Camera copiilor e ca un hol răcoros.
Lipite de un perete stau piese de mobilă. Lemnul a putrezit. Doua tablouri neutre : un peisaj sidefiu de iarnă si un sfânt încruntat și indiferent care-și ține crucea-n palmă intr-un mod grațios, ca și cum ar fi o furculiță.
Sunt șase ghivece cu flori mititele și viu colorate care tremură în geamul închis. Trage curentul în hău.
Un fotoliu albastru stă lipit de fereastră și își etalează putoarea nimicului stătut.
Patul e gol, fără perne, acoperit doar cu o cuvertură țărănească.
Într-un colț al camerei stau adunate, puse stângaci una peste alta, vase nefolosite și pahare vechi. Nu le atinge! E îngrozitor zgomotul pe care l-ar face.
Un dulap grozav e în celălalt capăt al camerei. Stă cu fața la geam. O ușă nu i se mai închide așa că o sanda stă proptită în el.
De la etajul superior se aude cum cineva face duș. Altcineva a tras apa.
Camera e un culoar acoperit cu un covor vechi si portocaliu care a văzut mulți pași la viața lui. Covorul face legătura între dulapul defect și fereastra care nu se deschide niciodată.
În camera copiilor nu stă nimeni.