Intr-o seara calda de vara, un om pașește sigur spre parc îmbrăcat cu un pardesiu lung sub care se ascunde ceva sumbru si rău. Un bărbat stă singur pe bancă, așteaptă un informator care posedă informații importante pentru cazul la care lucrează. Așteptarea e lungă și căldura e mare dar în spatele său apare omul în pardesiu cu un pistol îndreptat spre capul victimei. Bărbatul nu realizează ce se întămplă și așteaptă liniștit, când capătul pistolului se lipește de capul său iar asasinul spune: “Nu trebuia sa fie asa dar tu mai silit sa fac asta”.
Fără a lasa și victimei sale cuvântul apasă tragaciul și victima se prăbușeste pe iarba verde uscată de soarele torid care apune. Sângele înroșește pământul dar asasinului nu îi păsa și plânge, pune arma deoparte și cu ura în ochii părașește locul crimei. Nu ar fii vrut să se termine așa, să fie nevoit să iși ucidă prietenul, mentorul cel care i-a arătat un drum mai bun. Dar soarta nu e niciodată dreaptă și drumul e mereu alunecos.
După mulți ani de antrenament și de ani petrecuți lăngă cel care la făcut ceea ce este, a fost nevoit să îl elimine pentru că devenise o povară. Cei pentru care lucra au considerat că mentorul său a devenit un pericol pentru organizație, și acum își amintea ce îi spuseseră: „ Mentorul tău a devenit un pericol pentru noi și mai ales pentru tine, te-a trădat, după ce a ales să te corupă și să te aducă aici acum vrea să ne omoare pe toți pentru a avea el totul. Îți va fii greu dar trebuie să o faci.”
Profesorul lui zăcea mort în propria baltă de sânge iar el devenise, mai rece, mai profesionist se îndrepta spre ceva sumbru, rău și chiar diabolic dar lui nu îi mai păsa. Noțiunea de bine și rău dispăruse din mintea lui, tot ce a rămas este scopul de ași face datoria. Nu are o familie pentru care să își facă grijii sau prieteni cu care să își petreaca timpul liber cu ei. Tot ce a rămas pentru el este slujba și loialitatea pentru cei care l-au angajat și i-au salvat viața.Singurul om pentru care avusese sentimente de dragoste și respect îl trădase. Trădarea acestui om îl schimbase total îngropând aceste sentimente adânc, și astfel deveni asasinul rece care trebuia să devină.
Într-un bloc la etajul 4 pe terasă pe un scaun stătea șeful savurând un trabuc cubanez de cea mai buna calitate, în timp ce primea raportul de la subalterni săi. Dar ieșind din relaxare întrebă : “La ucis?” răspunsul fu scurt și direct : “Da acum e unul dintre noi.”.
Șeful ilustră un zămbet și cu un semn le ceru celor din fața sa să plece. Singur se ridică și se găndi: “S-a terminat am învins, profeția nu se va împlini niciodată.” Oare lumea pierduse și acest om acru cu buzele uscate și gras obținuse victoria?