poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3464 .



Verde
proză [ Ştiinţifico-Fantastică ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [sorinmgq ]

2005-03-11  |     | 



Se innoptase de mult, dar nu-mi dadeam seama ca alesesem sa nu mai vad soarele vreodata. Totul era pregatit: groapa de trei metri adancime, capacul cu aiuristicul sau sistem de sustinere pe care-l puteam actiona din interior, pamantul care trebuia sa ma acopere. O scrisoare urma sa ajunga la ai mei dupa prima pereche de dimineti care nu se mai hraneau cu mine si somnul meu pierdut. Nu ma gandeam la ce las in urma, daca voiam sa plec mi se parea destul de clar ca nu ma mai lega nimic de nimeni. Asta cand bravam, in rest evitam sa ma gandesc la asa ceva, eram poate prea las ca sa recunosc ca mi-era frica sa ma opresc si sa caut motive sa raman. Visasem din copilarie sa intalnesc extraterestri sau macar sa vad un OZN. Era una dintre multele dorinte care nu mi se-ndeplinisera nu neaparat din vina mea. Nici macar un meteorit nu vazusem, desi a existat o stea cazatoare pe care toti din jur o vedeau, doar eu nu. Cerul era senin nu parea ca i-ar parea rau dupa mine. Nici n-avea de ce.

Un zgomot usor mi-a atras atentia suficient ca sa ma-ntorc, mai ales ca-mi aparuse umbra-n fata dintr-o data. Curiozitatea, instinct animalic dupa unii si atat de uman dupa altii, ma stapanea si dupa ce luasem decizia de a renunta la tot. Acum ma-ntreb de ce nu mi s-a parut un semnal suficient ca sa-mi anulez sau macar aman planul. O masinarie ca un fel de cabina telefonica, dar ceva mai mare, aparuse brusc, iar dinspre ea o aratare care parea o lumanare uriasa venea spre mine. Un fel de bila mai lunguiata, cu o umflatura in fata, patru - sa le zic maini si, oferta speciala pentru sinucigasi virtuali in devenire, cu o flacara albastra arzandu-i deasupra plutea cam la inaltimea mea. Pe protuberanta avea trei chestii pe care i-am luat drept ochi formand un triunghi echilateral cu varful in jos, iar cam in centrul sau era un mic orificiu. Nu m-am gandit niciodata sa-mi inventez extraterestrul preferat, mi-au ajuns cei oferiti de religiile mele neoficiale, fie ca se termina-n trek, wars sau alte conglomerate literale, iar asta cu care ma pomenisem arata foarte amuzant. Oare am vazut pe undeva asa ceva? Ciudat, desi imi suportam poate momentul de glorie personala, implinirea uneia dintre cele mai mari dorinte cu care-l impovarasem pe mos craciun, nu eram emotionat, nici macar speriat. Mi-a trecut prin gand si c-as experimenta la propriu ceva ce se numeste "a-si vedea ingerul". S-a apropiat scotand niste sunete al caror inteles n-avea treaba cu mine-n acel moment. Nu eram intr-un film sau roman ca sa-mi dau perechea clasica de palme pentru a ma convinge ca-s treaz, nici nu m-am ciupit sau muscat, ma holbam doar la el, inca nestiind despre ce e vorba. Cred ca-mi tineam mainile in buzunar si-mi zornaiam cheile, iar el (sau ea?, de unde sa stiu atunci?) s-a lovit cu mainile peste "burta". O fi luat zgomotul meu drept salut?

Era langa mine deja, dar a luat-o inapoi spre-al sau cosciug zburator. A scos un nou sunet, mai fluierat, iar masinaria s-a ridicat si s-a deplasat in directia gropii mele. O fi ascuns-o inauntru? Cand s-a-ntors la mine a atins cu flacara un pom, care n-avea nimic mai bun de facut decat sa-si lase o ramura sa i se aprinda. Am rezolvat repede problema, sperand ca piromanul sau piroxtraterestrul, cum i-as zice acum, nu va recidiva. Ma privea, cred.

- Hai cu mine!

