poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3377 .



La sfârșitul drumului pe care îl avem de parcurs aici, măcar să avem impresia că am făcut ce trebuia!”
presa [ ]
Preluat din ziarul Viața în Gorj

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [iristoamna ]

2010-05-21  |     | 



Deși foarte tânăr, cred că pot să spun asta, la 26 de ani, Andrei Novac, membru al Uniunii Scriitorilor din România, are deja cinci volume de poezii publicate (Poezii, Editura Newvest, Tg-Jiu, 2000; Miez de talpă, Editura Eurostampa, 2003, Timișoara; A nouăsprezecea inimă de înger, Editura Eurostampa, 2003, Timișoara(volum dedicat lui Nichita Stănescu; -Vârsta sării, Editura Muzeul Literaturii Române București 2006; Locul în care întorc tramvaiele, Editura Timpul, Iași 2008 ) și în anul 2005 e prezent, în antologia ,,Ultima generație, primul val”, Editura Muzeul Literaturii Române București, precum și cu grupaje de versuri în câteva publicații: Convorbiri literare, Gorjul literar, Rostirea Românească, Foaie de Latinitate, Caietele Columna, Scrisul Românesc, Luceafărul, Ramuri, Mozaicul, Unu, Paradigma XXI, Oglinda literară, Revista Poezia, Luceafărul de dimineață și pe site-ul agonia.ro.
De când ești membru al Uniunii Scriitorilor și ce condiții a trebuit să îndeplinești pentru aceasta?
Din 2009, de la 25 de ani. Ca să fii membru, după regulile după care am intrat eu, căci între timp s-a schimbat statutul, trebuia să ai 3 cărți publicate pe aceeași specie literară, să ai recenzii ale cărților publicate în revistele mari de literatură, să ai 3 recomandări ale unor scriitori consacrați, să fi publicat în revistele de literatură și să ai o activitate literară ca să-ți permită să poți să te înscrii. Există două comisii, una a filialei la care ți-ai depus dosarul și una la București. Eu mi-am depus dosarul la filiala Timișoara. Conform statutului nou, ar trebui să fi arondat unei filiale care e cea mai apropiată de domiciliul pe care îl ai în buletin. Sper să pot rămâne la filiala Timișoara, pentru că, teoretic, ar trebui să am o datorie mai mare, din punct de vedere moral față de Timișoara decât față de celelalte zone ale țării, pentru că m-au propus și m-au susținut. Pentru mine e foarte important să rămân loial celor care mă sprijină.

Câți ani aveai când ai scris prima poezie? Cum s-a întâmplat?
Aveam 16 ani. Eram în clasa a X-a. Mi-a plăcut literatura. Încercasem de mai multe ori, dar atunci am reușit să concretizez ceva în domeniul ăsta. Nu credeam că o să scriu poezie. Tot timpul m-am gândit că, prima dată, am să scriu roman, dar s-a dovedit contrariul. În peisajul literar actual sunt scriitori tineri care au publicat mai întâi proză și apoi poezie, asta și din considerentul pentru care toată lumea e sfătuită să scrie roman, pentru că nu s-a mai căutat atât de mult poezia. Astăzi în revistele mari de literatură paginile de poezie sunt mult mai puține, maxim două la revistele săptămânale, poate mai multe la revistele lunare. Ca o consecință, în literatură, proza devine un mod de a te exprima mult mai matur și mai concret decât în poezie, iar alt mod de a te impune e critica literară, dar eu la 16 ani nu-mi puneam astfel problema. Pur și simplu am scris.

Cei din jurul tău, cum au „reacționat” când au aflat ce preocupări ai?
Nu i-a interesat neapărat că eu scriu. Acum nu mai e o ,,modă”, nu mai are nici un ,,haz” să fii scriitor. Înainte poate avea ceva farmec, dar acum lumea nu mai e interesată, deși termenul ăsta de scriitor, de artist plastic, poate să placă ușor anumitor persoane, să pară interesant și chiar este, dar nu cred că mai are același impact pe care l-ar fi avut în altă etapă.

