Pânza de păianjen

Sub o cupolă imensă de sticlă din Sectorul sudic al Bazei Lunare VG21, un bătrânel vioi se mișcă fără astâmpăr în jurul primului bio-robot-inteligent (RoBi). Lucrase mai bine de 15 ani la acest proiect și iată-l acum în fața prototipului RoBi. Îl admira ca pe propriul copil.
Ceea ce în urmă cu 15 ani era doar un proiect ambițios cu puține șanse de reușită, azi a devenit realitate. Profesorul primise în urmă cu 15 ani un laborator în Baza Lunară, în sectorul 21 și de atunci n-a mai părăsit niciodată satelitul Pamântului. Ambițios și perseverent, profesorul își amenajă și dotă laboratorul cu toate cele necesare. Cu doi roboți inteligenți demară proiectul ”Pânza de păianjen”.
Odată pe an primea vizita unui inspector militar care verifica stadiul proiectului iar trimestrial, profesorul trimitea un raport amănunțit Ministerului Apărării.
Era mândru de realizarea sa: primul robot inteligent, capabil de autoreplicare. Mai mult decât atât, ROBI este capabil să se upgradeze on line, construind bio-roboți-inteligenți și mai performanți.
Cu primii 120 de RoBi profesorul ridică o nouă Bază Lunară, de dimensiuni impresionante. Aici avea să ființeze Arhiva Cosmică pe care RoBi-ii aveau să o îmbogățească an de an.A urmat altă bază pe fața nevăzută a Lunii. Toate acestea demonstrau capacitatea acestor roboți de a construi o adevărată «pânză de păianjen»: baze autonome situate la distanțe tot mai mari una de alta, interconectate printr-o rețea invizibilă.
Treptat, distanțele dintre bazele RoBi-lor au crescut depășind limitele Lunii și ale Sistemului Solar. Acum, pe lângă clasicele baze militare, RoBi, ajunși la a doua generație, aveau misiunea de a ridica și Baze de cercetare pe fiecare corp cosmic descoperit: planetă, satelit, asteroid de dimensiuni mari. Direcțiile de cercetare-dezvoltare erau pre-programate: studierea originii și evoluției acestor corpuri, prezența sau absența altor forme de viață, procesele fizice și resursele minerale. Funcție de datele primite de Noua Bază Lunară din Sectorul VG22, bazele nou înființate primeau recomandări obligatorii privind direcția de dezvoltare.
La 100 de ani de la dispariția Profesorului, « pânza de păianjen » se extinsese pe 214 planete, pe 26 de sateliți naturali și 55 de asteroizi mari. Numărul RoBi-lor depășise cifra de 100 de milioane și putea crește într-un ritm foarte alert în funcție de necesități. Resursele descoperite și exploatete pe noile planete rezolvase mare parte din problemele economice ale pamântenilor. Noi oportunități se iveau acum în explorarea Universului: popularea unor planete primitoare și prietenoase, construirea primelor orașe cosmice, fermele aeriene, turismul cosmic…
Totul decurgea normal până în ziua în care noua serie de RoBi, upgradată recent, nu a mai ținut cont de recomandarea directă de la Noua Bază Lunară din sectorul 22. Din acel moment, toată « pânza de păianjen » a început să se organizeze în funcție de interesele RoBi-lor. Pământul s-a trezit în mijlocul unei « pânza de păianjen » ostilă pe care bătrânul Profesor o imaginase pentru binele oamenilor.