Felul în care privea fotografia,era unul total nedumerit.O mai privise până acum dar,nu-i trezise întrebările care,de această dată,i se nășteau în minte.
Părinții ei,pe care obiectivul îi imortalizase pe hârtie fotografică alb-neagră,după cum era obiceiul prin anii "60,se aflau în plin moment festiv:căsătoria lor.
Tinerețea și pofta de viață le erau imprimate pe chipuri,amprenta bine definită a acestora,transmițându-se și privitorului.Erau foarte tineri și foarte încrezători în destinul lor.Obiectivul îi surprinsese privindu-se unul în ochii celuilalt,o privire plină de atâtea înțelesuri.Se puteau citi multe în acea privire galeșă,cu sens de iubire neasemuita și grijă față de persoana celuilalt.,,Ce bine că exiști!"parcă spuneau ochii lor,oglindiți in culoarea celui privit.

*

De multe ori se simțise atrasă de această fotografie și de fiecare dată o părăsea cu aceleași nerăspunsuri la întrebările care dădeau năvală,cerându-și rezolvarea.Vorbea cu ei de parcă ar fi prins viată atunci,pe loc și de peste timp,îi transmiteau doar un zâmbet,acel zâmbet atât de bine schițat nu doar pe buze,ci și în ochii lor.Înțelegea.Erau doar ei doi.Avea să urmeze o viață plină de râsete copilărești.Dar ea căuta răspunsuri.La întrebările care îi erau aduse în minte de prezența acelui bărbat care se zărea în spatele lor,parcă aflându-se într-o mare grabă.
Ce-i justifica graba?Cine era?
Ah!dacă măcar unul dintre părinții ei ar mai fi trăit!Poate că era capabil s-o lămurească dar,mai ales s-o liniștească.Da,era vorba mai mult de liniștire, deoarece simțea un tremur lăuntric,privindu-l pe acel bărbat cum îi fixează pe cei doi proaspăt căsătoriți.Cum de a intrat în vizorul obiectivului?A fost o întâmplare sau a fost ceva premeditat?Nu-și putea răspunde.
Degetele începură să-i tremure pe rama fotografiei.Abea acum realiză.Mai era o persoană care o putea lămuri:mătușa ei era încă în viață, deși bătrâna avea cam 80 de ani.Era atât de aproape de aflarea răspunsurilor încât începură să-i tremure genunchii și se așeză,sfârșită,pe marginea fotoliului.Respiră adânc,ca pentru a-și face curaj.Gata!acum era pregătită.Puse mâna pe telefon și formă numărul.

*

Peste 10 minute avea să ajungă la domociliul mătușii sale
și ceața de pe ochi nu dispăruse total.Ce-o fi cu ea?Niciodata până acum nu-și amintea să mai fi fost atât de neliniștită.Sau poate erau emoții?
Parc ă mașina cu gesturi agitate și porni spre garsoniera cu numarul 10.Etajul 3.Aici era.Sună.
Este introdusă intr-un hol aglomerat.Se vede că este sora mamei ei.Nu se îndură să arunce nimic, știind totuși că,după moartea ei,nimic din toate astea nu va mai rămâne aici.
Se așeză pe un scaun ,parcă anume pregătit pentru ea.Aerul era apăsător.
Mătușa ei se așeză pe un alt scaun,față-n față cu ea.O privea pătrunzător.Þinea în mână o fotografie identică cu aceea pe care abea o părăsise.Tresări fără voie.
-E vorba de această fotografie, nu?întrebă încet bătrâna.
Confirmă din priviri.
-Mama ta observase interesul tău pentru ea.M-a pus sa promit că,înainte să mor,îți voi povesti totul.E vorba despre acest bărbat care se află aici,în spatele părinților tăi.
-Cine este?întrebă,nerăbdătoare,incapabila să asculte introducerea.
-Ai răbdare,te rog. Întâi trebuie să te duc un pic mai înainte de momentul în care a fost făcută fotografia aceasta.Mama ta provine dintr-o comună din Oltenia,după cum știi.Era cea mai frumoasă fată din împrejurimi.Prin urmare,avea foarte mulți admiratori.Unul dintre ei,era acest tânăr.Se iubeau pe ascuns.O iubire curată,fără alte implicații.Părinții ei nu vroiau s-o dea dupa vreun băiat din sat.Aleseseră deja un băiat din capitală.Tatăl...începu.
-Tata!exclama fata.
-Da,tatăl tău.A fost o tragedie pentru cei doi tineri.S-au despărțit distruși.Mama ta a hotărât să le facă pe plac părinților.Tânărul a jurat că n-o va lăsa să se mărite cu tatăl tău.Pentru a nu strica totul,Părinții au grăbit nunta,la o dată necunoscută de acel tânăr.Dar,...oftă bătrâna, nu se știe cum,a aflat și a venit intr-o fugă după ea.Prea târziu,însă.
-Mătușă,ai spus că nu se știe cum a aflat.Ești sigură?întrebă,intuind un alt secret.
-Nu,fata mea!Cea care i-a dat de știre ...am fost eu.
Pe obrajii fetei apărură două cristale rotunde.Înțelese.
-Nu am fost de acord cu decizia părinților noștri.Știam că sora mea nu va fi fericită cu tatăl tău.
-Și ai avut dreptate.Spune-mi,mătușă,ce a urmat acestei fotografii?
Oftă adânc.
-O tregedie.Lacrimi,țipete,în final,tânărul a rămas singur în mijlocul străzii,strigându-și disperarea.
-Apoi?insistă.Ai mai auzit de el?
-Da.A murit zece ani mai târziu,singur,lăsându-și mama bătrână și bolnavă.
-Mătușă...să nu spui că s-a sinucis?
O privi întristată.Cu un oftat:
-Ca și cum ,fata mea,ca și cum.

*

Rula pe străzi ca o nebună.Nu mai vedea bine drumul din cauza lacrimilor.Ce taină ascunsese mama ei atâția ani!Ce secrete adusese la suprafață curiozitatea ei!Și totul pornise de la o simplă fotografie ingălbenită,căreia doar ea îi acordase importanță.De ce o făcuse?Avea dreptul să pătrundă secretele mamei ei?Credea,era încredintată că da.Și realiza cât de multe secrete se pot ascunde după un aparat de fotografiat.