Moștenești această pasiune de la cineva?
Mai îndepărtat a fost George Uscătescu, unul dintre cei mai mari profesori universitari, pe care i-a avut România, și care a trăit la Madrid în marea sa parte. A predat la Madrid și la Sorbona. A fost profesor de onoare al Universității din Roma, Buenos Aires, Moderna Ciudad de Mexico, Strassburg, Florența, Genova, Valencia, Veneția, Trieste, Palermo, Bologna. A fost unul din marii scriitori și a așa cum se întâmplă în România, mai degrabă îți găsești un spațiu de exprimare în afară. Așa se întâmplă și cu Brâncuși. Săptămâna asta a apărut un ghid turistic care includea România și Bulgaria în care Brâncuși nu există. Într-adevăr el nu există, nu vine nimeni să-l viziteze, există doar în imaginația unora. Brâncuși are cele mai importante opere ale sculpturii moderne, că ne place, că nu ne place. Eu, fiind o persoană mai evlavioasă, poate mi-aș fi dorit ca în astfel de ghiduri pe primul loc să fie Mânăstirile din nordul Moldovei, dar Brâncuși este cel mai important reper cultural pe care îl are România și care e supus la o bătaie de joc continuă și la nivelul județului Gorj, unde probabil nu există capacitatea intelectuală, dar și la nivel național unde ar trebui să existe această capacitate măcar la una - două persoane, dacă nu la mai multe, care să ia atitudine vizavi de ceea ce se întâmplă cu Brâncuși în România. Nu cred că Brâncuși a lăsat operele la Tg-Jiu ca să-i facă cineva un serviciu, eventual le-a lăsat, să-i facă României un serviciu și cei în măsură să le gestioneze, din inconștiență sau dintr-o incapacitate intelectuală de a înțelege anumite lucruri, care sunt relativ simple pentru oricine are un sistem de valori, nu fac nimic. Același lucru se întâmplă și cu o Antalogie a artei mondiale publicată la editura RAO, prin 2000, în care Brâncuși nu este nici măcar amintit. Un fapt care ar trebui să-i pună pe gânduri, pe cei care se ocupă de asta. Coloana Infinitului a ajuns spațiu de aterizare pentru elicoptere. Dacă ar fi aterizat pentru o intervenție SMURD aș înțelege, dar nu e cazul, iar Poarta Sărutului a devenit Oficiul de căsătorii civile. Așa îl înțelegem noi pe Brâncuși. Ãsta e nivelul și nu poate fi depășit. Dacă conștientizezi că te afli în noroi te poți ridica, dacă nu, te poți afunda. Noi ne afundăm, dar din păcate îl tragem și pe Brâncuși.
Dacă acum 10 ani mi-ar fi spus cineva că ar fi fost bine dacă Brâncuși ar fi lăsat aceste opere la Paris, mi-ar fi fost necaz, dar acum îmi pare rău că nu le-a lăsat acolo. Sunt un om care-și iubește țara, care ține la valorile ei, dar sunt o persoană căreia îi pare rău că oamenii din România își bat joc de anumite valori.

Înțeleg foarte bine ce-mi spui. Majoritatea oamenilor cu care eu realizez interviuri vorbesc despre ce se întâmplă cu operele lăsate de Brâncuși. Să revenim la poeziile tale. Care e sursa de inspirație?
Sursa de inspirație ar trebui să existe în tot ce ni se întâmplă. Fiecare scrie în măsura în care crede că lucrurile or să conteze la un moment dat. Poate ele n-or să conteze niciodată, dar într-o anumită măsură poezia și literatura trebuie să reflecte lumea în care trăiești, ca ele să rămână și să aibă vreo importanță. În măsura în care nu reflectă absolut nimic este greu ca ele să rămână.
Eu scriu despre absolut orice există în cotidian. E adevărat că în timp, am avut mult mai multe teme despre care acum nu mai scriu, pentru că există o elaborare a cărților și aproape fiecare dintre ele a plecat pe o temă anume.

