poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2407 .



Luminile
proză [ ]
Din concursul de proza scurta

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Daruan ]

2010-01-21  |     | 



Se-ntunecase de-a binelea. Ploua mărunt și des, o ploaie enervantă, căzută pe parbrizul vechii Dacii, ale cărei ștergătoare mai mult sporeau tainele drumului național DN… Farurile erau ca vai de mama lor, cel din dreapta avea geamul spart și fusese cârpit cu o bucată de plexiglas alb, lipit cu Super Glue.
Din fericire, cei șaizeci de kilometri pe care îi avea de parcurs până la marele oraș îi erau cunoscuți pâna în cel mai mic detaliu. Îi parcursese de sute de ori înspre și dinspre satul natal, pe care îl părăsise în tinerețe, în speranța unui trai mai bun. Acum, în casa părintească mai trăia doar tatăl. Îl vizita cel târziu la două săptămâni, să-i ducă una-alta (de atâtea ori își cărase el de acasă bună parte din roadele muncii tatălui și mamei), să vadă ce mai face, să mai repare câte ceva prin curte, să schimbe o vorbă, să mai bea un pahar de țuică sau de vin, să-și aducă aminte a mia oară micile întâmplări hazlii din copilărie, sau marile întâmplări din viața familiei. Mergea întotdeauna cu o floare și cu o lumânare și la mormântul mamei.
De data aceasta venise și pentru a-l ajuta să se pregătească de sărbători. Mâine era Ajunul Crăciunului. Ani de zile venise în această perioadă să-și ia porcul crescut pentru el. Participa la tot ritualul “tăiatului”, mai puțin la momentul “crimei”. Era o sărbătoare. De-acum, bătrânul nu mai putea ține decât câteva gaini... Bine că mai trăia!
Ar fi plecat mai devreme, n-ar fi dorit să-l prindă noaptea pe drum și nici așteptarea la trecere, dar a vrut să se asigure că lasă totul în ordine, destule lemne tăiate și duse lângă sobă, găinile închise, pentru ca tata să nu mai trebuiască să iasă. Cu ploaia asta, dacă se răcea peste noapte, se putea face polei. Oricum nu-l prea mai țineau picioarele de un timp, mereu era cu gândul la el, cădea mereu, anul trecut pe timpul ăsta era să nu-și revină după o cădere pe gheață. Se lovise la cap și stătuse două săptămâni în comă. Își revenise în mod miraculos, în ciuda speranțelor personalului medical de la neuro...
În plus, zăbovise puțin cu împodobirea micului brad pe care i-l adusese. Nu-i mai veneau colindători, ca pe vremuri, dar ce Crăciun era ăla fără un pom împodobit? Copil, megea și fura câteva crengi de brad din pădure. Le lega și le împodobea cu hârtie creponată și cu “argint” din ambalajul bomboanelor. “Bomboane de argint”... Colorate nu se găseau încă. Tot cu “argint” și cu hârtie creponată își împodobea steaua, apoi viflaimul, “capela” de la costumul lui Melchior, unul dintre Cei Trei Crai de la Răsărit… Ce vremuri!
Drumul nu prea era circulat, cu atât mai bine. Ar fi fost orbit de farurile celor care veneau din sens contrar și ar fi trebuit să conducă și mai încet.
Deodată văzu cu coada ochiului o mogâldeață pe dreapta. Frână instinctiv, dar era târziu. Trecuse cu ambele roți peste ea. Ce naiba o fi fost? Încetini, cu gând să verifice, apoi acceleră din nou. Ce putea fi pe vremea asta câinească? Cel mult un câine... Poate că deja mort, călcat de altcineva... Oricum, nu mai avea ce face... Doar dacă... Nu, n-avea cum! Își aminti, de felul în care murise Gurița, un bețiv din sat, călcat cu tractorul de un alt bețiv... Da, dar ăla era tractor. Cel puțin așa se stabilise la anchetă. Tractoristul