poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 15272 .



Ultima pagină
proză [ ]
Marele Premiu Agonia 2009 - proză scurtă

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Casiopeea2008 ]

2010-01-21  |     | 




O ploaie mocănească se stârnise, cu puțin înainte de albirea zorilor. Gheorghe se trezi în tranșeea rece și îl privi pe Sandu lu’ Gogâță, consăteanul și camaradul lui de arme, care încă dormea chircit, cu capul pe o moviliță de mușchi reavăn. „Ia uite la Sandu, ce bine doarme! Nici nu simte că plouă. Bag samă că o visează pe Ruzalia care, zice el, a jurat să-l aștepte. De parcă ar avea cu cine să se mărite… Toți feciorii din sat îs pe front. Oare Florica mea s-o fi trezit să mulgă vacile?”
Scoase din raniță cartea de rugăciuni, primită în dar de la popa Berindea, la înrolare. O deschise la Psalmul 94, deși știa pe dinafară toate rugăciunile, și citi, cu voce domoală: „Dumnezeule al dreptății, dă-ne braț tare și putere! Șterge în ziua de azi lacrimile noastre…”.
Ruga îi fu întreruptă de Sandu, care îl întrebă, morocănos:
- Ce faci, Gheorghe? N-ai somn?
- M-o chinuit un vis tare urât. Se făcea că eram acasă și ieșise Valea Strâmtă din matcă, revărsând tină la noi în bătătură.
- Zău că nu-i de bine! Îmi zicea buna, fie iertată, că apa murdară înseamnă năcaz mare, chiar moarte.
- Păi, aici, simțim în ceafă răsuflarea rece a morții, în fiecare clipă. Batăr de s-ar găta odată blăstămatul ăsta de război, să ne întoarcem citavi, acasă...
- Să știi tu că semnele astea nu te mint. Eram acasă, ne pregăteam să mâncăm de prânz. Am îmburdat mămăliga pe curpător și s-o despicat în două, semn de drum lung. Mintenaș mi-o venit ordin de încorporare și iacătă-mă-n Crimeea!
- Vezi acuma de ce mi-i groază de visul de azi-noapte?
- Lasă, că ai scăpat tu din multe încercări grele, așa că-i musai să te întorci sănătos. Ce spaimă a tras nana Floare, crezând că i s-o prăpădit singurul fecior, când ai fost rănit la Chișpec, în toamna lui ’42 și te dăduseră dispărut! Se dusese în sat vestea că ai murit. A zăcut beteagă, săraca, o lună, până a primit carte de la tine. Apoi, ai scăpat teafăr și a doua oară, când te-o lovit o schijă la Liubdigoba. Mulți or mai murit atunci… Norocos ești, ce mai…
- Of, Sandule, morții se înlocuiesc, pierderile se îndreaptă; un singur lucru nu se mai îndreaptă: sufletul patriei…
Citise asta în agenda pe care o purta cu el și îi rămăsese în minte. Chiar se simțea norocos să-l aibă alături pe Sandu. Se știau de mici, stătuseră în aceeași bancă la școală, colindaseră amândoi dealurile, cu turmele de oi, petrecuseră împreună verile, la stâna din Văcărie, iar iarna, tot împreună, mergeau cu Irozii. Făceau acum parte amândoi din Grupul 6 al Diviziei 3, Vânători de Munte, subordonată Armatei a 17-a Germană, încercuită în Crimeea, de Armata Roșie.
În această dimineață mohorâtă, grupul lor avea misiunea de a acoperi retragerea trupelor germane către port, pentru a fi evacuate. Auziseră că soldații români care au fost evacuați, deja au debarcat cu bine, la Constanța. Asta le dădea încredere că în curând vor pleca și ei. Au așteptat, zadarnic, câteva luni, ca Hitler să hotărască retragerea, după căderea Nikopolului.
Înaintară câteva ore bune, fără oprire, pe poteci întunecate, necurățate de securi și neumblate de picior de om, cu ranițele în spinare și carabinele în mâini. Ploaia se oprise, dar înaintau greu. Își aminti de pădurea de acasă, prin care trecea cu coasa în spate, spre Scoaba Cireșului, să cosească iarba. Un gând începu să-l neliniștească: „Mă voi întoarce, oare, acasă la vremea fânului?”. În fața ochilor îi apăru tatăl, bătând coasa, sub hăciuga din Pripor, unde el, copil fiind, scrijelise cu briceagul: „Gheorghe H.- 1931”. Își văzu mama, aducând ulciorul plin cu apă rece, de la izvorul din Seci. Îl auzi, apoi, pe unchiul Pătruț, chiuind din Curmătură: „Uu, mă, Gheorghe! Gătași de cosit?”.
