Scoala gazda din patut,
Florile dalbe,
Si ne da un colacut,
Florile, florile dalbe...."
Colinde, colinde.... Vraja Craciunului si bucuria sufletului. Cat de frumoase erau acele vremuri cu ierni aprige, nameti albi mareti, copaci de omat si minunatele flori de gheata. Alte timpuri, alti oameni, alte Sarbatori... Iar colindele... Doamne, cat imi placeau. Pe atunci nu mergeam; nu aveam cum si nu aveam la cine. Eram noi in acel oras mohorat si cenusiu, dar asupra caruia Sfantul Craciun si-a insuflat spiritul sau feeric. Imi amintesc ca fugisem de acasa in acea zi, numai sa pot vedea minunatiile ce impodobeau case, vitrine, strazi. Eram copil, cu suflet naiv si insetat de aceste mici minuni. Poate ca si vream sa scap de atmosfera apasatoare a casei. Tata plecase de dimineata, la lucru, sarmanul, pentru mine si maica-mea. Am parasit satul nostru drag, casuta noastra mica si alba strajuita de livada, in speranta unei vieti mai bune pentru ai mei, pentru mine. Atunci eram atat de entuziasmat, atat de fericit. Insa acum, ah, cat regret locurile natale, satul, viata acolo... Dar timpul trece, neiertator, acum zapada acopera capul meu, incet, incet. Si cat era de frig, dar ajuns in centru, printre lumini, mirosuri dulci, oameni grabiti si brazi luminosi, am uitat de tot. De tata ce merse la munca, de mama ce, bolnava cum era, pregatea bucatele de sarbatoare, de saracia ce ne era sora. De tot. Sufletul meu de copil fu pur si simplu vrajit de toata acea forfota, de cantecul ei, de miresme, de fulgi, de culori. Ma uitam cu jind la toate acele minunatii din vitrine, la jucarii, la dulciuri. " Draga Mosule, nu ma uita anul asta, rogu-te. Uite, uite numai ce frumos e trenuletul asta. Candva, cand o sa fiu mare, am sa conduc unul adevarat. Si am sa merg oriunde, am sa colind lumea asta, iti promit chiar ca o sa te vizitez. Nu am sa te uit, Mosule." Ce suflet de copil aveam Si cat de mult imi doream sa cred in miracolul ce poarta numele tau. Acuma sunt batran, doamne, atat de batran... Si cum au trecut anii rand pe rand; atatea amintiri, atatea clipe irosite, atatea visuri ramase neimplinite. Clipele frumoase, atat de putine din pacate, nu am stiut a le pretui, nu am stiut a le aduna in sufletul meu. Mereu am trait dorindu-mi ceva, cautand, ravnind... La mai mult? La mai bine? Cine imi mai poate spune? Acum cand m-a ajuns si iarna vietii; totul mi se pare atat, atat de indepartat, amintirile vagi, sperantele doar iluzii. Am luptat in van, am cautat mereu ceva, ceva ce nici pana in aceste ulitme clipe ale drumului meu nu am stiut a defini sau gasi... Eram un copil naiv pe atunci.. Mosule, trenuletul nu l-am mai primit. Mereu am incercat sa ma conving ca nu ai putut veni... Ca, na, iarna a fost grea, viscolul cumplit... Dar nici nu te-am mai asteptat vreodata. Se aud din nou colinde... Nu de putine ori m-am intrebat de ce veneai numai si numai la copii bogati. De ce? De ce? Nu ai auzit tu oare rugaciunile, miile de rugaciuni ale atator suflete chinuite de saracia ce le macina incet incet copilaria? Ai distrus atatea si atatea sperante, ai dezamagit atatea suflete naive de copil... Dintre toti, acestia te-au asteptat poate cel mai mult; an de an pana ce au inteles ca nu vei mai veni. Nu... Si tu, ca toti ceilalti, ne-ai ocolit. Te-ai prefacut ca nu ne auzi sufletele ce bat in aceste piepturi chinuite. Recunosc ca poate a fost si vina mea. Poate ca nu te-am asteptat asa cum ar fi trebuit, cu colinde, cu bunatati, cu brad... dar te-am asteptat cu dragoste, cu speranta. Dar tu, mosule, uitai de fiecare data sa treci si pragul casei mele... Mosule, eu am fost sarac de cand ma stiu. Si poate ca am gresit de multe ori; dar lipsa banilor iti face viata acra si sufletul aspru. Tu nu trebuia sa te superi pe mine. Puteai sa vii chiar si sa-mi spui o vorba buna. sa imi bucuri sufletul acesta de copil ce nu a incetat sa bata in pieptu-mi nins de vreme. Acuma, Mosule, poate ca e prea tarziu. Sunt batran, batran esti si tu... Chiar, uneori ma intrebam, tie cine iti aduce daruri? esti singur, ca si mine? Are cine sa-ti spuna o vorba buna?...cineva alaturi?... Mosule, tu nu ai sa fii niciodata singur. Sunt atatia care te iubesc. Chiar daca numai pentru simplul fapt ca le aduci cadouri. Toti asteptam atatea de la tine, dar noi ce iti oferim in schimb? Uitare in restul anului... De aceea, Mosule, eu nu sunt suparat pe tine. Chiar daca nu ai trecut niciodata pe la mine, chiar daca........ Mosule, Sarbatori Fericite!