poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 7380 .



Intoarcerea in timp
proză [ ]
Prietenii nostri, canii

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Ionel_Teodoreanu ]

2005-04-13  |     |  Înscris în bibliotecă de



Orasul mare al zgomotului tarii tace, ca un fluviu inghetat. Casele s-au salbaticit, ascunzandu-se unele de altele, fiecare adunandu-se-n caldura ei. Caminul omului nu mai e vecin cu strada, casa si orasul tuturora: a ramas sihastru ca o corabie rezumativa, cum e Arca lui Noe in povestea lumii.
E noaptea Ajunului. La fereastra odaii mele de lucru, in care sunt singur cu masa, lampa si fruntea, iarna nu mai e o iarna a acestui timp, ci Iarna de totdeauna, cu omatul, crengile si insomnia gandului.
Nici o oglinda care sa-mi arate anii din obraz; numai gandul care e insasi transparenta de taina a duratei. Odinioara, acelasi gand imi dibua viitorul; tot el, acum, imi readuce trecutul. In vazul gandului si in auzul lui, anii devin spatiu, ca si somnul.
Afara, in ograda casei, latra Roro. E ultimul cane al casei noastre. Vine cu noi din Moldova. Cand l-a adus tata la Iasi, copiii mei erau mai mari decat el. Ei au dadacit puiul orfan. Acum insa e canele mosneag de paisprezece ani, iar copii sunt tineri de douazeci de ani.
Intr-o zi, canele acesta va muri si altul ii va lua locul, cum si aceasta a venit dupa altul, cum si acela...
Ham- ham! Ham- ham!
Rasuna anii din adancul si afundul lor, ham- ham, ham- ham, din cane-n cane.
Doamne, unde-s atatea cani care au latrat si-au dat din coada pentru noi? Cum au venit? Cum au plecat? Cine i-a dus?
Nu ma gandesc la canii cumparati dupa fotografiile din catalog, la cei care au act de nastere si educatie aleasa, si care lasa semn in punga si vanitatea celui care i-a avut. Ma gandesc la canele de-afara, al ograzii, al ciobanului, cel care rabda ger si arsita la fel, gata sa dea din coada daca-l chemi, si care sta pentru tine, chiar daca-l uiti, ca inima.
Un cane e mereu in ograda noastra. Dar ceilalti n-au nici mormant ca oamenii, nici pod ca jucariile stricate, nici album ca prietenii de altadata; si n-au nici Iad, nici Rai.
Poate ca de asta, in noaptea Ajunului, gandul, in marea lui singuratate, se intoarce cu viata inspre canii dusi.
Caci scrisul nu-i decat lupta cu moartea si uneori victorie asupra ei. Si nimic nu moare mai deplin in mintea omului decat prietenul cane, mereu alaturi de noi cu sincera lui coada care e a inimii, si transparentii lui ochi in care e pruncia sufletului.
Canele e un inger al omului, care n-are nici slava serafimilor, nici glasul heruvimilor, nici taina nevazutelor.
Biet cane!
Glasul cui a spus: biet om?

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!