poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1188 .



Gaz
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [diu mitri ]

2005-01-27  |     | 



Gaz


- Da... și ce ziceam, nepoate?
- Când a venit nenea îngerașu’ și ți-a zis nu-știu-ce...
- Așa... da,da,sigur... Dintr-un con sângeriu de lumină a apărut, sub zenit, Arhanghelul Mihail, ferecat în zale de foc și aur, călare pe un uriaș alb, pur-sânge, cu coama numai flăcări și sclipiri, cu sabia călită-n forja îngerească și stinsă-n roua lacrimilor Fecioarei. În ochii clari, electrici, îi jucau fulgere albastre, iar fața simetrică, bine bărbierită, îi strălucea senină de mânia Raiului.
- Ooo... Și era frumos, atunci, nenea îngerașu’ ! Da’ ce, era cam supărat el așa, nu? Pe tine bunicule?
- Stai să vezi, nepoate, stai oleacă să-mi trag sufletul și-am să-ți spun. Și nu mai sta cu fundu’ pe placă c-ai să răcești, stai jos, pe iarbă. Da... și m-am speriat atunci și m-am aruncat în genunchi, cu inima cât nasul unui Pokemon, cu mâinile-ncleștate și cu fruntea ascunsă-n umbra tremurândă a trupului meu păcătos. Lucram la uzină pe vremea aia,nepoate, eram în putere și-aveam o salopetă albastră nouă-nouță, cu nasturi mari negri și cu șireturi și fermoare, și-aveam și cizme de cauciuc până sub genunchi și fumam Mărășești. Așa.. și când a tunat o dată Mihail „Nenorocitule!” și când m-a pălit cu sabia de foc și pară în moalele capului... vezi că de-atunci am eu chelie... când m-a pălit o dată am văzut-o pe biata maică-ta plângând și pe taică-tău plângând și cete îngerești plângând în hohote și tu nu plângeai deloc...
- De ce, bunicule, de ce plângeau mami și tati și îngerașii? Și ce, trebuia să plâng și n-am plâns și s-au supărat toti pe mine și de-atunci nu mai vorbesc cu mine, că eu nu-i mai aud și...
- Stai nepoate, liniștește-te. Erai mic atunci, aveai numai trei anișori, și erai așa drăgălaș... Aveai tot căpșorul numai bucle aurii ce-ți curgeau pe fruntea albă, peste ochișorii micuți și albaștri, peste surâsul nevinovat și gropițele din obrăjori... Da’ erai un mare plângăcios; plângeai tot timpul și nimeni nu știa de ce. În seara aia n-ai mai plâns... Am plecat nepoate, ticălosul de mine, am plecat cu Vasile să bem o țuică și tu dormeai în pătuțul tău și semănai cu un îngeraș mic, așa frumos erai. Așa te-au găsit pe la nouă, liniștit în pătuțul tău. Taică-tău a intrat primul și a închis gazul dar era târziu. Auzi tu nepoate, să uit eu butelia deschisă și să plec la țuică...!
- Adică cum bunicule, adică eu sunt...
- Tu ești un îngeraș, nepoate, ești în visul meu acum, în visul unui bătrân sclerozat care abia-și mai târâie oasele prin vizuina lui de carton și celofan.


.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!