Am luat-o inspre casa. Cainele incepu sa latre, iar creatura-i reproduse aproximativ mesajul. S-au potolit concomitent. Pe terasa televizorul mergea inca, desi ceilalti plecasera la culcare. Asa e obiceiul, daca nu ma culc eu ultimul, vorbeste singur pana se trezeste careva chemat de natura si-l potoleste. Era ceva emisiune de stiri in direct. "La ora asta?" - v-am reprodus un gand de-al momentului. Personajul ma urma. Pe ecran rulau imagini dintr-un sat unde aparusera doi din stirpea respectabilului. Se pare ca l-am masculinizat deja, asa sa ramana! Vazand perechea de aratari taranii au crezut c-a venit apocalipsa si fugisera, mai putin politistul care dadea interviu mandru ca-i bagat in seama. Cei doi erau chiar langa el, iar armata inconjurase deja locul. Intr-un alt loc ploua si extraterestrului aterizat pe acolo i se stinsese flacara si zacea inert. Amicul, de care mai ca uitasem, scotea sunete din ce-n ce mai dubioase. Arata spre televizor si mi s-a parut ca spune ceva ce aducea a "sol". A fost ca o revelatie, "astia-s chiar extraterestri!" mi-a copt mintea, si am decis sa le zic solieni. Pe ecran alte imagini apocaliptice: un solian aprinsese o capita de paie si taranii l-au casapit, atacandu-l cu galeti, furci si o coasa. Galetile fusesera pline, asa ca i s-a stins varful si-a cazut repede.

-Doamne fereste, ca had mai ii nyecuratu' asta!
-Io l-am casapit cu coasa, ca stau aci, peste drum!
-Multumescu-ti doamne si maicuta sfanta fecioara ca-i gata!
-Guvernul ce pazeste?

Cam ostili si prea religiosi cetatenii pentru gustul meu, asa c-am comutat pe un canal strain. Trei solieni fusesera capturati in Sri Lanka. Unul a fost inchis intr-o gradina zoologica din Uruguay. Pe un zgarie-nori era izolat un altul si armata se pregatea sa-l captureze, in colaborare cu pompierii. Se parea ca asistam la o invazie. La alte posturi presedinti, regi, ministri, multi treziti din somn sau betii, indemnau populatia la calm cu clasicele apeluri impotriva panicii iminente. Ceva general negru anunta ca armata stapaneste situatia in toata tara lui. Fidel Castro era, ca de obicei, deosebit, aparand alaturi de un solian care agita un stegulet cubanez. Nu ma pot abtine sa nu ma-ntreb public de ce nu l-a dotat si cu un tricou cu Che Guevara inchipat pe el. Altundeva doi solieni irigati si impuscati de catre un yankeu. Papa indemna credinciosii la rugaciune, evitand totusi sa-i clasifice drept trimisii iadului pe solieni, cum o facusera deja niste altii, nu dau nume, e periculos cu nebunia religioasa de acum. Haosul se instalase peste tot, nu doar pe unde fusesera zarite ciudatele creaturi. Oamenii se temeau de ele si le distrugeau, desi exceptand niste focuri nepotrivite si clar neintentionate, acestia nu facusera nimic, doar aparusera. Nu am vazut nici o agresiune din partea vreunuia dintre ei, dar nici comunicare nu stabilisera cu pamantenii. Se apropiau doar de oameni, scotand acele sunete ciudate.

Cel de langa mine vedea si tiuia de acoperea uneori sonorul tv-ului. Ai lui continuau sa fie ucisi sau capturati, desi aparusera si cadre din Africa si nu numai cu indivizi care li se inchinau, undeva niste sectanti se stransesera de jur-imprejurul unui solian si incercau sa-i imite sunetele, prosternati. S-a anuntat pe undeva ca un solian nimerise la un bal mascat si castigase marele premiu, fiind deconspirat abia cand a murit stropit cu sampanie.

-Ce zici, puteati muri si acasa, nu? Daca stiati c-o sa dati peste pompierii astia maniaci mai veneati? Macar niste umbrele sa va fi adus, mai rezistente la foc.

