pasul cailor să se audă âînfundat. După o jumătate de oră de mers legănat, am intrat întrun zăvoi. Luna se vedea mare și albă, printre crengi, de parcă mămăliga Ianei fusese atârnată de cer.am coborît de pe cai și arcade a pus păturile pe jos. Caii pășteau slobozi în săpatele nostru, neâmpiedicați, dar nu se depărtau. M-am așezat turcește, ca baba Șerbana.
Se auzea o privighetoare de pe malul celălalt al Ialomiței sau , poate, de pe limanul invadat de arbuști, ce era, pe cursul apei, în aval. Plesniturile apei , în malul ros de cursul mai rapid, mă făceau să mă tem că malul înalt, pe care stăteam, s-ar fi putut prăbuși din cauza scobiturii adânci de la baza peretelui, înalt de aproape trei metri. Nu mi-am rostit temerile și stătam în așteptarea unei explicații, a unui îndemn, așteptam să se întâmple ceva. Arcade tăcea. O adiere caldă a adus, dinspre sat, un iz de baligă proaspătă de vacă, cu mirosul acela dulceag de iarbă fermentată. De peste câmp se auzea câte un câine lătrând prin somn, iar Baloo răspundea, mormăind, în surdină. Uitasem de America, și de Mihai, și de copii. Eram numai eu, în scaldă prin nemurire, cu inocența copiilor ce nu cunosc teama de pericol. Priveam apa și din loc în loc se iscau mici vârtejuri ce dispăreau brusc, lăsând locul altora și altora. Arcade a chemat caii și ei s-au apropiat fornăind. I-a luat de dârlogi și a coborât prin malul abrupt pe o cărare povârnită, născută dintro prăbușire de mal. Am coborît și eu. Gurile cailor ce beau apă mă fascinau. Boturile moi și fremătătoare, cu peri rari și lungi, se uneau cu boturile oglindite în apa ce curgeadomol, în acel golfuleț. Privind imaginea lor, reflectată în apă, mi-am amintit de copilăria în care făceam fluturi din foile rupte din caietele de școală, pe care le stropeam cu cerneală și pe care le îndoiam la jumătate, unindu-le și presându-le. Modelel ciudate le încadram în aripi de fluturi iar pe îndoitură desenam corpul alungit, încheiat cu antene spiralate. Ce departe erau acelevremuri! Caii s-au oprit din adăpat, au ridicat capetele și și-au ciulit urechile. Peste câmp s-a rostogolit un nechezat sonor și prelung. Răspunsul lor a fost un fornăit îndelung, ce s-a topit în valurile de aer cald ce alternau cu valuride aer rece, ce se succedau în mod ciudat. Am urcat panta privindu-l pe Baloo ce mă urmărea cu atenție. Am plecat spre casă pe același drum domol și prăfos cu regretul că nu m-am scăldat. arcade, parcă auzindu-mă, s-a oprit și mi-a spusȘ
-Du-te! Te aștept aici.
Am întors și după ce am descălecat am coborât în locul unde se adăpaseră caii. Goalî și înfiorată de lăcerea apei răcoroase, mi-am privit imaginea în apă, apoi m-am cufundat până lagât, așezându-mă în genunchi, în apa mică. simțeam curentul apei dar puteam să mă mențin pe loc. am ieșit pe mal și, înainte de aurca, m-am mai privit odată în oglinda apei. am, tras rochița și sandalele pe corpulo încă umed. Îmi era bine. Parcă toate temerile și grijile fuseseră spălate de Ialomița, cu apele eitulburi, la Curul Morii, în Þăndăreii Bărăganului. Arcade s-a apropiat, m-a urcat pe cal și a ascultat atent.Dinspre apa ce se scurgea printre vârteje, se auzea ca un glas profund ce rostea obsesiv ooog, ooog!
-Cere gârla om, a șoptit, a resemnare, Arcade.
Ne-am întors acasă. Baba Șerbana a descuiat ușa camerei de la drum cu o cheie ce o ținea în buzunar. becul chior îmi deslușea, cu greu, tablouri vechi, cu tineri înțepeniți la fotograf, îmbrăcați în haine populare. Dintrun tablou, de sub sticla pătată de muște, mă privea fix, un bărbat îmbrăcat în uniformă de jandarmi.. L-am privit îndelung pentru că asemănarea cu Mihai era izbitoare. Baba Șerbana a ieșit din muțenie și mi-a spus
-Toți bărbații din neamul lu Poroambe au fost așa!
Așa cum? aș fi vrut să întreb dar baba închisese ușa iar eu am continuat să privesc tabloul.
Patul imaculat, emana un ușor iz de naftalină. Pe pat mă aștepta o cămașă de noapte de in, brodată cu flori mari, întinsă și frumos netezită, perpendicular pe pat, ca o femeie așteptându-și iubitul. Baloo s-a așezat la picioarele patzului iar eu m-am strecurat în cămașa de noapte și am adormit fără vise.
Dimineața m-am trezit neștiind unde mă aflu. Fotografia jandarmului mi-a reamintit că sunt în camera de la stradădin casa finei Șerbana, din Þăndărei.M-am spălart așa cum l-am văzut pe Arcade. Am primit o can cu lapte de capră, nefiert și un pachet în careera niște friptură de cocoș, o bucată de pâine de casăși o jumătate de litru de țuică.
M-a condus la poartă și eu am plecat spre mașină după ce i-am sărutat mâna uscată.
M-a mângâiat pe păr și mi-a șoptit
-Du-te, nașă, ai treabă! Fă ce mai trebuie făcut!
Cuvintele mi-au rămas în minte dar înțelesul lor îmi scăpa.
M-am întors la București, parcă luminată, parcă izbăvită