Ca de exemplu volumul ,,A nouăsprezecea inimă de înger” dedicat lui Nichita Stănescu.
„A nouăsprezecea inimă de înger”, pentru că în anul acela se împlineau 19 ani de la moartea lui Nichita. Înainte să apară volumul ăsta i l-am dat să-l citească și Anghel Dumbrăveanu, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Nichita, care trăiește la Timișoara regăsit în „Belgradul în 5 prieteni” - Nichita, Adam Puslojici, Srba Ingjatovici –președintele Uniunii Scriitorilor din Serbia, Petre Stoica și Anghel Dumbrăveanu - o carte fascinantă care a generat un dialog între cele două literaturi, cea sârbă și cea română.

Spune-mi ce se întâmplă în poezia contemporană și dacă Nichita Stănescu reprezintă modelul tău?
Poeziile mele încearcă să aducă ceva din Nichita Stănescu. Ion Caramitru a spus că ,,Nichita Stănescu e un poet al secolului XXI, care a trăit în secolul XX’’. Poezia lui Nichita Stănescu este cu siguranță un pilon foarte important în alfabetul literaturii române și mai ales în alfabetul poeziei, pentru simplul fapt că a revoluționat limbajul poetic din România și nu numai. Așadar, nu știu dacă ar trebui să-i găsim un loc lui Nichita în secolul XX sau XXI, ci știu doar că e un poet important și, în comparație cu ce se întâmplă azi în literatură și poezie, se vede diferența între Nichita și generația literară actuală, având un plus și de valoare și mai ales de inventivitate. Sunt câțiva poeți care au revoluționat limbajul poetic în adevăratul sens al cuvântului. Blaga e un poet foarte mare, chiar genial, dar nu a revoluționat limbajul poetic. Arghezi a reușit să revoluționeze limbajul poetic. Putem să considerăm că Blaga ar fi mai talentat decât Arghezi, pentru că are o poezie pură, clară, sensibilă, dar nu a revoluționat în nici un fel limbajul poetic. Poezia contemporană este fără îndoială o poezie de valoare și care are locul ei în literatura română.

Cum ai ajuns să colaborezi cu radiourile?
Am intrat într-un radio la 15 ani. Mai întâi Radio Târgu-Jiu și la Radio Omega. La Timișoara am avut un Radio on-line la care am lucrat 2 ani. Am avut colaborări cu Radio Timișoara, Radio România-Cultural, Radio România-Actualități. Radioul e ceva special în ceea ce privește media. Mie-mi place foarte mult, mă simt atras de 1.000 de ori mai mult de radio decât de televiziune, mi se pare că e un factor cultural decisiv pentru orice fel de zonă, e fermecător în sine, poate pentru că se bazează mai mult pe voce decât pe aspectul fizic, pentru că există o doză foarte mare de muzică în absolut tot ce se face în radio și asta m-a atras tot timpul.

Ești implicat simultan în mai multe activități, îți rămâne timp suficient pentru scris? Viața ta e o poezie?
Din păcate scriitorii din România nu pot să se compare, de exemplu, cu scriitorii din Germania, unde este un sistem foarte clar si foarte bine creionat, în care oamenii care scriu trăiesc efectiv din asta. În România 80 % din cei care scriu trebuie să se ocupe și cu altceva, trebuie să faci și altceva ca să supraviețuiască. Înainte de 1990, nu că aș face o pledoarie pentru acele vremuri, dar revistele aveau alt buget, se câștiga mult mai bine din scris, acum pentru o pagină de poezie primești în jur 40 de lei, iar pentru o pagină de critică literară până la 100 de lei, iar banii îi primești la sfârșitul anului.
Sistemul de distribuție al cărții e și el foarte prost. Sunt câteva edituri care au o distribuție destul de bună, dar la tiraje mult mai mici. Totul este explicabil pentru că piața are acum o paletă foarte largă și scriitorii români nu prea apar în librării. Politica editurilor e una comercială, pentru că și ele trebuie să supraviețuiască. Se poate să se întâlnească și cazuri în care scriitorii să facă și ceea ce le place în meseria de zi cu zi, în afara scrisului. Mai sunt și cazuri fericite când câștigi o bursă de creație și stai 2-3 luni și să faci numai asta.