fusese condamnat la ani grei de pușcărie, dar lumea vorbea că, de fapt, autorul era un mahăr din sat care l-a călcat cu Dacia și care îl plătise cu bani grei ca să se dea drept vinovat. Ar trece Dacia peste...? Dacia.... Cum s-or face și anchetele astea? Doar se spune că rămân urme pe roți, pe mașină. Da, dar dacă mașina nu ajunge să fie verificată... Dacă o fi fost, totuși, un bețiv? Sau, doamne ferește, un bolnav? L-ar mai putea ajuta? Dacă l-a omorât? Se va întoarce, nu e laș. Va face pușcărie, dacă trebuie, deși, la urma urmei, ce căuta cineva pe drum, seara, în locul acela? Poate că ar fi găsit nevinovat. Dar a părăsit locul accidentului... Asta se pedepsește oricum... Doamne și ce mulțumit era cu doar câteva minute înainte?
Îl aranjase pe tata, vorbise cu Mariana la teleofon... Mariana... Ce va zice Mariana? De atâtea ori îl chinuise că e neatent, că e visător, că e poet... Rar îl lăsa să plece la drum mai lung fără să-l însoțească. Mereu în dreapta, mereu atentă, mereu cu observații. Era enervantă, dar utilă, în fond. De multe ori i-a fost de ajutor. Nu-l va ierta niciodată... Nu, trebuie să văd ce a fost. Trase pe dreapta, își puse mâinile la tâmple. Îi zvrâcneau... Nu putea merge mai departe. Să meargă și să aștepte, ce? Vreun anunț la radio sau la televizor că în apropirea localității... a avut loc un acident cu părăsirea… poliția face cercetări... Să ascundă mașina? Era pregătit să o dea în programul rabla, strânsese cu greu niște bani și ofertele la rabla erau din ce în ce mai bune... Ce s-ar mai bucura Dănuț de un Logan nou! Făcuse școala de șoferi în a douăsprezecea. Acum era student la Calculatoare. Dănuț... La țară, pe drumuri necirculate, îl lăsase de când avea patru ani să poarte volanul din brațe de la el. Când avea doisprezece ani, conducea singur. Și-a luat carnetul în ziua în care a împlinit 18 ani. După o lună s-a răsturnat de două ori într-o curbă periculoasă. Scosese o colegă la plimbare, probabil făcuse pe grozavul, deși nu era genul... L-ar fi putut pierde. Bine că aveau centurile puse. Mereu se întreba dacă a făcut bine învățându-l să conducă înainte de a fi venit vremea... Oricum, n-a fost găsit vinovat. Un tirist, accelerase când era depășit (câți or fi nenorocit unii dintre ăștia și nu i-a știut nimeni...). Da, dar fusese tare supărat pe el. Eu conduc de douăzeci și cinci de ani și n-am avut un accident, iar tu...
Acum... Nu, trebuie să se întoarcă! Se asigură și întoarse mașina. Mersese vreo zece kilometri. După ce se întoarse vreo doi, fu depășit de o salvare cu girofarul în funcțiune. I se înmuiaseră picioarele... Doamne, nu e posibil! Așa de repede? Acceleră din ce în ce mai tare. Când se apropie la câteva zeci de metri, încetini din nou... Locul nu era luminat. Salvarea nu părea a fi acolo și nici n-o întâlnise în drum. Își mai reveni. Trase pe dreapta, în dreptul mogâldeței. Era acolo, inertă. Luă lanterna din bord. O ținea pentru momentele în care mașina îi făcea figuri. Mai umbla la bornele bateriei, mai regla carburatorul... Coborî și se apropie hotărât. Fie ce-o fi! Se uită în față și în spate. Nu veneau mașini. Aprinse lanterna... Ceeeeee? Plimbă lumina în lungul mamâiei. Un sac cu ceapă! Un sac cu ceapă, căzut din vreo căruță sau din vreo camionetă! Ha! Ha, ha, ha! Doamne, ce ușurare! Ceaaapăăăăă! Ce frumoasă poate fi uneori viața! Exiști, Doaaamneeeee! Fericirea exiiiistăăăăăă!. Se lăsă pe vine și răsturnă încoace și încolo sacul de ceapă, apoi îl împinse în șanț. Se întoarse în mașină, dar nu era încă în stare să meargă mai departe. Se uită la ceasul mobilului. Deja ar fi trebuit să fie acasă. O sună pe Mariana. Draga mea, ajung mai târziu... nu prea e vizibilitate, știi tu… decât să se întâmple ceva… nu îmi tremură glasul... cum să beau, am condus eu vreodată băut? Pa, pa. Sigur. Da. Pa.