Gândul la cei dragi îi fu brusc abătut de comanda locotenentului Opriș: „Odihnă, un sfert de ceas!”. Se așeză, sfârșit de oboseală, pe mușchiul umed, puțin mai departe de camarazi. Dorea să fie singur, cu gândurile lui. Scoase din buzunarul de la piept agenda-calendar, în paginile căreia, în clipele de răgaz, notase diferite întâmplări. Privi, cu strângere de inimă, cele câteva fotografii, pe care unchiul Dumitru i le trimisese, prin Gheorghe Tamaș, din Regimentul 3, Roșiori, și dorul de casă deveni sfâșietor. Dintr-o fotografie îi zâmbea Florica lui, în ciupeagul cu primburi late, cu care fusese îmbrăcată mireasă. „Parcă a mai slăbit, de când n-am văzut-o. S-or fi purtând ai mei, oare, bine cu ea? Le-am spus să fie răbdători, că-i tânără și nu-i învățată cu greul.” Mângâie chipurile dragi de pe hârtie și le așeză, cu grijă, între paginile agendei. Privirea îi căzu, în treacăt, peste cele câteva notițe, făcute anul acesta, al treilea an de front, dar încercă să nu le citească. Zări, totuși, însemnările făcute de Paște, când a fost prăpăd mare la Sevastopol. Auzise că, în țară, femeile vopsiseră ouăle cu negru. Din nou, gândul îl purtă acasă; își aminti ce frumoase erau sărbătorile în vreme de pace și parcă simți aromă de cozonac și de țuică fiartă. Ar fi vrut să păstreze doar gândurile care-i aduceau pace în suflet și de care se agăța cu disperare de fiecare dată. Se căznea să alunge amintirile care-l întristau, dar acestea reveneau obsesiv. Imaginile liniștitoare, din sătucul lui de munte, alternau cu secvențele de coșmar prin care a trecut, de când s-a înrolat.
Scotoci prin buzunar. „Unde-o fi plaivasu’? Doar nu l-oi fi pierdut…” Găsi creionul, îi ascuți vârful cu briceagul și se pregăti să consemneze că auzise sfrânciocul. N-avea vreo bănuială că moartea sta la pândă. O arsură puternică îi săgetă pieptul și căzu pe spate. Îl auzi pe Sandu, strigând:
- Gheorghe! Să nu mori! Mâine ne-om întoarce acasă…
Auzea vocea camaradului său departe, tot mai departe… Privea uimit copacii care se învârteau repede, din ce în ce mai repede, precum tinerii în horă, la nedeia de Ispas. Desluși unduirile unor brațe ciudate, simțind parcă, în preajmă, adierea unor tainice îmbrățișări. Avea senzația stranie că toți ai lui, plecați cândva, erau lângă el, privindu-l, nemuritori, cu ochii înlăcrimați. Simți pe față lacrimile lor reci. Era ploaia… Aceeași ploaie măruntă, care-l trezise în zori.
Așa-l găsi Sandu: cu ochii larg deschiși, țintuiți spre înaltul cerului. Privirea îi căzu pe jurnalul de lângă el, rămas deschis la data de 11 mai 1944. Îi luă creionul dintre degetele încleștate și completă, în grabă, o ultimă pagină: „A murit Gheorghe. Bunul Dumnezeu să îi odihnească sufletul!”

***

Personajul acestei povestiri nu este fictiv. Gheorghe era singurul fiu al Floarei și al lui Ioan Helj, unul din frații bunicului. Este un erou, unul din mulțimea eroilor rămași necunoscuți. I-am descoperit povestea într-o agendă din `44, pe care a folosit-o drept jurnal. Îngălbenită, rămasă fără coperte, dar destul de bine întreținută, având în vedere că a trecut printr-un război, tocmai în Crimeea. Nu știu prin ce împrejurări s-a întors această agendă în țară, nici cum de a ajuns la noi și nu acasă la el. Gheorghe nu s-a mai întors. În amintirea lui, s-a ridicat, în curtea bisericii din Iscroni-Aninoasa, o cruce, alături de alte două, care amintesc de Augustin al lui Mogonariu și de Ionel al lui Buciumete. A murit la 11 mai 1944 (11 mai este data nașterii mele). A doua zi, soldații care nu au reușit să fie evacuați, s-au predat. Dacă ar mai fi trăit o zi, ajungea acasă sau într-un lagăr. Dacă…


Photobucket

Gheorghe Helj și mama lui, Floare



Photobucket

Gheorghe Helj în Crimeea



Photobucket

pagină de jurnal


Photobucket

pagină de jurnal


.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!