El ma privea, cred, si se potolise. Poate chiar ma asculta.

-Sau v-ati asumat riscul sperand ca unul dintre voi isi va-ndeplini misiunea? Nu stiu daca ma-ntelegi, dar daca pot sa te ajut, fa-ma sa pricep cumva. Sa te ascund vrei?

Continua sa taca si sa ma admire cu cei trei ochi, vorba mea.

-Poate ca ai si un nume, eu v-am botezat solieni. I-am spus si cum ma cheama, apoi i-am repetat de vreo cinci ori acest cuvant mai mult sau mai putin blestemat, gesticuland ca-n filmele cu Tarzan la fazele cu prezentari. Dinspre el s-a auzit ceva ce aducea a Xrin.

-Bine ma, pentru tine-s Xrin. Tu? Repetam gestul dinainte, rostindu-mi proaspata porecla, apoi aratam spre el. Ceva de genul "Nt'eu" se auzi dinspre el, asa ca am considerat prezentarile deja facute si l-am luat la-ntrebari. Ai citit cumva Robinson Crusoe? Vrei sa faci o baie?

M-a prins de maini si m-a tras inspre camera mea, care comunica cu teresa. S-a oprit in dreptul autoportretului de deasupra biroului.

-Nu mai e... Dupa ce mi-a spus prima oara ca ma iubeste am calarit toata noaptea, de parca voiam sa fugim departe de tot, chiar si de noi, socati de proaspata schimbare. Cand ne-ntorceam calul ei a calcat intr-o groapa, s-a prabusit, ea a cazut si nu s-a mai ridicat. Am luat-o in brate, dar pleca. Mi-a mai spus doar o data ce-mi zisese seara si ca va pune o vorba buna pentru mine unde merge. Am strigat-o, am sarutat-o, n-a mai contat, n-a mai revenit. Pricepi??? Mi-a murit in brate, iar eu nu puteam face nimic. Nu stiu cum e la voi, cum va-nmultiti si va-mpartiti, daca aveti sentimente sau va clonati, daca muriti. Sper ca n-ai trecut si tu prin asa ceva... Continua sa ma tina de maini si se uita acum la mine... O vezi? Era unica, perfecta, trebuia sa devina pentru totdeauna a mea, nu stiu dac-ai vreo idee despre ce vorbesc aici, zi-le clisee de-ndragostit ramas singur daca vrei, dar pentru mine e si acum greu. Te las sa ghicesti ce voiam sa fac in noaptea asta.

Nt'eu imi descoperi o lacrima si mi-o sterse cu una dintre mainile sale.

-O voi pastra. Noi am venit de pe planeta Sol. Cand am pornit voi va temeati inca de foc. Doream sa vi-l oferim. Suntem de fapt voi cei care nu mai sunteti. Cand pleaca cineva de aici se naste la noi. Murim si noi cand nimeni nu-si mai aminteste ce cine eram aici.

Nu stiu daca am auzit sau mi-am inchipuit cuvintele astea. L-am intrebat doar cum de-a ajuns tocmai la mine.

-Raspunsul e in tine. Eu mi-am indeplinit misiunea.

Altceva nu-mi amintesc... Spre dimineata m-a trezit mama:

-Au venit extraterestrii, ii arata la televizor! N-am inteles din prima ce se-ntamplase de trebuia sa fiu trezit desi n-aveam program, n-aveam serviciu, eram doar un trantor depresat.

-Se zice ca si-n orasul nostru este unul, dar l-a prins armata si l-a ascuns.

N-o ascultam, am iesit si am remarcat ramura arsa a marului. Am luat-o inspre groapa, capacul era culcat peste ea acum, desi-l lasasem ridicat. Rasarea soarele, totul deveni brusc verde in jur.

"Deci nu-s vampir", cea mai logica concluzie posibila dupa o astfel de noapte. Calul meu se apropia, l-am incalecat si m-am lasat purtat de el. Cred totusi ca nu de aici a pornit legenda calaretului fara cap, mai ales ca lumea avea deja alte preocupari.

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!