În lecturile tale predomină poeziile? Citești doar poezie?
Nu citesc numai poezie. În măsura în care fac și critică literară trebuie să citesc mult. Fac recenzii pe care le public în revistele literare Orizont, Luceafărul, Ramuri.

Deși ești foarte tânăr ai realizat multe. Neîmpliniri?
Îmi pare rău că până acum nu am reușit să-mi fac o asociație culturală prin care să pot să desfășor anumite activități și pe care să pot să le omologhez. Sunt un om care nu se ocupă prea mult de lucrurile practice, m-a interesat mai mult să pot să duc la capăt anumite proiecte, care datorită situației s-ar putea să dispară. Sunt proiecte la care s-a muncit foarte mult. Exemplu - Festivalul de literatură Valentin Tașcu.

Unde te vezi peste 5-10 ani?
Nu știu. Chiar dacă fac un exercițiu nu mă văd.

Care sunt așteptările tale?
Aștept tot timpul să fac foarte multe. Poate sunt persoane care se văd și peste 100 de ani, eu din punct de vedere ortodox am foarte bine creionate aceste trăiri și știu că există posibilitatea să nu mă văd nici peste două zile. Mi-aș dori ca măcar o parte dintre proiectele pe care le am, să le pot duce la bun sfârșit. Probabil că fiecare dintre noi ne naștem pentru a realiza ceva în viață, nu ne naștem pur și simplu, avem un țel și este important, ca la sfârșitul drumului pe care îl avem de parcurs aici, măcar să avem impresia că am făcut ce trebuia să facem. Altfel, e foarte greu să ne obișnuim cu ideea că la un moment dat toate au un sfârșit. Asta este probabil cel mai important lucru pentru un creștin ortodox, să înțeleagă, că în momentul în care toate astea se termină, relația ta cu Dumnezeu devine cea mai importantă în peisaj. Bineînțeles că poți ajunge și la concluzia că n-ai făcut ceea ce trebuia că te-ai irosit în tot felul de evenimente, care nu au nici o importanță, dar astea țin de o altă discuție. Îmi doresc să realizez o serie de proiecte, dar nici nu vreau să-l mânii pe Dumnezeu, așadar iau lucrurile treptat și așa e cel mai bine, să crezi că următoarea zi poate fi și ultima. E cel mai realist posibil. Dacă am fi împăcați cu ideea asta probabil că am fi mai fericiți.
Mi-aș dori să fiu într-un loc frumos și într-un loc în care să existe perspective ca eu să-mi ating obiectivele pentru care am fost trimis aici pe pământ, pentru care m-am născut, să dau curs unor lucruri cât mai bune și să fac cât mai puține greșeli, că de greșit inevitabil greșim toți. Concret acum am un volum de poezii pregătit, trebuie doar să aleg editura.

Credința joacă un rol important în viața ta?
Și credința e un dar, pe care îl ai sau nu-l ai, îl dobândești sau nu-l dobândești. Eu sper să am și acest dar într-o măsură cât de mică. În domeniul ăsta e important.

Crezi că ai fost trimis aici să scrii poezii?
Nu știu dacă pentru poezie am fost trimis, dar îmi place ce fac și o fac din suflet. Când am început să scriu, nu m-am gândit că voi face atâtea până la vârsta asta. Nu înseamnă că nu aș vrea să fac mai multe, dar nu mă gândeam niciodată că am să public o carte.

Cine te-a susținut în acești ani?
M-au susținut multe persoane. Eu le-am fost loial 100%. Respectul și considerația rămân, chiar după ce aceste persoane părăsesc această lume. Aș fi nedrept să dau doar câteva nume. Au fost mulți oameni care m-au susținut. Fără sprijinul lor azi nu aș fi fost aici, probabil că făceam altceva. Fără sprijin nu poți să performezi.

Îți doresc să ai succes în tot ce vei întreprinde mai departe. Te rog să încheiem cu un gând bun transmis, gorjenilor de pretutindeni.
Să îl regăsească pe Dumnezeu, pentru că doar așa pot să se pună în valoare cu adevărat.

Maria Băcescu


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!