poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2345 .



Viața mea zbuciumată și adevărată, de Dumitru Caragiu (1904-1983) (XI)
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [teotim ]

2010-03-23  |     | 



Într-o zi am secerat grâul și l-am făcut clăi. Când am mers a doua zi să încărcăm snopii, aceștia erau înjumătățiți. Un bulgar se dusese noaptea și furase jumătate din snopi, deci un snop îl luase și pe altul îl lăsase, crezând că noi suntem nepricepuți. Eu și cu încă un băiat ne-am dus la bulgar acasă și i-am găsit snopii în curte, dar să vedeți ce-am pățit. Bulgarul avea o prăjină mare și groasă și a strigat către noi: „Înapoi, că vă mănânc!”. Era uriaș de statură, brațul lui era cât pulpa mea de gros. Pe când ținea prăjina să dea în noi, îi zic tovarășului meu: „Uite ce facem. Așa cum ține prăjina sus, eu o să mă reped în gâtul lui, dar tu repede-te iute și apucă-l de picior, că eu singur nu cred că îl pot birui”. Zis și făcut. Cum ținea bulgarul prăjina în sus, până să dea în mine am și sărit pe gâtul lui și tovarășul meu l-a prins de picior și l-am trântit jos. I-am dat atunci cu bocancul în piept până ce abia mai răsufla, apoi i-am chemat și pe alții la fața locului să vadă snopii. Atunci i-am luat și am plecat.
O dată treceam printr-o comună, eram cu un cetățean, tot din tabăra noastră. Am trecut printr-o grădină și am rupt și noi câte două mere, numai atât. Bulgarul, cum avea dușmănie pe noi, ne-a reclamat că i-am mâncat merele din curte. Până să vină șeful de post, noi mâncasem deja merele. Acesta apare cu baioneta în mână, să ne ducă la post, dar noi doi ne-am opus. Șeful de post mai era cu încă un jandarm. Dar cetățeanul meu, un fricos de nu avea pereche, când a văzut asta, a fugit și m-a lăsat singur. O jumătate de oră m-am luptat cu cei doi, dar la urmă m-am predat. Șeful de post era o unealtă a bulgarilor. Cum am ajuns la post, m-au legat și m-au strâns așa de tare că mă durea spatele, nu mai puteam. După o jumătate de oră a venit toată echipa mea la post și i-au spus șefului de postcă dacă nu mă eliberează, va fi rău de el. Așa mi-au dat drumul. A doua zi șeful de post a fost mutat în Basarabia. A venit pe la noi ca să-l iertăm, dar pe cine să ierți, pe trădătorul de neam? Bulgarii erau foarte neînțelegători, chiar ei își spuneau singuri „dubala glava”, pe românește „căpățână groasă”, și hoți, dacă furau snopi de grâu de pe câmp, ce mai vrei?...
Acolo, în comuna Sarsânlar, am găsit cuptoare ascunse în care îi ardeau pe românii pe care îi omorau, ca să nu rămână urmă de ei. Să vă spun cum am descoperit o bandă de comitagii din întâmplare. Ne-am dus să facem percheziție la o fereastră cu fiare. Dar fiarele aveau o gaură pe peretele de sus, iar scândura pe care erau țintite fiarele, dacă o ridicai cu fiare cu tot, fiarele intrau în perete și sub scândură era gaură. Nu-ți venea în minte că sub scândura de la fereastră poate să fie o gaură. Prin gaura aia a pătruns înăuntru toată banda, dar ultimul dintre ei, când să intre, l-am văzut. Așa s-a descoperit toată banda. I-au arestat și i-au dus la pușcărie, dar, vânzări mari, după o lună i-au pus în libertate, că așa-i românul nostru.
O altă bandă de trei sute de iredentiști bulgari a fost descoperită, tot de români civili, în comuna Streberna, aproape de Aidemir. Cum trecea o femeie tânără pe o stradă, s-a dat la o parte după un tufiș, să-și facă nevoile, adică pipi. Era noapte, dar să vedeți că doi bulgari s-au oprit chiar lângă această femeie. Ea i-a văzut că s-au oprit lângă ea și a stat pe loc nemișcată, dar acești bulgari n-au văzut că femeia era pitită lângă ei și au început să discute, spunând că „astă seară vin vreo două sute de comitagii și vreo sută de-aici, din comună, și am aranjat să vină și primarul și șeful de post, adică de jandarmi”.
După ce-au discutat, acești bulgari au plecat, dar femeia, care a înregistrat tot ce-au vorbit ei, când a ajuns acasă i-a spus bărbatului ei toată convorbirea. Bărbatul ei, care s-a nimerit a fi un bun românaș, când a văzut că primarul, care era român, și șeful de post de asemenea rămân vânduți bulgarilor și iau și ei parte la acest complot contra statului român, ca un bun patriot ce era s-a gândit să se ducă imediat la legiunea de jandarmi din Silistra, că nu era departe, maximum douăzeci de kilometri.
A pus caii la căruță și a mânat la Silistra. S-a prezentat la comandantul legiunii de jandarmi Mușetescu și acesta a luat măsuri, imediat a trimis mai multe echipe de jandarmi. S-au dus chiar la fața locului, au înconjurat locul și au arestat treisute șaizeci de bulgari, tot complotul, împreună cu primarul și cu șeful de post. Însă i-au ținut închiși vreo două luni de zile și le-au făcut vânt, tot pe barbă. Nu trebuia așa, acest primar și cu șeful de post trebuiau să fie condamnați foarte aspru, dar ce să-i faci? Lume și iar lume... Armele au fost interzise prin lege, dar pentru români. Am făcut o percheziție la un bulgar și i-am găsit o armă, i s-a făcut proces, dar după aceea procesul s-a rupt. Dacă era un român, lua doi ani de închisoare, ca să vedeți cum mergeau lucrurile, barbă mare până la brâu... Deci drept vă spun că doisprezece ani cât am stat în Cadrilater fără armă la cap nici o noapte n-am dormit. Nu că nu s-a făcut liniște, dar nu aveam încredere. Din 1928 până în 1930 au fost ani de luptă, dar începând cu 1930 și până în 1940 s-a făcut liniște, puteai să mergi și noaptea unde voiai. Bulgaria n-a mai trimis bande de comitagii, când au văzut că, dacă omoară un român, reacția noastră e foarte puternică.

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!