Secvența a cincea

Domnișoara apare într-un cărucior cu rotile. Așteaptă la semafor. În clipa în care se face mov, toți șoferii coboară din mașini și aplaudă. La fel procedează și cei care nu coboară sau care nu au mașini. În fundal se vede un băiețel care desenează un pătrat pe care scrie cu un marker albastru: „Prăvălie. Deschis între orele 8 și 6 seara. Sunați la numărul...”. Băiețelul se plânge că nu îi mai scrie markerul, din culise i se aduce o bomboană cu lămâie. Apare o bicicletă, urmată îndeaproape de o altă bicicletă, identică cu prima. Aceasta din urmă are în loc de ghidon, un manual de geometrie analitică. Cealaltă bicicletă se așază lângă băiețel. În primul moment, băiețelul ar vrea să îi ofere bomboana lui de lămâie, dar îi este peste putință să deosebească cele două biciclete, așa că o ascunde în buzunar.
Domnișoara se ridică din scaunul cu rotile și începe să fluture o batistă de hârtie. De data aceasta, nu se mai dă nicio indicație scenică, astfel că fiecare e liber să interpreteze gestul după cum îl taie capul. Din nou se face confuzia între finlandeză și portugheză, dar de data aceasta în sens invers. De undeva se aude un scârțâit de ușă, apoi soneria uneia dintre biciclete: „A sosit laptele.” Unul dintre spectatori este invitat pe scenă să dechidă un plic. Spectatorul refuză invitația și se face trecerea în secvența următoare.

Secvența următoare

În care se presupune că ar fi vorba despre întoarcerea lui Patapievici, însă asemănarea acestuia cu Dalai Lama duce cu gândul mai curând la o amânare. „Brazilia este cea mai mare țară din continentul sud-american, aflată la o distanță apreciabilă de Coasta de Fildeș. Această distanță poate fi parcursă cu bicicleta într-un interval de timp care variază în funcție de climă, condițiile de trafic și alți factori la fel de variabili. Istoria îndelungată a poporului brazilian a cunoscut perioade de înflorire și prăbușire, consemnate în lucrările de specialitate ca etape de dezvoltare istorică a unui popor. Odată cu încheierea colonizării, în Brazilia a încetat să se mai vorbească limba finlandeză, ceea ce a dus la dezvoltarea mai multor sectoare economice de activitate. Pe vremuri, în Brazila erau multe păduri, acestea ocupând și la ora actuală unul dintre primele locuri în lume ca suprafață, cât și ca întindere. Ceea ce oferă însă specificitate Braziliei , ca țară și ca popor, este prețul scăzut la fructe, care se găsesc în stare proaspătă în toată perioada anului, atât la tarabe, cât și în hypermarketuri. Locuitorii Braziliei se numesc, în marea lor majoritate, brazilieni, această denumire fiind comună atât femeilor, cât și bărbaților. Speranța de viață a acestora este un alt factor variabil, ceea ce face din Brazilia o țară diversă și captivantă din multe puncte de vedere”.
Este indicat ca în timpul recitării textului de mai sus, băiețelul să fie susținut în fundal de un cor tragic. Acesta poate fi înlocuit de un cor obișnuit, dar nu mai mic de cincizeci și patru de persoane.

Secvența a șasea

Șoferii aprind farurile. Cei care nu pot face asta din motive obiective, aprind brichetele, iar cei care nu sunt fumători împrumută de la cei care fumează. Se recomandă ca în timpul ăsta, toate luminile din case să fie stinse, întrucât afară e zi și astfel s-ar evita producerea unui consum inutil de energie electrică. Domnișoara duce mâna la gură, ca și cum ar ține o ceașcă sau un alt recipient asemănător: „Este foarte bun acest lapte inexistent pe care tocmai mi-l va aduce lăptăreasa”. Un șir nesfârșit de oameni se așază în spatele domnișoarei, având mâinile întinse și privirile deznădăjduite. Băiețelul indică cu degetul arătător către fundal, acolo unde scrisese cu markerul albastru „prăvălie”. Între timp, markerul s-a șters și acum nu mai scrie nimic. Totuși, oamenii privesc în direcția indicată de băiețel și dintr-odată nu mai par atât de deznădăjduiți. Brațul domnișoarei se lasă ușor în jos, antrenând întregul corp, care se scurge în scaunul cu rotile, de unde dispare încet-încet, pe măsură ce lumina felinarelor scade în intensitate.