Se întoarse "la locul faptei", ridică sacul și-l duse în portbagajul mașinii.
Ura, am ceapă pentru un an! Oricum, cu seceta din vară, nu se făcuse anul acesta în grădina de la țară...
Fericirea... Ce-i fericirea? E clar că nu știi că ești fericit atunci când ești fericit. Ba știi! Eu nu știu acum?
Porni din nou motorul și demară. Doaaaameeeee! Luni mă duc la Catedrală și aprin zece lumânări. O sută aprind! Apoi mă duc și și mă înscriu cu rabla! Bătrânico, ți-ai trăit traiul. Să nu te superi, ne-ai fost de folos, dar nu prea mai poți, recunoaște!
Merităm atâta și eu și Dănuț și Mariana! Nu va mai risca vreodată să calce pe cineva cu mașina. N-o voi mai supăra vreodată pe... Doamne ce dragă mi-e! Mă necăjește cu cicălelile ei, dar întotdeauna cu cele mai bune intenții! N-o mai supăr în veci! Ce se întâmpla dacă... Poate mergeam la închisoare. Ar fi rezistat Mariana unui asemenea șoc? Dănuț... I-aș fi putut face una ca asta?
Abia acum realiză că ploaia încetase. Dintre norii tot mai rari se ivise o jumătate de lună care mângâia discret dealurile din drepta și din stânga Văii Broaștei. Avea lacrimi în ochi. O fi și de la ceapă, glumi în gând. De fapt, la cât era de izolat portbagajul și la câte cepe erau strivite de roți.... Era beat de fericire. Mâine e Crăciunul. Va fi cel mai fericit Crăciun de când nu mai sunt copil. Ca atunci, nu va fi…
Porni CD Player-ul pe care Dănuț îl instalase recent. O afacere de-a lui. Era înăuntru un CD cu Phoenix. Ce bine că are gusturi băiatul. Mă rog, gusturile ți le formează și familia… Știa că sunt studenți care ascultă manele. Ce oroare!
“Cine trece-n Valea seacă…”. Urla: Cine trece Valea Broaștei și-are ceapă-n dosu hoaștei? N-am găsit altă rimă… Bătea ritmul cu podul palmei în bord.
Peste linia dealului din față se ghiceau luminile marelui oraș... Intra deja în satul care în curând va deveni cartier. De o parte și de alta a drumului era plin de lumini multicolore, erau și ornamente cu globuri mai mari și mai mici care traversau strada, pomi de Crăciun împodobiți în curțile unor magazine și în ogrăzile unor cetățeni înstăriți (și snobi, își zise). Unul mare, pus probabil de către Primărie, trona în mijlocul noului sens giratoriu din intersecția cu drumul spre.... Ce modă e acum cu sensurile astea giratorii, cum e o mică intersecție, cum... Totul era feeric. Pretutindeni pâlpâiri, amplificate de lacrimile de bucurie din ochi. Undeva, în dreapta pâlpâia alternativ un glob mare roșu...
Trecu de el și simți gâlmele terasamentului. Realiză. Bunul simț, care îi ceru să-și repare greșeala, o luă înaintea rațiunii, care i-ar fi cerut să accelereze... Frână și se strădui cu disperare să bage în marșarier. Marșarierul Daciei 1300...
Nu simți nimic. Doar plutirea într-o lumină orbitoare, ca într-un film derulat cu încetinitorul. Plutirea în lumină, către lumina veșnică sau către întunericul nesfâr...


Nota
Am postat-o imboldit de unele aprecieri incurajatoare. Zic: poate o mai citeste cineva. Imi cer scuze pentru faptul ca e cam lunga.

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!